ICCJ. Decizia nr. 2155/2013. Civil. Actiune in raspundere delictuala. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASATE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2155/2013
Dosar nr. 3417/110/2010**
Şedinţa publică de la 30 mai 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Prin cererea înregistrată, iniţial, pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 30 mai 2008 sub nr. 6509 (nr. nou 4158/180/2007), reclamanta G.D.M. a formulat acţiune în pretenţii în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Şcolar al Judeţului Bacău, solicitând instanţei obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 RON şi la plata daunelor cominatorii pe zi de întârziere în cuantum de 200 RON, şi cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma concursului de ocupare a unui post de profesor, deşi a obţinut cel mai mare punctaj, totuşi postul a fost atribuit unei alte candidate, clasată imediat după reclamantă. Reclamanta a chemat în judecată Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău iar prin Sentinţa civilă nr. 163/2003 pronunţată de Tribunalul Bacău s-a dispus atribuirea către reclamantă a postului de profesor la Şcoala N.B., s-a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de anulare a deciziei de numire pe post a contracandidatei reclamantei, s-a luat act de renunţarea la judecata capetelor de cerere privind obligarea la daune moratorii şi compensatorii şi a fost obligată pârâta la plata de daune cominatorii. În recurs s-a dispus şi anularea deciziei de numire a celeilalte candidate pe post. Reclamanta a susţinut că pârâtul nu a pus în executare hotărârile judecătoreşti menţionate, că datorită acestui fapt dar şi a faptului că i-a fost afectată atât viaţa personală cât şi sănătatea pe parcursul a trei ani de procese, i s-a produs un prejudiciu moral considerându-se îndreptăţită să solicite daune morale.
La data de 7 septembrie 2008 reclamanta a solicitat obligarea Ministerului Învăţământului în solidar cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău la plata daunelor morale şi cominatorii iar la data de 6 septembrie 2007 reclamanta a precizat că îşi majorează petitul acţiunii în sensul obligării pârâţilor la plata de daune morale în cuantum de 10.000 euro.
Prin Sentinţa civilă nr. 5761/2007 s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia de contencios administrativ, iar prin Decizia civilă nr. 216 din 4 decembrie 2007 a acestei din urmă instanţe, s-a admis recursul declarat de reclamantă, a fost casată hotărârea pronunţată de fond şi s-a trimis cauza în vederea continuării judecăţii.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei sub nr. 11581/2008, iar la data de 15 octombrie 2008 reclamanta şi-a majorat petitul acţiunii la suma de 200.000 euro, formulând, totodată, cerere de scutire de la plata taxei judiciare de timbru de 11.186 RON. La data de 5 martie 2009, instanţa a admis, în parte, cererea de ajutor public judiciar, scutind reclamanta de plata sumei de 7.200 RON din totalul taxei judiciare de timbru datorate de 11.186 RON.
La data de 1 aprilie 2009, s-a dispus citarea reclamantei cu menţiunea de a achita taxa de timbru în cuantum de 3.896 RON, sub sancţiunea anulării cererii.
Cauza a fost soluţionată pe excepţie în sensul anularii sale, dat fiind faptul că reclamanta nu a îndeplinit obligaţia de achitare a taxei de timbru.
În apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri s-a dispus desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare, raportat la valoarea obiectului, către Tribunalul Bacău.
Dosarul a fost înregistrat sub nr. 3417/110/2010.
În acest ciclu procesual, reclamanta a formulat din nou cerere de majorare a petitului acţiunii în sensul că a solicitat ca Ministerului Educaţiei şi Tineretului să fie obligat, în solidar cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău, la plata daunelor morale în suma de 500.000 euro.
În motivarea acestei cereri, reclamanta a invocat noi motive, străine de natura litigiului iniţial, cu referire la fiica sa şi la problemele pe care le întâmpină în legătură cu şcolarizarea acesteia.
Ministerul Educaţiei şi Tineretului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive, dat fiind ca Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău era singura autoritate în măsură să soluţioneze contestaţia reclamantei, iar pe fond, respingerea acţiunii ca nefondată.
Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău a formulat, la rândul său, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată, precum şi respingerea capătului de cerere referitor la plata daunelor cominatorii, ca inadmisibil, întrucât prin Decizia nr. 120/2006 sentinţa de încadrare pe post a fost pusă în executare.
Prin Sentinţa civilă nr. 2078 din 15 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 3417/110/2010 s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta G.D.M., a fost obligat Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău la plata sumei de 10.000 RON, reprezentând despăgubiri morale.
Totodată, a fost admisă lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Cercetării şi Tineretului şi s-a respins cererea fată de acest pârât, respingându-se şi excepţia inadmisibilităţii cererii.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Raportat la natura litigiului, noua cerere formulată după trimiterea cauzei spre judecată în prima instanţă de către tribunal, reprezintă o modificare a acţiunii formulate de reclamantă, dat fiind faptul că aceasta priveşte o altă situaţie de fapt, respectiv o faptă delictuală diferită de cea iniţial dedusă judecăţii. Fiind efectuată mult după prima zi de înfăţisare având în vedere şi opoziţia pârâţilor, prima instanţă a constatat că a operat decăderea din drept, astfel că aceasta cerere nu a fost luată în considerare, fiind dezbătută cererea introdusă iniţial pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. 4158/180/2006.
Ca atare, s-a reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 79 din 27 aprilie 2005 pronunţa de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 58/2005 s-a dispus atribuirea către reclamantă a postului de profesor la Şcoala N.B., s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de anulare a deciziei de numire pe post a contracandidatei reclamantei, s-a luat act de renunţarea la judecata capetelor de cerere privind daunele moratorii şi compensatorii şi a fost obligată pârâta la plata de daune cominatorii. Această sentinţă a fost pronunţată în rejudecarea după casare a Sentinţei civile nr. 183 din 23 octombrie 2003 pronunţată în Dosarul nr. 6891/2003. în recursul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 79/2005, s-a dispus şi anularea deciziei de numire a celeilalte candidate pe post.
S-a concluzionat că reclamanta a formulat acţiune în justiţie începând cu anul 2003 iar judecata s-a finalizat în anul 2005, prin pronunţarea Deciziei civile nr. 2857/2005 a Curţii de Apel Bacău. Din considerentele hotărârilor menţionate prima instanţă a constatat că reclamanta a obţinut la data de 30 mai 2003 un post la catedra franceză-engleză de la Şcoala cu clasele I - VIII N.B., obţinând un punctaj superior raportat la cel obţinut de contracandidata sa, însă postul respectiv nu a fot atribuit reclamantei.
Această situaţie a fost de natură a aduce atingere demnităţii şi dreptului la propria imagine a reclamantei, care, deşi a întrunit condiţiile legale de atribuire a postului, totuşi, datorită unor criterii pur subiective, acesta a fost acordat altei persoane.
De asemenea, atât faptul că sentinţa menţionată a fost pusă în executare la un interval de 6 luni de la data rămânerii irevocabile, şi anume prin Decizia Inspectoratului Şcolar Judeţean nr. 1270/2006, cât şi perioada lungă de timp, de 3 ani, de la data la care trebuia să obţină postul şi până la recunoaşterea dreptului sau în justiţie, aceste fapte au fost de natură să cauzeze suferinţe de natură fizică şi psihică reclamantei. Aceasta a fost pusă în imposibilitate de a a-şi putea îngriji corespunzător fiica, ce suferă de un handicap grav şi, de asemenea, a contactat mai multe boli aspiratorii în acest răstimp. Prima instanţă a reţinut că reclamanta a rămas încadrată pe postul avut la o altă şcoală, în comuna Valea Seacă, ceea ce presupune un timp mai lung de deplasare, în condiţiile inexistenţei unor mijloace eficiente de transport în comun precum şi predispunerea la diferite boli.
Din acest punct de vedere cererea de obligare a pârâtului Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău la despăgubiri morale apare ca fiind pe deplin întemeiată, aceasta fiind de altfel persoana care a organizat concursul şi care trebuia să pună în aplicare rezultatele obţinute. De asemenea, pârâtul este emitentul actului administrativ constatat nelegal prin Sentinţa civilă nr. 79/2005 precum şi persoana care trebuia să pună în aplicare hotărârile judecătoreşti şi deci autoritatea care justifică calitate procesuală pasivă.
