ICCJ. Decizia nr. 2334/2014. Civil. Obligaţie de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE UE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2334/2014
Dosar nr. 17352/3/2013
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 23 septembrie 2014
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 64/A din 26 februarie 2014, Curtea de Apei Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii S.T.A. şi S.C.G. împotriva sentinţei nr. 3680 din 27 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii S.T.A. şi S.C.G., invocând în drept incidenţa motivelor de recurs prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând modificarea hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. corespunde motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.
Pe roiul Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie, dosarul a fost înregistrat la data de 28 aprilie 2014.
Instanţa a dispus, în temeiul art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin raport s-a constatat că recursul nu îndeplineşte condiţiile de formă, prevăzute sub sancţiunea nulităţii, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ.
S-a arătat că cererea de recurs nu cuprinde numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ţart. 486 alin. (1) lit. a) şi că, cererea de recurs nu este însoţită de dovada asistării/reprezentării recurentului de către un avocat, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (2), alin. (3) şi art. 85 alin. (3) C. proc. civ.
În temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost comunicat părţilor, eu menţiunea că pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de Ia comunicare.
Părţile nu au formulat în scris şi nu au transmis la dosar puncte de vedere asupra raportului.
Analizând, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte constată ca acesta nu îndeplineşte condiţiile de formă şi urmează să îl anuleze, pentru următoarele considerente:
Verificarea respectării condiţiilor formale ale cererii de recurs declarate are întâietate în raport cu problema admisibilităţii căii de atac, drept pentru care se va proceda ia examinarea cu prioritate a celor dintâi.
În acest sens, se reţine că, în acord cu prevederile art. 13 alin. (2) C. proc. civ., în recurs, cererile şi concluziile părţilor nu pot fi formulate şi susţinute decât, prin avocat sau, după caz, consilier juridic."
Cu un conţinut similar, dispoziţiile art. 83 alin. (3) C. proc. civ. menţionează că redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat, în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 13 alin. (2)."
De aceea, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde „numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul,numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice,denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte cererea."
Lipsa menţiunilor prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor referitoare la dovada calităţii de reprezentant convenţional sunt sancţionate cu nulitatea, potrivit alin. (3) al art. 486.
Normele mai sus evocate se coroborează şi cu alin. (5) al art. 493. conform căruia „În cazul la care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte condiţiile de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul prinlr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă nieiunei căi de atac."
Faţă de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile formale ale declarării căii de atac a recursului, astfel cum au fost relevate şi prin raportul de admisibilitate întocmii conform art. 493 alin. (3) din cod şi comunicat părţilor în condiţiile legii.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, criteriile deduse judecăţii prin intermediul motivelor de recurs nu se mai impun a fi analizate, Înalta Curte urmând să anuleze recursul declarat de reclamanţii S.T.A. şi S.C.G., în raport de dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanţii S.T.A. şi S.C.G., ambii cu domiciliul procesual situat în Bucureşti, sector 1, împotriva Deciziei nr. 64/A din 26 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimatului Statul Român, prin M.F.P., cu sediul în sector 5, Bucureşti.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2333/2014. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 2335/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
