ICCJ. Decizia nr. 2343/2014. Civil. Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2343/2014
Dosar nr. 934/32/2013
Şedinţa publică de la 19 iunie 2014
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 4275/2013 din 22 noiembrie 2013 Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de recurenţii–pârâţi S.Gh.M. şi S.I.M. împotriva sentinţei civile nr. 573 din 29 mai 2013 a Tribunalului Bacău, în contradictoriu cu intimata C. SPRL Bacău, lichidator judiciar al debitoarei SC R. SRL.
Împotriva acestei decizii S.Gh.M. şi S.I.M. au formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (8) şi (7)-(10) C. proc. civ. şi pe art. 512 acelaşi cod.
În susţinerea cererii de revizuire, revizuenţii au arătat, în esenţă, că instanţa de la Curtea de Apel Bacău care a pronunţat decizia nr. 4275 în data de 22 noiembrie 2013 a fost în eroare pentru că nu a studiat temeinic probele depuse la dosar şi nici nu a dat atenţie pledoariei realizată de către recurent.
Astfel, susţin revizuenţii, prin prima decizie a fost admis recursul, iar cauza trimisă în rejudecare la aceeaşi instanţă, iar prin decizia a cărei anulare o solicită s-a respins recursul, în ambele cauze participând dl. judecător C.Ş.
Revizuenţii arată că având în vedere că cele două decizii sunt în discordanţă au formulat cererea de revizuire a deciziei nr. 4275 din 22 noiembrie 2013 întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri potrivit art. 509 alin. (8) C. proc. civ.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, revizuenţii indică faptul că decizia nr. 4275 din 22 noiembrie 2013 este potrivnică deciziei nr. 2510/2012 ambele pronunţate de Curtea de Apel Bacău.
Înalta Curte în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 137 C. proc. civ. a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii revizuirii şi a reţinut:
Precizare prealabilă: Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2012, care reglementează conflictul de legi generat de intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., judecarea cererii de revizuire de faţă se supune legii de procedură vechi având în vedere că acţiunea a fost promovată înainte de intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ.
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.
Din cuprinsul capitolului II intitulat „Revizuirea hotărârilor” se desprind condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire care ţin de obiect, legitimare procesuală ca revizuent, interes, motive, termene.
Dintre aceste condiţii, Înalta Curte a luat în examinare obiectul cererii de revizuire astfel cum este stabilit în art. 322 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (...)” în cazurile prevăzute la pct. 1-9 C. proc. civ.
Rezultă aşadar, din textul legal evocat mai sus, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri pronunţate de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.
Nu pot forma obiectul revizuirii - întrucât nu evocă fondul - hotărârile instanţelor de recurs prin care s-a respins recursul ori, deşi a fost admis, s-a dispus casarea cu trimitere, şi nici hotărârile instanţelor de recurs prin care s-a soluţionat doar o excepţie, cu caracter absolut, fără a se evoca fondul.
Cererea de revizuire formulată împotriva unei decizii prin care recursul a fost respins ca nefondat, nu poate fi revizuită, întrucât, respingând recursul, instanţa nu a pronunţat ea însăşi o hotărâre asupra fondului, ci a examinat criticile invocate de recurent prin prisma motivelor de nelegalitate, controlul privind numai aplicarea corectă a legii.
În raport de cele mai sus arătate, precum şi de dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ. care prevăd că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac şi la faptele pe care se întemeiază, se reţine că decizia atacată de revizuent - prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâţii S.Gh.M. şi S.I.M. nu poate forma obiectul acestei căi extraordinare de atac, aceasta neevocând fondul.
În acest context, Înalta Curte ca instanţă de revizuire, stabileşte că prin obiectul său cererea de revizuire nu se încadrează în prevederile art. 322 C. proc. civ., astfel că va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii S.Gh.M. şi S.I.M. împotriva deciziei nr. 4275/2013 din 22 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2339/2014. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2344/2014. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
