ICCJ. Decizia nr. 2160/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2160/2013
Dosar nr. 15211/118/2011
Şedinţa publică de la 30 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată sub nr. 15211/118/2011, pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamanta E.D. (S.) A.G. a solicitat - în contradictoriu cu pârâtul D.C., asociat şi unic administrator al SC E.D. SRL - să se dispună pe cale judiciară convocarea de către C.B.K. a Adunării Generale a Asociaţilor a SC E.D. SRL - în scopul revocării din funcţie a pârâtului, numirii lui C.B.K. în calitate de administrator social, modificării actului constitutiv în acord cu aceste schimbări şi promovării unei acţiuni în antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru prejudiciile aduse societăţii.
Petenta a relevat în susţinere că sunt îndeplinite cerinţele art. 195 alin. (2) în referire la art. 119 din Legea nr. 31/1990 şi ale art. 331 - 339 C. proc. civ.; E.D. (S.) A.G. este asociat la SC E.D. SRL, cerând în această calitate administratorului social - D.C. - să convoace în regim de urgenţă şedinţa cu ordinea de zi deja amintită, potrivit notificării din 17 noiembrie 2011; solicitarea sa a primit un răspuns negativ la data de 29 noiembrie 2011, astfel încât se impune admiterea cererii formulate.
Excepţiile procesuale au fost respinse la termenul din 7 martie 2012, pentru considerente care se regăsesc în încheierea de şedinţă, în ce priveşte calitatea de reprezentant legal a lui C.B.K. pentru societatea petentă, prima instanţă a reţinut că certificatul constatator emis de Oficiul Registrului Comerţului al cantonului S. din Elveţia din 16 decembrie 2011 atestă faptul că în cadrul firmei asociatul şi administratorul K.C. din Basel, Kusnacht, beneficiază de drept de semnătură unică; menţiunile consemnate în registrul comerţului au tocmai rolul de opozabilitate a înscrierilor faţă de terţi, existând prin urmare şi prezumţia de regularitate a acestora; din acest punct de vedere, împrejurarea că s-a solicitat pe cale judiciară Tribunalului Districtual Hofe din Elveţia radierea din registrul comerţului a menţiunii privind calitatea de reprezentant legal a domnului C.B.K., pentru SC E.D. (S.) A.G., nu este de natură - prin ea însăşi - să lipsească de efecte juridice menţiunile amintite, atât timp cât instanţa nu a pronunţat încă o hotărâre executorie - art. 19 din Ordonanţa privind registrul comerţului din 17 noiembrie 2007 a Consiliului Federal Elveţian; cu alte cuvinte, până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de către instanţa competentă, menţiunile înscrise în registrul comerţului fac deplină dovadă asupra acestei calităţi, fiind prezumate că exprimă adevărul - art. 26 şi 28 din legea elveţiană şi art. 5 din Legea internă nr. 26/1990.
Abuzul de drept procesual s-a constatat că nu reprezintă - de asemenea - o excepţie procesuală dirimantă, ci poate contribui la aplicarea unor sancţiuni patrimoniale, de tipul amenzii judiciare ori de plată a unor despăgubiri - pentru titularul unei cereri formulate cu vădită rea credinţă; această atitudine subiectivă nu poate fi însă desprinsă din obiectul cererii şi din apărările societăţii petente.
Prin Încheierea nr. 980 din 7 martie 2012 Tribunalul Constanţa a respins - ca nefondată - cererea având ca obiect - autorizare convocare a şedinţei Adunării Generale a Asociaţilor - formulată de reclamanta E.D. (S.) A.G. în contradictoriu cu pârâtul D.C. - asociat şi unic administrator al SC E.D. SRL.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a avut în vedere următoarele:
În urma solicitării din 17 noiembrie 2011 a asociatului E.D. (S.) A.G. de convocare la 2 decembrie 2011 a şedinţei Adunării Asociaţilor a SC E.D. SRL, cu o ordine de zi prestabilită, administratorul social D.C. nu a dat curs cererii, comunicând - la 29 noiembrie 2011 - că înţelege să conteste calitatea de reprezentant legal a lui C.B.K. pentru asociatul de naţionalitate elveţiană.
