ICCJ. Decizia nr. 2375/2014. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2375/2014
Dosar nr. 9301/63/2012
Şedinţa publică din 24 iunie 2014
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 128 din 10 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor DGFP Dolj şi AFP Filiaşi cu privire la cererile având ca obiect constatare drept de proprietate şi anulare contract de vânzare-cumpărare din 21 decembrie 2006.
Au fost respinse respins cererile având ca obiect constatare drept de proprietate şi anulare de vânzare-cumpărare din 21 decembrie 2006 formulate contra pârâtelor DGFP Dolj şi AFP Filiaşi ca fiind făcute împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatarea dreptului de proprietate, a fost admisă în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta SC S.T. SRL şi s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului situat în Filiaşi, sat R.S., număr cadastral provizoriu nr. AA, înscris în CF nr. XX a localităţii Filiaşi.
Cererea având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare din 21 decembrie 2006 în contradictoriu cu pârâţii SC R. SRL, B.I.l., D.C., P.V.P. şi cererea în pretenţii în contradictoriu cu pârâţii DGFP Dolj, AFP Filiaşi, SC R. SRL, B.I.l., D.C., P.V.P. au fost respinse.
Au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 6736,36 RON constând în taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar.
Împotriva sentinţei au declarat apel atât reclamanta SC S.T. SRL cât şi pârâtul B.I.l.
Prin decizia nr. 538 din 4 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta SC S.T. SRL şi pârâtul B.I.l. împotriva sentinţei civile nr. 128 din 10 iulie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul B.I.l., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.
Analizând cu prioritate incidentul derivat din nelegala învestire a instanţei, luat în dezbatere la 24 iunie 2014, a cărui soluţionare se impune cu prioritate în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, art. 9 din O.G. nr. 32/1995, art. 35 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a acestei legi şi art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază următoarele:
Cererea de recurs se timbrează, conform art. 11 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 şi art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cu taxa judiciară de timbru de 3.366 RON şi timbru judiciar de 5 RON.
În acest sens, reţine că la primirea cererii de recurs s-a stabilit în sarcina recurentului obligaţia de plată a taxei de timbru şi a timbrului judiciar.
Având în vedere dispoziţiile art. 34 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 potrivit cărora stabilirea timbrajului reprezintă o sarcină administrativă a instanţelor şi nu face parte din categoria activităţilor de judecată, dar şi pe cele ale art. 35 din Norme şi 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 instanţa reţine că obligaţia timbrării cererilor de chemare în judecată şi a căilor de atac promovate se impune premergător oricărui act de procedură şi reprezintă o condiţie a legalei investiri a instanţei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 26 alin. (2) şi art. 36 alin. (1) din Normele de aplicare a legii taxelor de timbru, s-a impus pârâtului B.I.l. obligaţia de plată a taxei de timbru, stabilind cuantumul acesteia şi comunicând părţii obligaţia plăţii odată cu citaţia, astfel că partea era îndatorată să consemneze la dosar dovada atestând plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, rămânând în pasivitate cu privire la aceasta.
Constatând în consecinţă că la dosar recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit, în condiţiile art. 39 alin. (1) din Normele de aplicare a legii taxelor de timbru, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 instanţa va da eficienţă sancţiunii anulării recursului şi va dispune în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul B.I.I. împotriva deciziei nr. 538 din 4 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2374/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2377/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
