ICCJ. Decizia nr. 246/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 246/2014
Dosar nr. 2632/109/2012/a1
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 28 noiembrie 2013 Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a respins cererea formulată de intimaţii-contestatori de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 (aprobată prin Legea nr. 165/2011) şi art. 20 din anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că efectuarea controlului de constituţionalitate, respectiv a controlului posterior şi concret al legilor şi ordonanţelor, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate s-a invocat în recurs [art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992 republicată].
Întrucât excepţia de neconstituţionalitate nu este o excepţie procesuală specifică acţiunii civile sau celei penale, ci reprezintă o tehnică specifică dreptului constituţional, Curtea a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.
Procedura în faţa judecătorului de drept comun are două etape, respectiv verificarea, în principiu, a admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi după depăşirea acestui moment, dezbaterile contradictorii asupra excepţiei cu arătarea în încheiere a punctelor de vedere ale părţilor şi opiniei instanţei, urmate de sesizarea Curţii.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, „(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi, sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”.
De asemenea, în condiţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), alin. (2) sau alin. (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile”.
În cauză, s-a constatat că excepţia de neconstituţionalitate invocată de contestatori, în concret, are ca obiect dispoziţiile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 aprobată prin Legea nr. 165/2011 şi art. 20 din anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, considerând că aceste dispoziţii legale încalcă prevederile art. 75-art. 76 din Constituţie, art. 1 alin. (4), art. 124 din Legea fundamentală.
Prin prisma examenului de admisibilitate a sesizării Curţii Constituţionale, s-a reţinut că toate condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată trebuie să fie îndeplinite cumulativ.
În cauza de faţă excepţia a fost invocată de intimaţii contestatori împotriva sentinţei civile nr. 7865/2013 din 14 mai 2013, pronunţate de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 2632/109/2012, cererea privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare.
Prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 aprobată prin Legea nr. 165/2011 şi art. 20 din anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011 nu au fost declarate neconstituţionale, iar instanţa de contencios constituţional a respins fie ca inadmisibile, fie ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate ale O.U. G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională prin deciziile din 6 iulie 2011, din 3 mai 2012, din 3 mai 2012, din 19 iunie 2012, din 20 septembrie 2012, din 25 septembrie 2012 şi din 2 aprilie 2013.
Însă în ceea ce priveşte existenţa unei legături indisolubile între necesitatea controlului de constituţionalitate, respectiv a controlului posterior şi concret al legilor şi ordonanţelor, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate şi soluţionarea prezentei cauze în faza procesuală a recursului, Curtea a reţinut că prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 aprobată prin Legea nr. 165/2011 şi art. 20 din anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011 nu au stat la baza pronunţării sentinţei civile nr. nr. 7865/2013 din 14 mai 2013 a Tribunalului Argeş în Dosarul nr. 2632/109/2012, iar judecătorul fondului nu şi-a întemeiat soluţia pe aceste reglementări.
În temeiul dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, Curtea a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de intimaţii-contestatori.
Împotriva menţionatei decizii au formulat şi motivat recurs, în termen legal, contestatorii S.I., B.C.A., B.I.B., B.I., B.G., B.G.A., B.C., B.G.B., C.A., C.C., C.N., C.G., C.I., C.D., C.A.F., C.G.A., D.L.A., D.M.S., I.G., I.I., J.G., J.D.M., L.P., L.V., N.I., N.I.A., O.M., O.G., O.F., P.G., P.G.A., P.D., P.G., P.B.C., P.D.A., P.D.B., R.A.D., S.O., S.N., S.E.L., S.E., S.I.A., T.A., T.D., T.O.L., U.C., V.I., V.N.C., V.N., Z.C. şi Z.M.
În dezvoltarea acestora s-a arătat că, sub aspectul admisibilităţii acestei excepţii, contestatorii justifică interes pe de o parte, pentru că dispoziţiile legale faţă de care s-a invocat neconstituţionalitatea sunt în vigoare, iar, pe de altă parte, pentru că acestea au legătură cu soluţionarea cauzei.
Curtea a reţinut că nu se impune sesizarea Curţii Constituţionale în condiţiile în care instanţa de fond, atunci când a respins acţiunea, nu a reţinut în considerentele sentinţei aplicarea celor două dispoziţii legale ci, şi-a motivat hotărârea pe dispoziţiile Legii nr. 119/2010, precum şi pe jurisprudenţa C.E.D.O.
Această hotărâre este nelegală pentru că dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate a fost invocată au legătură directă cu soluţionarea cauzei dedusă judecăţii, deoarece prima instanţă a reţinut că, într-adevăr, revizuirea pensiilor de serviciu nu mai era posibilă în condiţiile în care hotărârile de recalculare fuseseră anulate de instanţele de judecată, iar art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 nu putea fi aplicat în vederea diminuării cuantumului pensiilor aflate în plată în condiţiile în care atât art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000, cât şi art. 169 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, au reţinut cu valoare de principiu faptul că orice recalculare sau revizuire a pensiei nu poate avea ca efect diminuarea cuantumului aflat în plată la data adoptării legii noi, ceea ce reprezenta de fapt, o recunoaştere a principiilor drepturilor câştigate, respectiv, a principiului neretroactivităţii legii civile.