Potrivit art. 119 din Legea nr. 31/1990, consiliul de administraţie, respectiv directoratul, convoacă de îndată adunarea generală, la cererea acţionarilor reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel şi dacă cererea cuprinde dispoziţii ce intră în atribuţiile adunării; adunarea generală va fi convocată în termen de cel mult 30 de zile şi se va întruni în termen de cel mult 60 de zile de la data primirii cererii; în cazul în care consiliul de administraţie, respectiv directoratul, nu convoacă adunarea generală, instanţa de la sediul societăţii, cu citarea consiliului de administraţie, respectiv a directoratului, va putea autoriza convocarea adunării generale de către acţionarii care au formulat cererea. Prin aceeaşi încheiere instanţa aprobă ordinea de zi, stabileşte data de referinţă prevăzută la art. 123 alin. (2), data ţinerii adunării generale şi, dintre acţionari, persoana care o va prezida.
Prima instanţă a apreciat că textul sus-citat se referă exclusiv la societăţile pe acţiuni, fiind inclus în secţiunea a doua din Capitolul IV al Legii nr. 31/1990, intitulat Societăţile pe acţiuni; norma - cu caracter special - nu poate fi interpretată extensiv, în sensul aplicării ei şi altor forme de organizare societară, întrucât se referă explicit la anumite organe de conducere executivă ce aparţin societăţii pe acţiuni şi numai acesteia.
În ce priveşte societăţile cu răspundere limitată, art. 195 alin. (2) conferă unuia dintre asociaţi sau unui număr de asociaţi, ce reprezintă cel puţin o pătrime din capitalul social, dreptul de a cere convocarea adunării generale, arătând scopul acestei convocări.
Or, asociatul E.D. (S.) A.G. deţine 95% din capitalul social al societăţii române, astfel încât se poate prevala în mod direct de prerogativa instituită prin art. 195 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, fiind în măsură să convoace oricând şi necondiţionat o asemenea adunare generală.
Prin urmare, prima instanţă a constatat că nu este abilitată prin lege să procedeze la autorizarea convocării şedinţei Adunării Generale a Asociaţilor a SC E.D. SRL, pentru bunul motiv că asociatul însuşi este abilitat legal în acest scop.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta SC E.D.G.M.B.H., pe care a criticat-o pentru următoarele motive:
Potrivit dispoziţiilor art. 195 din Legea nr. 31/1990, administratorul societăţii convoacă adunarea generală ori de câte ori consideră necesar cu arătarea ordinii de zi. Convocarea se face fie din iniţiativa administratorilor, în îndeplinirea obligaţiilor statutare, fie la cererea motivată (arătând scopul convocării, formulată de un asociat sau un grup de asociaţi care deţin părţi sociale reprezentând cei puţin o pătrime din capitalul social).
Întrucât Legea nr. 31/1990 nu dă asociatului dreptul de a convoca adunarea generală a asociaţilor ci numai dreptul de a cere administratorului convocarea adunării generale a asociaţilor, asociatul care deţine cel puţin o pătrime din capitalul social al societăţii este îndreptăţit să solicite instanţei să fie autorizat să convoace adunarea generală a asociaţilor societăţii în care acesta deţine cel puţin o pătrime din capitalul social arătând ordinea de zi.
Prin încheierea de şedinţă din 23 mai 2012 Curtea de Apel Constanţa a calificat calea de atac ca fiind apel.
Intimatul-pârât prin apărătorul ales a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului declarat de reclamantă ca nefondat şi menţinerea hotărârii pronunţată de instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică.
Prin Decizia nr. 111 din 11 iulie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis apelul declarat de reclamantă, a fost schimbată, în tot, sentinţa apelată, a fost admisă acţiunea, fiind autorizată reclamanta să convoace adunarea generală a asociaţilor SC E.D. SRL Constanţa, stabilindu-se următoarea ordinea de zi:
"1. Revocarea din funcţie a administratorului D.C., cetăţean român născut în Tulcea, domiciliat în Constanţa, str. S., mun. Constanţa, judeţul Constanţa şi înlocuirea acestuia cu domnul C.B.K., cetăţean elveţian, născut în Ottawa, Canada, cu domiciliul în Kusnacht, Elveţia.
