ICCJ. Decizia nr. 2710/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2710/2014
Dosar nr. 2478/94/2013
Şedinţa publică din 14 octombrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
La data de 12 februarie 2013 au formulat contestaţie la executare contestatorii N.S. şi N.I.R., în contradictoriu cu intimata SC D.T.S. SRL. Prin cererea formulată, contestatorii au solicitat instanţei anularea unui număr de şapte acte de executare emise în Dosarul de executare nr. 923/2012 al BEJ T.A.M. şi T.N.V..
Judecătoria Buftea, prin Sentinţa civilă nr. 7128 din 3 decembrie 2013, a admis excepţia necompetenţei teritoriale pentru capetele de cerere 3, 4 şi 5 din acţiune, privind anularea adresei de înfiinţare a popririi asupra conturilor bancare ale debitoarei, anularea tuturor actelor de înfiinţare a popririi şi a tuturor actelor de executarea subsecvente celor menţionate şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Prin aceeaşi sentinţă, Judecătoria Buftea a disjuns capetele de cerere nr. 1 şi 6, privind anularea executării silite imobiliare pornită împotriva contestatoarei în Dosarul de executare nr. 923/2012, precum şi radierea Somaţiei nr. 923/2012 şi a dispus formarea unui nou dosar.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că executarea silită are loc prin poprire, iar Banca Transilvania cu sediul în Cluj-Napoca a procedat la înfiinţarea popririi, ceea ce înseamnă că Judecătoria Cluj-Napoca a devenit instanţă de executare, pentru capetele de cerere privind poprirea, iar pentru celelalte rămâne competentă Judecătoria Buftea.
Judecătoria Cluj-Napoca prin Sentinţa civilă nr. 1795/2014 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivirea conflictului negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că Judecătoria Buftea este instanţa de executare, deoarece domiciliul contestatorilor se află în oraşul Voluntari jud. Ilfov, iar încuviinţarea executării silite s-a efectuat de aceeaşi judecătorie. S-a contestat executarea silită prin poprire şi cea imobiliară, iar imobilul supus executării se află pe raza oraşului Voluntari, jud. Ilfov. În ceea ce priveşte executarea silită prin poprire, trebuie avut în vedere faptul că s-a solicitat înfiinţarea popririi la mai multe bănci, unele dintre ele având sediul în Bucureşti, astfel încât nici sub acest aspect nu se justifică stabilirea unei alte competenţe, faţă de instanţa învestită iniţial cu judecarea cauzei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Buftea.
Astfel, se reţine că N.S. şi N.I.R. au formulat contestaţie la executare, la data de 12 februarie 2013, în contradictoriu cu intimata SC D.T.S. SRL. Prin cererea formulată, contestatorii au solicitat instanţei anularea unui număr de şapte acte de executare emise în Dosarul de executare nr. 923/2012 al BEJ T.A.M. şi T.N.V. - acte de executare, dintre care unele priveau înfiinţarea popririi sumelor de bani datorate de terţii popriţi debitorului, în speţă mai multe bănci şi altele care priveau executarea silită a unui imobil.
Pentru a stabili competenţa materială de soluţionare, trebuie avute în vedere considerentele Deciziei nr. XV din 5 februarie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, potrivit cărora: din coroborarea art. 400 alin. (1) cu art. 373 alin. (2) C. proc. civ. care prevede că instanţa de executare este judecătoria în raza căreia se face executarea, dacă legea nu prevede altfel, rezultă că, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionării contestaţiei la executare propriu-zise, aceasta aparţine întotdeauna judecătoriei, în materie civilă.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială, aceasta trebuie determinată potrivit dispoziţiilor art. 453 coroborate cu art. 460 C. proc. civ. din 1865, în sensul stabilirii instanţei de executare, în raport de prevederile legale invocate.
Poprirea, potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit, textul reglementând o competenţă alternativă.
Or, în speţă sediul debitorilor se află în oraşul Voluntari, pe raza Judecătoriei Buftea, ceea ce permite creditorului să aleagă, conform principiului disponibilităţii, pornirea executării la această din urmă instanţă, care astfel devine instanţa de executare.
În consecinţă, dacă instanţa de executare este Judecătoria Buftea, atunci, aceasta este competentă să soluţioneze contestaţia la executare, formulată de contestatorii N.S. şi N.I.R.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi art. 22 alin. (3), raportate la art. 399 alin. (1) şi art. 400 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2705/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2714/2014. Civil → |
|---|
