ICCJ. Decizia nr. 2311/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2311/2014
Dosar nr. 1945/54/2013
Şedinţa publică din 23 septembrie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 333 din 17 august 2012 pronunţată de Judecătoria Baia de Aramă, a fost admisă, în parte, acţiunea reclamantului I.V. Au fost obligaţi pârâţii T.F. şi T.C., în solidar, la plata sumei de 343,46 lei către reclamant reprezentând contravaloarea nucului tăiat. Au fost respinse cererile având ca obiect contravaloarea gardului şi obligaţia de tăiere a pomilor. A fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâţi şi de acordare a cheltuielilor de judecată. Au fost obligaţi pârâţii în solidar să plătească reclamantului suma de 836 lei cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 52/R din 17 ianuarie 02.2013, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă, s-a respins recursul declarat de reclamantul I.V. împotriva sentinţei de mai sus. A fost admis recursul declarat de pârâţi. A fost modificată, parţial, sentinţa în sensul că a fost respinsă cererea reclamantului privind acordarea contravalorii nucului. Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei privitoare la soluţionarea cererilor reclamantului având ca obiect c/val gardului şi obligarea la tăierea pomilor.
A fost admisă cererea reconvenţională formulată de pârâţii T.F. şi T.C. A fost obligat reclamantul să lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă pârâţilor suprafaţa de 19 mp identificată conform anexei la raportul de expertiză întocmit de expert R.A. prin pct. 16, 17,18, 19, 20, 22, 23, 24, 16 ce face parte integrantă din prezenta pentru punerea în executare. Au fost autorizaţi pârâţii să demoleze gardul edificat de reclamant pe aliniamentul indicat de pct. 16, 17, 18, 19, 20 din aceeaşi schiţă a raportului de expertiză.
Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului reclamantul I.V., iar prin Decizia nr. 5792 din 29 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, s-a anulat, ca netimbrat, recursul declarat.
Reclamantul a formulat contestaţie în anulare înregistrată la data de 02 decembrie 2013 pe rolul Curţii de Apel Craiova.
Prin Decizia nr. 458 din data de 5 martie 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul I.V. împotriva Deciziei nr. 5792 din 29 mai 2013 a aceleiaşi instanţe.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs contestatorul înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. 1945/36/2011.
Astfel investită, Înalta Curte, la termenul din 23 septembrie 2014, a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată cu contestaţie.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
În speţă, decizia pronunţată de curtea de apel cu privire la contestaţia în anulare formulată de contestatorul I.V. este irevocabilă, în sensul dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 raportat la art. 320 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 299 C. proc. civ.
Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac şi cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
Mai mult, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluţie inadmisibilă.
Prin urmare, reţinându-se că Decizia nr. 458 din data de 5 martie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, este irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului şi, faţă de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul I.V. împotriva Deciziei nr. 458 din data de 5 martie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2309/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2312/2014. Civil. Marcă. Recurs → |
|---|