2. Având în vedere propunerea de revocare din funcţie a domnului D.C., urmează ca dispoziţiile art. 9 din Actul Constitutiv al SC E.D. SRL să fie de asemenea modificat cu privire la persoana administratorului societăţii după cum urmează:
"Art. 9 - Administrarea societăţii se face de către domnul C.B.K., cetăţean elveţian, născut în Ottawa, Canada, cu domiciliul Kusnacht, Elveţia, acesta având puteri depline în exercitarea mandatului său".
3. Având în vedere revocarea din funcţie a administratorului D.C., se va pune în vedere actualului administrator să prezinte toate actele şi registrele societăţii, documentele contabile, situaţiile financiare şi contractele în derulare în vederea predării acestora noului administrator şi semnării procesului-verbal de predare primire a tuturor documentelor de gestiune şi care sunt proprietatea SC E.D. SRL.
4. Promovarea acţiunii în răspundere a administratorului SC E.D. SRL, D.C., pentru daunele cauzate societăţii prin încălcarea îndatoririlor faţă de societate, în baza art. 155 din Legea nr. 31/1990 şi care privesc în principal:
- încălcarea obligaţiei de loialitate faţă de societate, prin încheierea de acte cu societatea SC C.T. SRL, în cadrul căreia domnul D.C. avea calitatea de asociat şi administrator, acte de recunoaştere a unor datorii către această societate deşi nu avea mandat în acest sens şi fără a justifica creanţa prin facturi fiscale aferente debitului urmărit,
- urmărirea silită a părţilor sociale a SC E.D. A.G. şi reprezentarea acestei societăţi în lipsa mandatului din partea acesteia în situaţia în care societatea E.D. SRL urmare a unor contracte de împrumut avea resursele financiare necesare achitării tuturor datoriilor către furnizori, inclusiv către C.T. SRL.
5. Împuternicirea domnului Dr. C.B.K., administrator al SC E.D. A.G., cetăţean elveţian născut în Ottawa, Canada, cu domiciliul în Kusnacht, Elveţia să promoveze acţiunea în răspundere împotriva administratorului SC E.D. SRL, D.C. Spre acest sfârşit acesta va fi împuternicit să angajeze serviciile unor terţe persoane în vederea aducerii la îndeplinire a acestui mandat".
Totodată, s-a stabilit data adunării generale ca fiind 20 august 2012, cât şi faptul că va fi prezidată de dl C.B.K.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Potrivit Legii societăţilor comerciale, titularul dreptului de a convoca adunarea asociaţilor este administratorul social care, potrivit art. 195 alin. (1) este obligat să convoace adunarea asociaţilor la sediul social, cel puţin o dată pe an sau de câte ori este necesar.
Încălcarea acestei obligaţii legale justifică dreptul asociaţilor de a obţine, prin intermediul instanţei de judecată, fie obligarea administratorului la îndeplinirea obligaţiei, fie autorizarea de a aduce la îndeplinire obligaţia chiar de către asociaţi. În acest sens sunt prevederile alin. 2 al art. 195, potrivit cărora, un asociat sau un număr de asociaţi, ce reprezintă cel puţin o pătrime din capitalul social, vor putea cere convocarea adunării generale, arătând scopul acestei convocări.
Din cuprinsul dispoziţiilor citate rezultă că asociaţii care deţin cel puţin o pătrime din capitalul social au posibilitatea de a "cere" convocarea adunării generale şi nu de a proceda ei înşişi la convocarea adunării.
Instituirea unei astfel de reguli constă tocmai în aceea că societatea este un subiect de drept distinct faţă de asociaţii ei, având voinţă proprie şi organe proprii prin care îşi exercită drepturile.
Este adevărat ca art. 195 alin. (2) nu precizează cui i se adresează solicitarea convocării şi nici ce se întâmplă dacă se constată refuzul convocării, însă, având în vedere că titularul dreptului de a convoca adunarea asociaţilor este administratorul social, este evident că cererea de convocare se adresează acestuia, iar în caz de refuz al convocării, asociaţii în cauză vor putea cere tribunalului, în temeiul art. 1528 C. civ., să fie autorizaţi să execute ei înşişi ori să facă să fie executată obligaţia.
