ICCJ. Decizia nr. 2161/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2161/2014
Dosar nr. 1343/91/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la data de 15 septembrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constata următoarele:
La data de 17 iunie 2014 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, secţia I civilă, recursul formulat, de reclamantul G.V. personal şi în calitate de mandatar al reclamantului B.E. împotriva Deciziei nr. 46 A din 9 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.
În motivare s-a susţinut în esenţă că hotărârea instanţei de apel este dată eu aplicarea greşită a legii şi fără a se aprecia corect materialul probator. S-a mai susţinut că hotărârea instanţei de apel reţine motive străine de natura cauzei.
La data de 25 iunie 2014 a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a pus în discuţie faptul că nu suni îndeplinite condiţiile de formă ale cererii de recurs conform art. 246 alin. (1) şi art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 486 alin. (3) C. proc. civ., precum şi admisibilitatea acestei căi de atac.
Completul de judecată a luat act de conţinutul raportului prin rezoluţia din data de 25 iunie 2014, dispunând comunicarea raportului către părţile în litigiu.
Raportul a fost comunicat la data de 1 iulie 2014 către intimata U.A.T. a Municipiului Focşani (fila 24 din dosar), 30 iunie 2014 către reclamanţi (filele 25, 26 din dosar) şi 3 iulie 2014 către intimatul primarul Municipiului Focşani (fila 27 din dosar),dată de la care a trecut termenul de 30 de zile, prevăzut de ari 493 alin. (4) C. proc. civ.
La data de 10 iulie 2014 s-a înregistrat punctul de vedere al recurenţilor-reclamanţi la raport, prin care s-a indicat sediul intimaţilor şi s-a arătat că hotărârile pronunţate în materia Legii nr. 10/2001 modificată şi completată prin Legea nr. 165/2013 sunt supuse apelului la instanţa ierarhic superioară.
Analizând recursul Înalta Curte urmează să constate că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia civilă nr. 46/A din 9 aprilie 2014 Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii B.E. şi G.V. împotriva sentinţei civile nr. 402 din 6 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Vrancea, decizie definitivă.
Împotriva acestei decizii reclamantul G.V. personal şi în calitate de procurator al reclamantului B.E. a formulat recurs.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".
Conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ. Decizia civilă nr. 46/A din 9 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, nu este supusă recursului.
Acţiunea este întemeiată pe prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă contestaţia formulată de reclamanţii B.E. şi G.V. în contradictoriu cu pârâţii Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi primarul municipiului Focşani, prin acţiune solicitând anularea în partea dispoziţiei primarului din 31 ianuarie 2013.
Dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr, 202/2010 au următorul conţinut:
„Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se afla sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel."
După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie, însă, coroborate cu dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr, 365 din 30 mai 2012, care prevăd următoarele:
„(1) Daca prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este „definitivă" de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este „supusă recursului" sau că „poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară".
Legea nr. 10/2001 este o lege specială astfel că, în raport de textele menţionate, care au incidenţă în pricina dedusă judecăţii şi faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 493 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Decizia civilă nr. 46/A din 9 aprilie 2014 a Curţii de Apei Galaţi, secţia I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului, iar prezentul recurs este inadmisibil şi va fi respins ca atare în temeiul art. 483 alin (2) raportat la art. 493 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul G.V. personal şi în calitate de mandatar al reclamantului B.E. împotriva Deciziei nr. 46/A din 9 aprilie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 15 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2125/2014. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 2162/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