Nelegalitatea încheierii este determinată şi de faptul că prin hotărârile judecătoreşti prin care au fost anulate deciziile de recalculare, instanţele au reţinut în mod irevocabil faptul că „se menţine pensia de serviciu aflată în plată în luna decembrie 2010”.
În raport de această situaţie, art. 20 din anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011 încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, în condiţiile în care au dispus că prin revizuire pot fi modificate chiar şi cuantumurile pensiilor stabilite prin hotărâri judecătoreşti.
Analizând recursul formulat, în raport de criticile menţionate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., argumentat de greşita aplicare a art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, nu este incident în cauză, întrucât excepţia de neconstituţionalitate invocată de contestatori are ca obiect dispoziţiile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 aprobată prin Legea nr. 165/2011 şi art. 20 din anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, dispoziţii care nu au fost analizate în soluţionarea cauzei.
Respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a fost motivată de neîntrunirea cumulativă a cerinţelor impuse de art. 29 pct. 1, pct. 2 şi pct. 3 al Legii nr. 47/1992, respectiv a cerinţei impuse de art. 29 pct. 1 al Legii nr. 47/1992, potrivit cu care dispoziţiile din legea sau ordonanţa în vigoare, care sunt apreciate ca neconstituţionale, trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.
Or, s-a constatat că prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 aprobată prin Legea nr. 165/2011 şi art. 20 din anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011 nu au legătură cu soluţionarea cauzei deoarece nu au fost analizate de către Tribunalul Argeş în considerentele sentinţei civile primei instanţe de fond, pe care Curtea de Apel Piteşti a apreciat-o ca fiind sentinţa civilă nr. 7865/2013 a Tribunalului Argeş.
În sens contrar, recurenţii susţin că dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate a fost invocată au legătură directă cu soluţionarea cauzei dedusă judecăţii, deoarece prima instanţă a reţinut că revizuirea pensiilor de serviciu nu mai era posibilă în condiţiile în care hotărârile de recalculare fuseseră anulate de instanţele de judecată, iar art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 nu putea fi aplicat în vederea diminuării cuantumului pensiilor aflate în plată, pentru că atât art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000, cât şi art. 169 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 au reţinut cu valoare de principiu faptul că orice recalculare sau revizuire a pensiei nu poate avea ca efect diminuarea cuantumului aflat în plată la data adoptării legii noi.
Verificând aceste susţineri, cât şi considerentele sentinţei civile nr. 7865/2013 a Tribunalului Argeş, Înalta Curte observă mai întâi că sentinţa civilă nr. 7865/2013 a Tribunalului Argeş nu poate constitui obiectul prezentului recurs, deoarece aceasta soluţionează o cerere de completare şi îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinţei civile nr. 574 din 15 ianuarie 2013 a Tribunalului Argeş.
Întrucât sentinţa civilă nr. 574 din 15 ianuarie 2013 a Tribunalului Argeş a soluţionat cauza pe fond în primă instanţă şi la considerentele sale a făcut trimitere instanţa de recurs în motivarea respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, Înalta Curte va avea în vedere această sentinţă, ca reper pentru argumentele pe care prima instanţă de fond le-a avut în vedere în soluţionarea cauzei.
Verificând considerentele sale, se constată că textele legale care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu au fost aplicate, prima instanţă de fond considerând că, din interpretarea sistematică a art. 1 alin. (1) şi art. 3 ale O.U.G. nr. 1/2011 rezultă că nu se putea diminua cuantumul pensiilor aflate în plată prin revizuire deoarece procedura revizuirii, la care se referă O.U.G. nr. 1/2011, se putea aplica numai pensiilor recalculate; or, în cauză, deciziile de recalculare a pensiilor au fost anulate prin hotărâri judecătoreşti, motiv pentru care nu există pensii recalculate.
Prin urmare, la pronunţarea sentinţei civile nr. 574 din 15 ianuarie 2013, Tribunalul Argeş a avut în vedere alte temeiuri juridice decât cele care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.
Recurenţii invocă de fapt, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, aplicarea greşită a legii, prin invocarea incidenţei în cauză a altor texte de lege decât cele care au făcut obiectul verificării de legalitate, ceea ce constituie o nesocotire a cerinţei impuse de art. 29 pct. 1 al Legii nr. 47/1992 şi determină respingerea prezentului recurs.
Această soluţie nu vine în contradicţie cu cea pronunţată în Dosarul nr. 2627/109/2012/a1, în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate care face şi obiectul prezentului dosar, întrucât situaţia de fapt din acel dosar este diferită, în sensul că în respectiva cauză deciziile de recalculare a pensiilor nu au fost anulate, spre deosebire de deciziile de recalculare a pensiilor din prezenta cauză.
Pentru aceste argumente şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorii S.I., B.C.A., B.I.B., B.I., B.G., B.G.A., B.C., B.G.B., C.A., C.C., C.N., C.G., C.I., C.D., C.A.F., C.G.A., D.L.A., D.M.S., I.G., I.I., J.G., J.D.M., L.P., L.V., N.I., N.I.A., O.M., O.G., O.F., P.G., P.G.A., P.D., P.G., P.B.C., P.D.A., P.D.B., R.A.D., S.O., S.N., S.E.L., S.E., S.I.A., T.A., T.D., T.O.L., U.C., V.I., V.N.C., V.N., Z.C. şi Z.M. împotriva încheierii din 28 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 434/2014. Civil. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 36/2014. Civil. Actiune in raspundere... → |
|---|
