ICCJ. Decizia nr. 2309/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2309/2014
Dosar nr. 47700/3/2010
Şedinţa publică din 23 septembrie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. ( 1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 30 iunie 2010 reclamantul B.G.G. a chemai în judecată pe pârâţii Statul prin M.F.P., Statul român prin A.D.S., Prefectura Prahova, Primăria Mizil-Comisia Funciară Locală şi C.N.S.A.S., solicitând obligarea acestora să îi predea de îndată suprafaţa de 6,04 hectare viţă de vie nobilă cat mai aproape de Bucureşti. Pentru curtea de 400 mp cu pivniţă, butoaie şi instalaţii de vinificaţie a solicitat despăgubiri în cuantum de 14.000 euro în lei la cursul zilei, în cazul în care statui nu deţine în domeniile lui private vie de calitate nobilă a solicitat să-i fie atribuită livadă pe rod în judeţul Ilfov, sau 6 hectare pădure matură de peste 100 de ani sau 24 de hectare teren arabil situat lângă o şosea asfaltată în judeţul Ilfov. De asemenea, pentru deposedarea abuzivă a bunicilor săi, a solicitat daune morale în cuantum de 7 milioane de euro iar pentru teroarea la care a fost supus reclamantul a solicitat, la rândul său, daune morale în valoare de 7 milioane de euro precum şi despăgubiri de la Primăria Mizil pentru nerestituirea proprietăţilor solicitate.
Totodată, a solicitat obligarea Primăriei Mizil şi la plata despăgubirilor de 162,000 euro pentru terenul revendicat şi clădire şi instituirea unui sechestru asigurător pe bunurile personale ale primarului.
Prin sentinţa civilă nr. 48/F din 20 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a llI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, cauza fiind trimisă spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti.
Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, cauza a fot înregistrată la data de 5 octombrie 2010, sub nr. 47700/3/2010.
La data de 29 martie 2071 reclamantul B.G.G. a depus o cerere intitulată "cerere precizatoare-modificatoare-îndreptări preliminare" prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâţii SC T. SA, Primăria comunei Gura Vadului, prin primar; Prefectura Prahova prin prefect; Stalul Roman - prin Ministerul Agriculturii şi Statul Român prin M.F.P. ca: pârâta Primăria Gura Vadului să îi predea de îndată terenul din spatele casei ce a aparţinut autorilor săi iar pârâta Prefectura Prahova să impună predarea de îndată în deplină şi netulburată posesie.
Totodată a solicitat obligarea Statului român la plata sumei de 16.240.000 euro reprezentând lipsa de folosinţă a fermei calculată pe ultimii 58 de ani.
În drept a invocat jurisprudenţa C.E.D.O., art. 1 Protocolul 1 şi art. 6 precum şi an. 480 şi următoarele C. civ.
La data de 16 noiembrie 2011., reclamantul a depus cerere precizatoare prin care a solicitat restituirea următoarelor imobile:
1. Teren şi casă situate în sector 3. în calitate de moştenitor al autorilor V.G. şl N.G. căsătorită N.S., indicând drept pârâţi P.M.B şi C.G.M.B. prin primar general, imobil evaluat ia suma de 1,5 milioane euro;
2. Moşia situată în comuna Speteni, judeţ Ialomiţa, proprietate a mătuşii şi unchiului său N. şi P.N.S. în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Bărcaneşti, judeţ ialomiţa prin primar;
3. Ferma viticolă Gotșman situată în comuna Gura Vadului, compusă din casă, dependinţe, pivniţe şi 8 ha de viţă nobilă, solicitând ca pârâta Prefectura Prahova să fie obligată să pună în aplicare legile de retrocedare emiţând titlurile de proprietate;
4. Acordarea de daune de 17 milioane euro pentru Moşia Speteni judeţ Ialomiţa şi moşia de 120 ha a autorului său;
5. Obligarea pârâţilor P.M.B şi C.G.M.B. prin primar general, să îi plătească daune de 700 ron/zi din 01 februarie 2002 pentru că nu au acordat despăgubiri pe Legea nr. 10/2001 pentru casele demolate, proprietatea autoarei sale G.E. de la aceeași adresă;
6. Obligarea aceloraşi pârâţi să îl despăgubească cu suma de 100.000 euro pentru casa părintească demolată între anii 1986-1990 situată la adresa din Bucureşti, Sector 6 Bucureşti şi să îi predea o proprietate echivalentă pentru terenul de 144 mp pe care au fost construite blocuri vis-a-vis de Spitalul Panduri, comasând pe imobilul cu suprafaţa farmaciei autorului său G.A.V., acţionar majoritar la S.A.R. H.;
7. Obligarea aceloraşi pârâţi să facă şi evaluarea atelierelor de producţie sanitară şi farmaceutică, demolate în zona Metrou Timpuri Noi cu adresa şi terenul aferent, parte din S.A.R. H. cu măsuri de comasare teren şi despăgubire clădiri distruse.
8. Obligarea pârâtei Primăria Mizil, prin primar la restituirea întregii proprietăţi de 6000 mp, inclusiv terenul şi magazinul, construit abuziv fără acordul său şi via de 6.04 ha - vie nobilă ia marginea oraşului cu pivniţa şi casă;
La data de 17 ianuarie 2012, prin serviciul Registratură, reclamanţii! a depus o nouă cerere intitulată "cerere de disjungere şi precizări" prin a solicitat tribunalului disjungerea cererilor privind imobilele pe care le revendică, în vederea pronunţării unor sentinţe civile clare, corecte şi imparţiale.
În şedinţa publică de la data de 18 ianuarie 2012 tribunalul a dispus disjungerea acestora şi formarea unor dosare separate, în prezentui dosar rămânând învestit cu cererea având ca obiect revendicarea imobilului situat în Bucureşti, sector 3.
Prin sentinţa civilă nr. 2045 din 14 noiembrie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins acţiunea formulată de reclamantul B.G.G. împotriva pârâţilor Primăria municipiului Bucureşti prin primarul general şi Consiliul general al municipiului Bucureşti, ca neîntemeiată.
Reclamantul a promovat apel împotriva sentinţei primei instanţe criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, iar prin Decizia nr. 299/A din data de 27 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, apreciind că este dată cu aplicarea greşită a legii şi invocând jurisprudenţa C.E.D.O. şi art. 1 Protocolul 1.
Analizând prioritar excepţia tardivităţii recursului. în aplicarea dispoziţiilor art. 137 alin. (1) raportat la art. 301 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ, termenul de recurs este de 5 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Decizia atacată a fost comunicată recurentului reclamant la data de 10 ianuarie 2014, potrivit dovezii aflate Ia fila 49 dosar apel.
Recursul declarat împotriva Deciziei nr. 299/A din data de 27 noiembrie 2013 a fost depus la Curtea de Apel Bucureşti, prin e-mail, la data de 8 februarie 2014 (fila 4 dosar recurs).
Modul de calcul al termenelor este reglementat de art. 101 C. proc. civ., care în alin. (1) stabileşte că termenele se înţeleg pe zile libere, ne intrând în socoteală nici ziua în care a început, nici ziua în care s-a sfârşit termenul.
Calculând în acest mod termenul de 15 zile în cauza de faţă, rezultă că acesta s-a împlinit Ia 27 ianuarie 2014. Or, recursul declarat de reclamant a fost depus ia instanţa de apel cu mult după împlinirea termenului legal. încălcându-se astfel dispoziţiile art. 301 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul B.G.G. împotriva Deciziei nr. 299/A din data de 27 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2308/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2311/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