Pentru aceleaşi motive, pârâtul Ministerul Educaţiei şi Tineretului nu justifică calitate procesuală pasivă. De altfel, Sentinţa nr. 79/2005 a stabilit cu putere de lucru judecat că autoritatea administrativă care a vătămat reclamanta într-un drept al său este pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău.
Prima instanţă a constatat că prin refuzul de a recunoaşte reclamantei dreptul de a profesa la Şcoala N.B., materializat în actul administrativ constat nelegal, acţiune care a fost săvârşită cu vinovăţie, pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău a cauzat reclamantei un prejudiciu moral constând în suferinţe fizice şi psihice de natură a-i leza demnitatea.
Prima instanţă a mai constatat că răspunderea solidară a comitentului, Ministerul Educaţiei şi Tineretului, cu prepusul Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău prevăzuţi de art. 1000 C. civ., nu îşi găseşte aplicarea în speţa de faţă.
Pretenţiile au fost admise în parte, prima instanţă considerând că suma de 10.000 RON reprezintă o satisfacţie echitabilă raportat atât la obiectul cererii cât şi la practica C.E.D.O.
În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind acordarea daunelor cominatorii, aceasta a fost respinsă, întrucât, în principiu, aceste despăgubiri nu sunt oprite de lege, însă dat fiind faptul că această cerere a fost soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 79/2005, fiind respinse pe fond. S-a apreciat că instanţa civilă nu poate acorda aceste daune cominatorii, întrucât această cerere este exclusiv de competenţa instanţei de contencios administrativ în condiţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva Sentinţei civile nr. 2078 din 15 decembrie 2010 a Tribunalului Bacău, în termen legal au formulat apel ambele părţi.
Prin Decizia nr. 69 din 2 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, au fost respinse apelurile formulate de reclamantă şi de pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău împotriva deciziei apelate.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
În mod legal prima instanţă a constatat că cererea de completare a acţiunii, formulată la data de 15 septembrie 2010, se raportează la alte fapte delictuale decât cele iniţial deduse judecăţii şi este tardiv formulată, iar faţă de dispoziţiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., a intervenit decăderea reclamantei din dreptul de a-şi modifica acţiunea iniţială.
Fundamentul acordării daunelor morale solicitate în cauză, îl constituie atât dispoziţiile art. 998 C. civ., potrivit cărora orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela a cărui greşeală l-a ocazionat, a-l repara, cât şi regulile care guvernează răspunderea civilă, respectiv principiul reparării integrale a prejudiciului.
În cauză, reclamanta a suferit o vătămare, prin perioada lungă de timp, 3 ani, de la data la care trebuia să obţină postul şi până la recunoaşterea dreptului său în justiţie, acest fapt fiind de natură să cauzeze suferinţe de natură fizică şi psihică reclamantei.
De altfel, sentinţa de atribuire a postului a fost pusă în executare la un interval de 6 luni de la data rămânerii irevocabile şi anume prin Decizia Inspectoratului Şcolar Judeţean Bacău nr. 1270/2008.
Reclamanta a fost pusă, astfel, în imposibilitate, ca unic întreţinător, de a-şi putea îngriji corespunzător fiica, care suferă de Sindromul Down şi, de asemenea, aceasta a contactat mai multe boli respiratorii în această perioadă de timp în care a fost nevoită să facă naveta pe traseul Bacău-Valea Seaca.
Atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană şi anume cinstea, demnitatea, onoarea, prestigiul profesional, imaginea, credibilitatea persoanei, afectarea poziţiei sale sociale, punerea în condiţii stresante, înjositoare, sunt generatoare de daune morale şi, ca atare, trebuie compensate.
Cererea reclamantei de acordare a despăgubirilor morale, apare pe deplin justificată, întrucât Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău este persoana care a organizat concursul, a validat rezultatele şi a emis decizia nr. 187/2003, anulată prin Sentinţa civilă nr. 79/2005, precum şi persoana care trebuia să pună în aplicare hotărârile judecătoreşti.
