ICCJ. Decizia nr. 2648/2014. Civil. Recalculare pensie. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2648/2014
Dosar nr. 1710/2/2014
Şedinţa publică din 9 octombrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele;
Prin sentinţa civilă nr. 373 din 30 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 5580/87/2012, Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ - Complet Specializat pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis acţiunea formulată de reclamantul A.I.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Teleorman şi a obligat pârâta să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantului, stabilite prin decizia nr. 113741 din 15 iulie 2010, prin care i s-a modificat punctajul mediu anual, cu luarea în caicul a punctajului cuvenit conform O.U.G. nr. 100/2008, începând cu data de 01 februarie 2009. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului diferenţa dintre punctajul mediu anual stabilit conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 şi cel stabilit conform O.U.G. nr. 100/2008, începând cu data de 01 ianuarie 2011, precum şi să plătească reclamantului diferenţa drepturilor de pensie cuvenite în urma recalculării, conform O.U.G. nr. 100/2008, începând cu data de 01 februarie 2009 şi, conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 începând cu data de 01 ianuarie 2011 la zi, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective. De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Prin decizia nr. 3756 din 27 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Teleorman împotriva sentinţei civile nr. 373 din 30 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. 5580/87/2012 şi s-a modificat sentinţa recurată, în sensul că s-a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Prin cererea înregistrată la data de 13 martie 2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlI-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, revizuentul A.I.A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 3756 din 27 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, invocând dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 2405 din 4 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 1710/2/2014, s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În considerentele acestei hotărâri, instanţa a reţinut că, Ia termenul de judecată din 4 aprilie 2014, revizuentul A.I.A., prin apărător, a arătat că, cererea de revizuire se întemeiază pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pe considerentul existenţei unor hotărâri potrivnice pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti şi că nu mai susţine motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
În atare condiţii, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că nu are competenţa materială de a judeca pricina, raportat la prevederile imperative ale art. 323 alin. (2) C. proc. civ., care statuează că cererea de revizuire întemeiată pe cazul prevăzut de pct. 7 al art. 322 C. proc. civ. trebuie îndreptată la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice.
Cum, în speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa mai mare în grad faţă de Curtea de Apel Bucureşti, care a pronunţat deciziile cu privire la care se afirmă de către revizuent că ar fi potrivnice, cauza a fost trimisă spre soluţionare instanţei supreme.
Ca urmare, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a fost înaintată spre competentă soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind înregistrată pe rolul secţiei I civile, sub nr. 1710/2/2014.
La termenul de judecată din 9 octombrie 2014, Înalta Curte a invocat excepţia tardivităţii cererii deduse judecăţii, care urmează să fie examinată cu prioritate.
Analizând lucrările dosarului, instanţa constată că excepţia este incidenţă în cauză pentru următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecăţii, se solicită revizuirea deciziei nr. 3756 din 27 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, invocându-se contrarietatea acesteia cu alte hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, cum ar fi decizia civilă nr. 42A din 11 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Revizuentul a arătat că există o practică neunitară la nivelul Curţii de Apel Bucureşti, fiind pronunţate hotărâri potrivnice cu privire la persoane aflate în situaţii identice, încălcându-se astfel principiul nediscriminării şi al egalităţii de tratament.
Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 teza ultimă C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (2), când hotărârile au fost date de instanţe de recurs, de la pronunţarea ultimei hotărâri.
În speţă, se solicită revizuirea deciziei civile nr. 3756 din 27 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, decizie pronunţată în recurs, ca fiind contradictorie cu decizia civilă nr. 42A din 11 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă potrivit Noului C. proc. civ., situaţie în care devine incident art. 324 alin. (1) pct. 1 teza ultimă C. proc. civ., când termenul de revizuire se socoteşte de la pronunţarea ultimei hotărâri.
Or, câtă vreme hotărârea a cărei revizuire se cere a fost pronunţată de instanţa de recurs la 27 iunie 2013, iar cererea de revizuire a fost depusă la 12 martie 2014 (conform ştampilei poştei de pe plicul aflat la Dosarul nr. 1710/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale) şi înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la 13 martie 2014, se constată că cererea de revizuire a fost formulată tardiv, cu mult timp după expirarea termenuiui de o lună prevăzut de dispoziţia legală sus-menţionată.
Prin urmare, cum cererea de revizuire dedusă judecăţii, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a fost formulată cu depăşirea termenuiui legal, instanţa urmează a o respinge ca fiind tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire a deciziei nr. 3756 din 27 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, formulată de revizuentul A.I.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2647/2014. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 2703/2014. Civil. Grăniţuire. Revizuire -... → |
|---|
