ICCJ. Decizia nr. 244/2014. Civil. Conflict de competenţă. Obligaţie de a face. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 244/2014
Dosar nr. 1850/3/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 23 ianuarie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17 iulie 2012 la Tribunalul Bacău, reclamanta F.S.T.F.R., în numele reclamantei N.L. (având domiciliul în Bacău), a solicitat în contradictoriu cu pârâtele S.N.T.F.C. C.F.R.C. SA şi SC V.L.C. V.C.F.R. SA, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate încălcarea de către pârâte a dispoziţiilor art. 65 alin. (2), teza a II-a din contractul colectiv de muncă 2011-2012 şi art. 69 alin. (1) C. muncii; să se constate încălcarea de către pârâte a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) din contractul colectiv de muncă 2011-2012 la nivel de S.N.T.F.C. C.F.R.C. SA şi încălcarea de către pârâte a dispoziţiilor art. 65 alin. (7) din contractul colectiv de muncă pe 2011-2012 la nivel de unitate S.N.T.F.C. C.F.R.C. SA, deoarece reclamanta nu se încadrează în nici un criteriu de disponibilizare. S-a solicitat anularea deciziei din 18 iunie 2012, repunerea reclamantei în situaţia anterioară, obligarea angajatorului la plata despăgubirilor echivalente cu drepturile salariale cuvenite începând cu data desfacerii contractului de muncă până la reintegrare, actualizate cu rata inflaţiei şi a cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Bacău a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti reţinând că în speţă calitatea procesuală activă aparţine titularului dreptului, persoanei în numele căreia organizaţia sindicală acţionează. Organizaţia de sindicat are calitate procesuală activă, dar dreptul dedus judecăţii nu aparţine organizaţiei de sindicat.
Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bacău reţinând că reclamanta are domiciliul şi locul de muncă în Bacău, instanţă competentă material şi teritorial să soluţioneze cererea şi, de asemenea, instanţă învestită de reclamantă prin cererea de chemare în judecată
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, care nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru considerentele ce succed:
Prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că în cadrul conflictelor de muncă sunt cuprinse şi conflicte decurgând din executarea contractelor individuale de muncă, pe lângă cele colective şi, aplicând principiul „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”, s-a concluzionat că organizaţiile de sindicat au legitimare procesuală activă, inclusiv în conflictele individuale de muncă. Prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, prevede expres calitatea procesuală activă a acestor organizaţii.
Atâta timp cât organizaţiei sindicale i se recunoaşte legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenţei teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) C. muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că în determinarea competenţei teritoriale urmează să se ţină seama de sediul sindicatului.
Această interpretare a legii nu neagă caracterul exclusiv al competenţei teritoriale stabilite prin normele C. muncii, ci asigură o protecţie mai eficientă a drepturilor şi intereselor membrilor organizaţiei de sindicat.
În consecinţă, raportat la acţiunile reglementate expres de lege, organizaţiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenţei teritoriale, potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) C. muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare/fost art. 284 alin. (2), se va ţine seama de sediul sindicatului reclamant.
Faţă de considerentele expuse, având în vedere că reclamanta F.S.T.F.R. are sediul în Bucureşti, instanţa constată că Tribunalului Bucureşti îi revine competenţa soluţionării acţiuni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 243/2014. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 215/2014. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