Pentru aceleaşi motive, s-a reţinut că Ministerul Educaţiei şi Tineretului nu justifică calitate procesual pasivă în cauză, cu atât mai mult cu cât Sentinţa nr. 79/2005 a stabilit, cu putere de lucru judecat, că autoritatea administrativă care a vătămat reclamanta-apelantă într-un drept al său este Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău.
În conformitate cu prevederile art. 19 alin. (1) din O.M.E.C. nr. 4227/2002, pretransferarea şi transferarea pentru restrângere de activitate a personalului didactic din învăţământul preuniversitar de stat se organizează la nivelul Inspectoratului Şcolar Judeţean de către comisia de mobilitate a personalului didactic.
Potrivit prevederilor art. 28 din acelaşi ordin, contestaţiile împotriva hotărârii comisiei de mobilitate se depun la inspectoratul şcolar şi se soluţionează de către consiliul de administraţie al inspectoratului şcolar, cu respectarea prevederilor art. 11 alin. (6) şi art. 13 alin. (5) din Legea nr. 128/1997. Hotărârea Comisiei de contestaţii este definitivă.
Faţă de prevederile legale enunţate, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a redirecţionat memoriul formulat de reclamantă şi înregistrat sub nr. 17693/2003, către Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău, ca singur organ competent să soluţioneze orice contestaţie împotriva comisiei de mobilitate a personalului didactic.
În raport de consecinţele suferite de apelanta-reclamantă, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a apreciat în mod corect că suma de 10.000 RON este de natură a compensa prejudiciul moral cauzat acesteia şi constituie o reparaţie echitabilă. Aceasta, având în vedere, pe de o parte, circumstanţele concrete ale cauzei de faţă şi, pe de altă parte, criteriile de de rezonabilitate şi proporţionalitate evocate de C.E.D.O. pentru acordarea daunelor morale.
Un alt motiv de apel invocat de către reclamantă l-a constituit neacordarea cheltuielilor de judecată de către prima instanţă, însă acest motiv a fost găsit neîntemeiat, deoarece, din verificarea dosarelor primei instanţe, s-a constatat că aceste cheltuieli nu au fost dovedite de către reclamantă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta G.D.M. cât şi pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău.
I. În recursul său, reclamanta G.D.M. a adus următoarele critici deciziei recurate.
Recurenta-reclamantă a făcut un istoric al litigiului purtat între ea şi cei doi pârâţi, criticând faptul că, pe de o parte, nu a fost obligat şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului în solidar cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău, iar pe de altă parte, că nu s-a ţinut cont de cuantumul despăgubirii solicitate de către ea, susţinând că hotărârea instanţei de apel este greşită în ce priveşte cuantumul daunelor morale, suma pe care o consideră adecvată fiind aceea de 500.000 euro, considerând că cererea de completare a fost formulată în termenul prevăzut de art. 132 alin. (1) C. proc. civ.
Prin comportamentul lor, atât Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău cât şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului au produs recurentei-reclamante grele suferinţe morale, care nu pot fi compensate decât prin acordarea unor daune morale corespunzătoare.
Recurenta-reclamantă a apreciat că ambii pârâţi sunt de vină pentru nepunerea în aplicare a hotărârii judecătoreşti prin care i s-a recunoscut faptul că a câştigat concursul, recurenta indicând în cuprinsul cererii de completare a motivelor de recurs un număr de 56 de acte, care, în opinia acesteia, dovedesc prejudiciul cauzat reclamantei de către pârâţi.
În sprijinul criticii sale, recurenta-reclamantă a invocat dispoziţie art. 998, 999, 1000 şi 1003 C. civ., ale Legii nr. 84/1995, ale Legii nr. 128/1997, ale Legii nr. 29/1990, cât şi practica C.E.D.O.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
II. Pârâtul-recurent Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău a adus următoarele critici deciziei recurate:
Hotărârea instanţei de recurs are o motivare contradictorie, deoarece nu s-a arătat în ce măsură sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale.
