ICCJ. Decizia nr. 2185/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2185/2014
Dosar nr. 24877/303/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 16 septembrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria sectorului 6 Bucureşti la 29 octombrie 2012, reclamantul U.I. a chemat în judecată pe pârâtul C.T., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate dobândirea dreptului său de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafaţă de 85 mp, situat în, sector 6, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.
În motivarea acţiunii, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 71/2011 şi ale art. 1846 - 1847 C. civ., reclamantul a arătat că tatăl său, U.V., a cumpărat cu chitanţă de la pârât terenul în litigiu, la data de 20 mai 1964, în prezenţa a doi martori care au semnat alături de vânzător şi cumpărător.
Reclamantul a arătat că a continuat posesia utilă exercitată de părinţii săi, în sensul că a stăpânit imobilul sub nume de proprietar, neîntrerupt, autorii săi figurând în evidenţele fiscale cu o suprafaţă de 375 mp.
La 6 noiembrie 2013, reclamantul U.I. a formulat o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată iniţiale, prin care a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor, în calitate de pârât, conform art. 680 C. civ. şi art. 25 din Decretul din 1954, solicitând să se constate deschisă succesiunea vacantă de pe urma defunctului C.T., cu ultimul domiciliu în Botoşani, decedat în anul 1964, potrivit certificatului de deces nr. 459 din 5 decembrie 1964.
S-a solicitat, totodată, să se constate calitatea de unic moştenitor a Statului Român prin Ministerul Finanţelor şi dobândirea în ceea ce îl priveşte a dreptului de proprietate, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani prin joncţiunea posesiilor, asupra terenului în suprafaţă de 85 mp şi a construcţiilor edificate pe acesta, situate în Bucureşti, sector 6.
La termenul din 6 februarie 2014, în conformitate cu prevederile art. 14 pct. 2 C. proc. civ., instanţa, din oficiu, a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, cu privire la cererea având ca obiect dezbaterea succesorală.
Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 877 din 6 februarie 2014, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cererii având ca obiect dezbaterea succesiunii şi constatarea vacanţei succesorale, în favoarea Judecătoriei Botoşani.
S-a disjuns capătul de cerere având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune şi formarea unui nou Dosar nr. 1327/303/2014.
Prin considerentele sentinţei menţionate, instanţa a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 pct. 2 C. proc. civ., în materie de moştenire, sunt de competenţa instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moştenire, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.
S-a avut în vedere faptul că defunctul a cărui dezbatere succesorală face obiectul cererii reclamantului a avut ultimul domiciliu în Botoşani, astfel încât competenţa de soluţionare a cererii revine instanţei de la ultimul domiciliu al acestuia, Judecătoria Botoşani.
Investită ca urmare a declinării, Judecătoria Botoşani, prin sentinţa civilă nr. 4057 din 14 aprilie 2014, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti.
Constatând că există conflict negativ de competenţă între Judecătoria Botoşani şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Botoşani a reţinut că petitul având ca obiect dezbaterea succesiunii şi constatarea vacanţei succesorale are caracter incidental, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., fiind pe deplin operantă prorogarea legală de competenţă, care îşi produce efectele chiar cu încălcarea normelor de competenţă absolută (în cauză competenţa teritorială exclusivă determinată de art. 14 C. proc. civ.).
Prin urmare, s-a considerat că fiind aplicabile dispoziţiile referitoare la prorogarea legală de competenţă prevăzută de art. 17 C. proc. civ., cauza este de competenţa Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, atât în ceea ce priveşte capătul principal de cerere, respectiv constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, cât şi în ceea ce priveşte capătul de cerere incidental.
Investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă la 11 iulie 2014, Înalta Curte va constata că, în cauză, competenţa soluţionării capătului de cerere având ca obiect dezbaterea succesiunii şi constatarea vacanţei succesorale revine Judecătoriei Botoşani pentru considerentele ce succed:
Norma de competenţă reglementată de dispoziţiile art. 14 C. proc. civ., potrivit căreia, în materie de moştenire, sunt de competenţa instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moştenire, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia, stabilesc o competenţă teritorială absolută, exclusivă, prin derogare de la principiul înscris în art. 5 C. proc. civ., potrivit căreia cererea se face la domiciliul pârâtului.
Prin urmare, având în vedere caracterul imperativ al acestei norme de competenţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. (1) C. proc. civ., invocate de reclamant, potrivit cărora cererile îndreptate împotriva statului, direcţiilor generale, regiilor publice, caselor autonome şi administraţiilor comerciale se pot face la instanţele din capitala ţării sau la cele din reşedinţa judeţului unde îşi are domiciliul reclamantul.
Curtea va constata că aplicarea normei de competenţă exclusive reglementate de art. 14 C. proc. civ. nu poate fi înlăturată nici de părţi şi nici de instanţă, conform art. 19 C. proc. civ.
Petitul având ca obiect dezbaterea succesiunii şi constatarea vacanţei succesorale, introdus prin cererea modificatoare formulată de reclamant nu are caracter incidental, în raport cu petitul iniţial, având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, astfel că nu poate opera prorogarea legală de competenţă reglementată de dispoziţiile art. 17 C. proc. civ. În considerarea caracterului principal al celor două capete de cerere, ce atrag competenţe teritoriale diferite, Judecătoria Sectorului 6 le-a disjuns, formând un dosar separat pe rolul său având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate de către reclamant, prin uzucapiune.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va stabili competenţa soluţionării cererii în favoarea Judecătoriei Botoşani, instanţa ultimului domiciliu al defunctului C. (C.) T., decedat la 5 decembrie 1964.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2175/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2186/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
