ICCJ. Decizia nr. 2639/2014. Civil. Acţiune în anularea hotărârilor arbitrale. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2639/2014
Dosar nr. 1385/1/2014
Şedinţa publică din 23 septembrie 2014
Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 26 din 5 iulie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă, a respins excepţia tardivităţii invocată de pârâta SC E.P. SRL Caransebeş; a admis acţiunea formulată de reclamanta SC C.N. SRL Italia în contradictoriu cu pârâta SC E.P. SRL Caransebeş şi a dispus anularea Hotărârii arbitrale nr. 11 din 21 octombrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 9/2011 de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă C.C.I.A. Caraş-Severin; a obligat pârâta la 8.368 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut cu privire la excepţia tardivităţii acţiunii în anulare că data de comunicare a hotărârii arbitrale către reclamantă în Italia a fost 23 februarie 2012 după cum rezultă din ştampila aplicată pe plicul depus la dosar, iar acţiunea în anulare a fost depusă la poştă la data de 23 martie 2013, în termen legal.
S-a mai reţinut că tribunalul a soluţionat cauza fără a ataşa contractul părţilor şi prin urmare fără a cunoaşte clauzele din cuprinsul acestuia, inclusiv clauza compromisorie ce atrage competenţa, părţile optând pentru o cale procedurală şi o Curte expres arătate în contract, de care părţile nu pot face abstracţie, iar tribunalul arbitrai al C.C.I.A. Caraş-Severin Ie-a nesocotit întrucât nu era competent să soluţioneze litigiul.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal pârâta SC E.P. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, prin Decizia nr. 2365 din 13 iunie 2013 a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC E.P. SRL Caransebeş împotriva sentinţei civile nr. 26 din 5 iulie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă, şi a obligat recurenta la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata către intimata SC C.N. SRL.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut că a fost soluţionată în mod corect excepţia tardivităţii declarării acţiunii în anulare, precum şi faptul că instanţa de fond s-a pronunţat cu privire la nelegalitatea hotărârii arbitrale în sensul că potrivit clauzei compromisorii, competenţa nu aparţinea Curţii de Arbitraj Comercial din cadrul Camerei de Comerţ Caraş-Severin, astfel că, soluţia de anulare a hotărârii arbitrale în aceste circumstanţe este legală.
Din această perspectivă, s-a apreciat că, în mod corect, instanţa de fond nu a mai analizat celelalte motive ale acţiunii în anulare, câtă vreme s-a stabilit că tribunalul arbitrai nu avea competenţa să soluţioneze cauza, iar consecinţa a fost aceea a anulării sentinţei arbitrale.
Împotriva acestei decizii, contestatoarea SC E.P. SRL Caransebeş a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 31 martie 2014.
În motivarea contestaţiei în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., contestatoarea SC E.P. SRL Caransebeş a susţinut că în mod greşit a fost soluţionată excepţia tardivităţii declarării acţiunii în anulare, întrucât pe plicul menţionat prin care s-a comunicat hotărârea arbitrală apare, în mod clar, ştampila poştală cu data de 22 februarie 2012, iar intimatei SC C.N. SRL i s-a comunicat hotărârea şi avea posibilitatea de a formula acţiune în anulare până la data de 22 martie 2012, în termenul legal de o lună, prevăzut de art. 365 alin. (2) C. proc. civ., calculând acest termen raportat la data de 22 februarie 2012 care apare pe plic.
Mai susţine contestatoarea că, din conţinutul dovezilor de comunicare rezultă, fără echivoc, faptul că hotărârea arbitrală a fost comunicată intimatei la data de 22 februarie 2012, astfel cum apare pe ştampila aplicată în Italia, chiar dacă pe acelaşi plic mai apare şi data de 23 martie 2012, iar faţă de această situaţie, se apreciază că în cauză, analizându-se excepţia de tardivitate raportat la data de 23 februarie 2012, ca termen de comunicare a hotărârii arbitrare, s-a realizat potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. o eroare materială, întrucât soluţionarea excepţiei de tardivitate trebuia analizată în raport de data de 22 februarie 2012.
Contestaţia în anulare este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Conform art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., hotărârea instanţei de recurs poate fi atacată cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
Având în vedere caracterul de excepţie al textului de mai sus, analiza susţinerilor privind existenţa unei „greşeli materiale" presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai acele greşeli materiale care au caracter procedural şi care au dus în mod necesar la pronunţarea unei soluţii eronate.
Contestaţia în anulare fiind o cale de atac extraordinară de retractare a fost creată de lege doar pentru remedierea unor greşeli materiale şi nu pentru reformarea unor greşeli de fond, iar în aceste condiţii, aceasta nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural.
Este de observat că o astfel de eroare trebuie să fie în legătură cu aspectele formale ale judecăţii pentru verificarea căreia să nu fie necesară reexaminarea fondului cauzei sau o reapreciere a probelor.
În cuprinsul contestaţiei în anulare, contestatoarea SC E.P. SRL Caransebeş susţine că motivul acestei căi de atac îl reprezintă dezlegarea dată prin hotărârea instanţei de recurs, care în opinia sa este rezultatul unei presupuse erori materiale, cu privire la analizarea excepţiei de tardivitate a acţiunii în anulare.
În speţa de faţă, greşeala materială invocată se referă la modul în care instanţa de recurs a apreciat probele de la dosar, respectiv asupra situaţiei de fapt şi de drept reţinute în urma analizei făcute asupra motivării date de către Curtea de Apel Timişoara, în raport de înscrisurile de la dosar.
Astfel, instanţa de recurs a analizat modul în care Curtea de Apel Timişoara a soluţionat excepţia tardivităţii acţiunii în anulare şi a stabilit că aceasta a apreciat în mod corect, în sensul respingerii excepţiei tardivităţii declarării acţiunii în anulare invocată de pârâta SC E.P. SRL Caransebeş, reţinându-se că, dovezile comunicării actului sunt în concordanţă şi cu interpretarea bazată pe derularea în timp a operaţiunii, hotărârea arbitrală fiind comunicată societăţii SC C.N. SRL la 23 februarie 2012, iar acţiunea în anulare a fost transmisă prin poştă la data de 23 martie 2012, în termenul legal de o lună prevăzut de art. 365 alin. (2) C. proc. civ.
Din această perspectivă se constată că, instanţa de recurs a verificat motivarea Curţii de Apel Timişoara cu privire la modul de soluţionare al excepţiei tardivităţii, pronunţându-se asupra acestei chestiuni, reţinând că raţionamentul logic este susţinut de documentele de la dosar, mai ales că acesta a fost şi unul dintre motivele de recurs ale contestatoarei.
Faţă de aceste precizări prealabile, din motivele dezvoltate de contestatoare, rezultă că s-au formulat critici pe alte chestiuni decât cele procedurale, tinzând în realitate la o reformare a soluţiei, printr-o rediscutare a probelor.
Astfel, motivele invocate de către contestatoare privind „greşeala materială" a instanţei supreme nu pot fi reţinute a fi de natura celei prevăzute de lege pentru a fi sancţionată cu admiterea contestaţiei în anulare.
Prin încheierea din 18 noiembrie 2014, conform art. 281 C. proc. civ., din oficiu Înalta Curte a îndreptat eroarea materială din cuprinsul minutei pronunţate la data de 23 septembrie 2014, privind data pronunţării deciziei contestate, respectiv 13 iunie 2013 în loc de 13 mai 2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC E.P. SRL Caransebeş împotriva Deciziei nr. 2365 din 13 iunie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 379/59/2012.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2631/2014. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 2642/2014. Civil. Acţiune în anularea... → |
|---|
