ICCJ. Decizia nr. 25/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 25/2014
Dosar nr. 38048/299/2013
Şedinţa din camera de consiliu din 14 ianuarie 2014
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26 septembrie 2013 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, executorul judecătoresc C.G.E., asociat în cadrul Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D.D., a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin, în dosarul de executare, pentru suma de 6.000 RON, scadentă la data de 7 septembrie 2010.
În motivarea cererii s-a arătat că solicitarea creditoarei SC P.S. SRL privind începerea executării silite a debitorului S.N.N.F. a fost înregistrată spre soluţionare la biroul executorului judecătoresc la 5 iulie 2012, anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aplicabilă doar cererilor formulate ulterior datei de 15 februarie 2013.
Prin sentinţa nr. 18851 din data de 3 octombrie 2013, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, invocând din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin cererea cu a cărei soluţionare a fost învestită, s-a solicitat încuviinţarea executării silite a creanţei, constând într-un bilet la ordin, pe care creditorul o are împotriva debitorului.
S-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 373 alin. (1) C. proc. civ. care stabilesc executarea titlurilor executorii şi a hotărârilor judecătoreşti de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care urmează să se efectueze executarea, iar în cazul în care se doreşte urmărirea bunurilor debitorului, executarea să se facă de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care se află acestea.
Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al aceluiaşi text de lege, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va efectua executarea, în afara cazurilor în care legea dispune în alt fel.
Instanţa a avut în vedere faptul că dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. instituie o normă de competenţă teritorială exclusivă absolută, iar alegerea de către creditor a unei instanţe dintre mai multe care sunt competente, ar opera numai în situaţia în care ar fi identificate mai multe bunuri aparţinând debitorului în circumscripţia mai multor judecătorii.
S-a mai constatat că prin cererea de încuviinţare a executării silite nu au fost indicate bunurile mobile sau imobile asupra cărora urmează a se efectua executarea silită, iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese că debitorul are domiciliul în Timişoara.
Prin sentinţa nr. 14096 din data de 12 noiembrie 2013, pronunţată de Judecătoria Timişoara, secţia I civilă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti şi constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, deşi domiciliul debitorului se află în Timişoara, prin cererea de executare silită s-a solicitat încuviinţarea silită a averii acestuia în toate formele prevăzute de lege, cu privire la bunurile mobile sau imobile, corporale sau incorporale, deţinute în raza teritorială a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Faţă de acest aspect, s-a constatat că această instanţă este competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite, în raport de dispoziţiile art. 373 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ.
Se constată că prima instanţă sesizată, respectiv Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, este competentă să soluţioneze cererea de faţă, în considerarea argumentelor ce succed:
Cererea creditoarei SC P.S. SRL privind începerea executării silite a debitorului S.N.N.F. a fost înregistrată spre soluţionare la biroul executorului judecătoresc la data de 5 iulie 2012.
Ulterior, la data de 26 septembrie 2013, executorul judecătoresc C.G.E., asociat în cadrul Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D.D., a solicitat Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin, în dosarul de executare, pentru suma de 6.000 RON, scadentă la data de 7 septembrie 2010.
Prin cererea formulată, executorul judecătoresc a solicitat încuviinţarea executării silite în toate formele prevăzute de lege doar cu privire la bunurile mobile şi imobile, corporale sau incorporale, deţinute de debitor în raza teritorială a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Raportat la data sesizării biroului executorului judecătoresc, respectiv 5 iulie 2012, se constată că la acel moment erau în vigoare dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, cu modificările ulterioare, care conţine reglementări neechivoce cu privire la competenţa de executare a hotărârilor judecătoreşti şi a celorlalte titluri executorii.
Astfel, dispoziţiile art. 373 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care se află acestea.
De asemenea, art. 373 alin. (2) din acelaşi cod stipulează că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În cauză, prin cererea de încuviinţare a executării silite, biroul executorului judecătoresc a solicitat, în mod expres, urmărirea bunurilor mobile şi imobile, corporale şi incorporale care aparţin debitorului şi care se află pe raza teritorială a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti aşa după cum deja s-a arătat.
Faţă de obiectul cererii deduse spre soluţionare instanţei, precum şi în raport de caracterul imperativ al nomelor de competenţă reglementate prin dispoziţiile art. 373 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., în respectarea principiului disponibilităţii, competenţa de soluţionare a litigiului revine instanţei în a cărei rază teritorială se află bunurile în legătură cu care s-a solicitat încuviinţarea executării silite, respectiv Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 249/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 250/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
