ICCJ. Decizia nr. 2136/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2136/2014
Dosar nr. 8279/2/2013
Şedinţa publică din 3 iulie 2014
Prin Decizia civilă nr. 24 din 6 ianuarie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul I.Gh.V.C. împotriva Deciziei civile nr. 5400 din data de 14 noiembrie 2013 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 37001/3/2012.
Pentru a se pronunţa această soluţie, s-a reţinut că următoarele:
Instanţa de recurs a analizat situaţia de fapt şi a răspuns motivat tuturor criticilor contestatorului care, deşi şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 317 din Codul de procedura civilă, nu a invocat faptul că ar fi fost nelegal citat la judecata recursului sau că hotărârea s-ar fi pronunţat cu încălcarea competenţei materiale a instanţei pentru a fi incidente dispoziţiile menţionate.
Criticile formulate nu reprezintă greşeli materiale în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., ci pot fi încadrate în eventuale erori de judecată, care nu se încadrează în motivele de contestaţie în anulare expres şi limitativ prevăzute de lege. Instanţa a mai reţinut că nemulţumirile părţii cu privire la soluţia din recurs nu poate deschide, în mod întemeiat, calea unei contestaţii în anulare.
Împotriva acestei decizii irevocabile, a formulat recurs contestatorul I.Gh.V.C.
La termenul de judecată stabilit pentru 3 iulie 2014, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 137, a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii asupra căreia a rămas în pronunţare.
Cu privire la recursul exercitat în cauză, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.
În cauza de faţă, se reţin dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd că pot fi supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Căile de atac, respectiv condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt de ordine publică întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod definitiv, judecata unui proces.
Potrivit dispoziţiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea pronunţată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată întrucât aceasta are un caracter accesoriu, din punct de vedere procedural, în raport de judecata propriu-zisă, în fond sau recurs.
Prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârilor judecătoreşti nu se încalcă dreptul la acces liber la justiţie, aşa cum acesta este prevăzut de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici nu se creează vreo discriminare în sensul celor reţinute de art. 16 din Constituţia României.
Astfel, hotărârea atacată cu recurs, rezolvând o contestaţie în anulare, contra unei decizii date în recurs, este irevocabilă ca şi hotărârea atacată, în conformitate cu art. 320 alin. (3) C. proc. civ.
În speţă, prin Decizia nr. 24 din 6 ianuarie 2014, irevocabilă, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestator împotriva Deciziei civile nr. 5400 din data de 14 noiembrie 2013 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, irevocabilă.
Având în vedere această împrejurare şi faţă de dispoziţiile legale mai sus menţionate, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins, pentru că, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 322 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., vizează o hotărâre irevocabilă, ca nu poate fi atacată pe această cale.
Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil şi îl va respinge în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul I.Gh.V.C. împotriva Deciziei nr. 24 din 6 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iulie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2135/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2138/2014. Civil. Plângere împotriva... → |
|---|
