ICCJ. Decizia nr. 2669/2014. Civil. Hotarare care sa ţină loc de act de vanzare-cumparare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2669/2014
Dosar nr. 2604/62/2011
Şedinţa publică din 24 septembrie 2014
Deliberând asupra cererii de recurs de faţă, din actele şi lucrările dosarului, a constatat următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 42/C din data de 24 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. 2604/62/2011 s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
S-a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanta B. (L.) L., în contradictoriu cu pârâtele SC L.R.S. SRL (fostă SC L.R. SRL), com. Tărlungeni şi Comisia Locală Tărlungeni pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar, având ca obiect obligaţia de a face.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta B. (fostă L.) L.
Prin Decizia nr. 127/AP din 12 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă cererea de intervenţie formulate de intervenienţii B.B.R. şi B.G. şi a fost respins apelul declarat de reclamanta B.L. împotriva sentinţei civile nr. 42/C din 24 ianuarie 2012 a Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, reclamanta a declarat recurs.
Prin recursul declarat, reclamanta susţine că ambele hotărâri au fost pronunţate cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi menţionează situaţia de fapt şi considerentele primei instanţe.
În susţinerea recursului, reclamanta arată că actul administrativ reprezentat de autorizaţia de construire a imobilului din litigiu face dovada dreptului de proprietate asupra construcţiei, în temeiul căreia se poate dispune întabularea în C.F.; construcţia formează obiectul unei promisiuni de vânzare - cumpărare, iar pentru teren, recurenta preciază, că va face demersuri pentru obţinerea unui drept real ulterior obţinerii dreptului de proprietate asupra construcţiei.
Instanţele anterioare nu au dezlegat problema de drept, respectiv dacă un imobil construcţie, edificat pe terenul altuia, pentru care există autorizaţie de construire, poate face obiectul unei vânzări - cumpărări mai înainte ca aceasta să fie înscrisă în C.F.
Înalta Curte examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor invocate şi reţine nemotivarea în drept a acesteia în raport de reglementarea cuprinsă în art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. pentru următoarele considerente:
Din analizarea criticilor formulate de reclamant, acestea nu respecte exigenţele mai sus arătate, motiv pentru care, legiuitorul a prevăzut sancţiunea nulităţii cererii de recurs, în considerarea dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Practic, aşa cum se poate observa, prin criticile formulate de recurentă, întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acestea se referă la aspecte de netemeinicie cu privire la situaţia de fapt şi nu motivează în drept în constă nelegalitatea deciziei atacate.
Cum criticile formulate nu pot fi încadrate în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar în recurs, situaţie în care se va aplica sancţiunea nulităţii recursului.
În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de recurs şi dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea cererii de recurs, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta B.L. împotriva Deciziei nr. 127/AP din 12 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în temeiul art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2667/2014. Civil. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2671/2014. Civil. Pretenţii. Suspendare... → |
|---|