În acest sens reglementarea expresă, prin art. 119 din Legea nr. 31/1990, a posibilităţii de a solicita autorizarea convocării adunării generale a acţionarilor în cazul societăţilor pe acţiuni, nu poate fi interpretată, în niciun caz, că ar exclude această procedură în cazul societăţilor cu răspundere limitată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul D.C., aducându-i următoarele critici:
1. Hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., având în vedere faptul că la data de 29 noiembrie 2011 pârâtul a răspuns la notificarea comunicată lui la data de 19 noiembrie 2011, în sensul că nu recunoaşte calitatea de reprezentant al SC E.D. (S.) A.G. Elveţia, d-lui C.B.K.
2. Reclamanta a modificat temeiul de drept al acţiunii din art. 119 alin. (3) în art. 195 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, însă în secţiunea în care este reglementată funcţionarea societăţii cu răspundere limitată (art. 191 - 199 din Legea nr. 31/1990) nu se face trimitere la prevederile art. 119 din aceeaşi lege, astfel încât acţiunea este inadmisibilă.
3. Acţiunea reclamantei reprezintă un abuz de drept procesual, deoarece reprezentantul acesteia, d-l C.B.K., nu avea un mandat expres din partea societăţii reclamante, astfel că acţiunea este abuzivă şi nelegitimă.
Recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
1. În ce priveşte invocarea disp. art. 3041 C. proc. civ., această critică nu poate fi avută în vedere, deoarece dispoziţiile acestui articol se aplică doar în cazul hotărârilor care nu pot fi atacate cu apel, or, decizia recurată a fost pronunţată în calea de atac a apelului.
2. Relativ la critica referitoare la nerecunoaşterea calităţii de reprezentant al societăţii reclamante, în persoana d-l C.B.K., pe de o parte, această problemă a fost lămurită în primă instanţă, iar părţile (deci nici pârâtul) nu au criticat hotărârea primei instanţe sub acest aspect, astfel încât această critică nu poate fi formulată direct în calea de atac a recursului, hotărârea primei instanţe intrând în puterea lucrului judecat cu privire la acest aspect, iar pe de altă parte, această critică vizează netemeinicia deciziei recurate, nu nelegalitatea acesteia, astfel încât, sub aspectul netemeiniciei, decizia recurată nu mai poate fi analizată, pct. 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ., fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.
3. Singura critică ce priveşte nelegalitatea deciziei recurate, cea referitoare a temeiului de drept al acţiunii, nu poate fi reţinută.
Încadrarea în dispoziţiile legale, deci temeiul juridic al cererii, este stabilit de către instanţa de judecată, aceasta având obligaţia să aibă în vedere starea de fapt expusă de către reclamant.
În pricina de faţă, în mod legal, instanţa de apel a stabilit că sunt aplicabile dispoziţiile art. 195 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată şi modificată, reclamanta fiind asociat al SC E.D. SRL Constanţa, aceasta deţinând mai mult 1/4 din capitalul social al societăţii şi, întrucât pârâtul, în calitate de administrator al acestei societăţi, a refuzat convocarea adunării asociaţilor, instanţa de apel a dispus convocarea adunării generale cu ordinea de zi solicitată de către reclamantă, stabilind atât data ţinerii acesteia cât şi persoana care va conduce lucrările adunării.
Faptul că reclamanta a indicat un alt temei de drept al cererii sale nu poate conduce la concluzia că acţiunea ar fi inadmisibilă, cererea sa încadrându-se, aşa după cum a reţinut şi instanţa de apel în prevederile art. 195 alin. (2) din C. proc. civ.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul D.C. împotriva Deciziei civile nr. 111 din 11 iulie 2012, precum şi a încheierilor din 23 mai 2012 şi din 20 iunie 2012, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 15211/118/2011.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 30 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2155/2013. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 2211/2013. SECŢIA a II-a CIVILA. Pretenţii.... → |
|---|
