ICCJ. Decizia nr. 2335/2014. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2335/2014
Dosar nr. 3943/2/2012
Şedinţa publică de la 19 iunie 2014
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 419 din 08 martie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 5803/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a anulat cererea de revizuire formulată de revizuenta I.M. împotriva deciziei civile nr. 442 din 14 aprilie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. 4606/2/2009, în contradictoriu cu intimata P.A.I.
Împotriva acestei decizii, la data de 21 martie 2012, revizuenta I.M. a formulat cerere de revizuire, care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţiei a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie sub nr. 2341/2/2012.
Prin decizia civilă nr. 818 din 07 mai 2012 pronunţată în Dosarul nr. 2341/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta I.M.
Împotriva acestei decizii, la data de 15 mai 2012 a formulat contestaţie în anulare I.M., care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie sub nr. 3943/2/2012.
Prin încheierea din 11 iulie 2012, Curtea a dispus suspendarea judecării contestaţiei în anulare, conform art. 242 pct. 2 C. proc. civ., având în vedere lipsa părţilor.
La data de 05 noiembrie 2013, cauza a fost din oficiu repusă pe rol conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 99 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, pentru a se discuta excepţia de perimare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia civilă nr. 1777 din 5 noiembrie 2013 a constatat perimată contestaţie în anulare formulată de contestatoarea I.M. împotriva deciziei civile nr. 818 din 07 mai 2012 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 2341/2/2012, în contradictoriu cu intimata P.A.I.
În argumentarea acestei decizii, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că termenul de perimare a început să curgă la data de 11 iulie 2012, când instanţa a dispus suspendarea judecării contestaţiei în anulare în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ. De la acest moment şi până la 05 noiembrie 2013, când s-a acordat din oficiu termen pentru discutarea excepţiei de perimare, părţile nu au îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei care să întrerupă cursul perimării în condiţiile art. 249 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii I.M. a declarat recurs fără a indica motivele de drept pe care se întemeiază, susţinând, în esenţă, că de ani de zile s-au trimis citaţiile retur, deşi se prezenta la Of. Poştal XX din str. M.B. să îşi ridice corespondenţa nu i se dădeau citaţiile, nu se putea prezenta la procese neştiind termenul şi nici nu putea folosi nici o cale de a afla.
Totodată, recurenta susţine că nu s-a putut prezenta la procese şi datorită faptului că imobilul său a fost ocupat din data de 11 august 2005 şi nu a avut cunoştinţă de termene.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat să se constate nelegitimitatea tuturor actelor.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Susţinerile recurentei conform cărora nu a primit citaţiile emise pentru termenele de judecată, nu vor fi reţinute.
Astfel, s e impune a se preciza câteva consideraţii legate de buna-credinţă în exercitarea drepturilor procedurale precum şi în legătură cu îndatoririle părţilor în procesul civil.
Sancţiunile care se aplică în situaţii determinate procedural cum este şi sancţiunea perimării a fost instituită pentru nerespectarea cerinţei de a exista continuitate în desfăşurarea procesului. Altfel spus această sancţiune procedurală intervine pentru a se curma starea de incertitudine creată asupra unor raporturi juridice deduse judecăţii şi are drept consecinţă stingerea procesului în faza în care se găseşte.
Sancţiunea procedurală amintită operează şi ca o prezumţie de desistare care se deduce din nestăruinţa părţilor, în termenele prevăzute expres pentru reluarea judecării cauzei. Procedural, consideraţiile de mai sus au în vedere dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., dar şi dispoziţiile art. 129 alin. (1) din acelaşi cod prin care se stabileşte că părţile au îndatorirea, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului.
De asemenea ele au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (1), precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările.
În sprijinul concluziei că recurenta avea la dispoziţie termenul de un an în care putea să săvârşească acte procedurale în scopul de a se relua judecata sunt prevederile art. 2441C. proc. civ., potrivit cărora recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului. În acelaşi termen partea avea posibilitatea conferită de lege de a solicita repunerea pe rol a cauzei.
Această concluzie se bazează şi pe prevederile anterior analizate care se referă la obligaţia părţilor de a urmări continuitatea desfăşurării procesului cât şi pe faptul că recursul poate fi declarat oricând după suspendare până la împlinirea termenului de perimare.
Aşa fiind, constatând că nu sunt motive de nelegalitate care să ducă la reformarea deciziei pronunţată de Curtea de Apel, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. recursul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta I.M. împotriva deciziei civile nr. 1777 din 5 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2329/2014. Civil. Reziliere contract. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2339/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