Astfel, în mod greşit, a reţinut instanţa de apel că prin perioada lungă, de 3 ani, de la data la care trebuia să obţină postul şi până la recunoaşterea dreptului său în justiţie, aceasta a suferit un prejudiciu moral, fiind pusă în imposibilitatea de a-şi îngriji copilul bolnav, contactând şi diverse boli respiratorii.
În acest sens, recurenta-pârâtă a susţinut că nu există nicio dovadă a faptului că naveta pe un traseu mai lung a dus la contactarea unor boli respiratorii, mai ales că şi alte cadre didactice au făcut naveta pe acelaşi traseu.
S-a susţinut de către recurenta-pârâtă că hotărârea instanţei de apel nu are la bază un material probator concludent, care să justifice acordarea de daune morale, nedovedindu-se faptul că numeroasele afecţiuni medicale ar avea legătură cu naveta făcută de către reclamantă.
Intimatul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului reclamantei.
Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
I. În ce priveşte recursul declarat de către recurenta-reclamantă G.D.M.
În mod legal, a constatat instanţa de apel că cererea de completare a raţiuni iniţiale, formulată la data de 15 septembrie 2010, se raportează la alte fapte pretins delictuale, decât cele iniţial deduse judecăţii, astfel încât analiza criticilor formulate în cererea de apel a reclamantei s-a făcut prin raportare la obiectul acţiunii introductive, acţiune ce a fost formulată în cursul anului 2006, la Judecătoria Bacău.
Prin urmare, celelalte critici nu mai pot fi avute în vedere, mai cu seamă că acestea vizează cuantumul despăgubirilor acordate, deci temeinicia deciziei recurate, or, în calea de atac a recursului nu poate fi analizată decât legalitatea deciziei recurate, nu şi temeinicia acesteia, pct. 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ., fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.
Relativ la critica privind neobligarea, în solidar, şi a pârâtului Minţitului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, aceasta nu poate fi reţinută, deoarece, pe de o parte, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au arătat de ce pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău este cel răspunzător de nepunerea în aplicare a hotărârii judecătoreşti irevocabile, iar pe de altă parte, această critică este lipsită de interes practic, câtă vreme reclamanta se poate îndrepta împotriva pârâtului care a fost obligat la plata daunelor morale.
II. În ce priveşte recursul declarat de către recurentul-pârât Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău.
Deşi recurentul-pârât a invocat, drept temei legal, prevederile art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., nu a arătat care este actul juridic ce a fost greşit interpretat de către instanţa de apel, susţinând doar faptul că nu s-a dovedit întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale, critică ce poate fi încadrată în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Sub acest aspect, însă, decizia instanţei de apel este legală, aceasta arătând că fapta pârâtului-recurent de a nu pune în aplicare o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care reclamantei i se recunoştea dreptul de a ocupa postul în litigiu, constituie o faptă ilicită, care a fost de natură să creeze reclamantei profunde nemulţumiri, fiind evident faptul că i-a adus prejudicii morale, ce au fost corect estimate atât de către prima instanţă cât şi de către instanţa de apel, care au ţinut cont de practica C.E.D.O., cu privire la cuantumul despăgubirilor morale.
Recurenta-pârâtă critica faptul că instanţa de apel ar fi ţinut cont de actele medicale ale reclamantei, dar fără să se demonstreze că există o legătură de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtului, aceea de a nu o încadra pe post pe reclamantă şi starea de sănătate a acesteia, însă această critică nu poate fi reţinută, simplul fapt al acordării postului respectiv unei alte persoane, care nu era îndreptăţită, cât şi faptul nepunerii în executare, de îndată, a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, fiind de natură a-i aduce prejudicii morale reclamantei, cuantumul acestora, stabilit de către instanţele de fond, fiind în concordantă cu practica C.E.D.O.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta G.D.M. şi de pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău împotriva Deciziei nr. 69 clin 2 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 30 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2151/2013. Civil. Nulitate act juridic.... | ICCJ. Decizia nr. 2160/2013. Civil → |
|---|
