ICCJ. Decizia nr. 2671/2014. Civil. Pretenţii. Suspendare executare silită. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2671/2014
Dosar nr. 48343/3/2011
Şedinţa publică din 24 septembrie 2014
Deliberând asupra cererii de recurs de faţă, din actele şi lucrările dosarului, a constatat următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2634 din 02 aprilie 2013 Tribunalul Bucureşti a admis cererea şi a obligat parata să plătească reclamantei suma de 311.745 lei reprezentând penalităţi calculate conform art. 10 pct. 10.1 din contractul din 2007.
Pentru a concluziona în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele: La data de 11 decembrie 2007 intre parti s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare din 2007, având ca obiect producerea cantităţii de 7.500.000 buc, caserole ovale din polipropilena cu I.M.L. corp caserola si capac, volum 200 ml (180 gr), ce urma sa o achiziţioneze parata intr-o perioada de 3 ani, caserole personalizate care nu se pot vinde altor clienţi din România aşa cum este specificat in contract la art. 4.1.
Tribunalul a reţinut ca, potrivit contractului încheiat între părţi, pentru ca reclamanta sa poată produce caserolele contractate de către parata, a fost obligata sa achiziţioneze o matriţa in valoare de 78.300 euro și un atachement la robotul I.M.L. in valoare de 34.900 euro, ce nu pot fi folosite decât pentru producţia acestui tip de caserola personalizat
Din probatoriu administrat in cauza, respectiv concluziile raportului de expertiza rezulta ca pot fi folosite caserolele produse de reclamanta pe o linie automata de ambalare identica cu cea deţinuta de parata O.F., cu condiţia efectuării unor mici reglaje a utilajului deţinut da parata, respectiv reglarea plăcilor de aşezare a caserolelor si a presiunii de vacuum"
În ceea ce priveşte calitatea produselor fabricate, expertul a arătat ca au fost respectate cerinţele contractuale, in sensul ca nu sunt mai slab calitativ caserolele produse de reclamanta, calitatea produselor reclamantei respectând prevederile contractule prevăzute la art. 8 din contractul din 2007.
Faţă de acestea, tribunalul a apreciat ca, in consecinţa, culpa aparţine paratei care nu a înţeles sa-si respecte obligaţiile contractuale asumate astfel ca, potrivit dispoziţiilor art. 969 teza I C. civ., care dispun in sensul "convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante ", raportat la art. 10 pct. 10.1 din contractul încheiat între părţi care prevede "daca beneficiarul nu cumpăra cantitatea ceruta timp de 3 ani, este de acord sa plătească penalităţi de 0,01 euro/bucata pentru cantitatea rămasa necumpărată", rezulta ca obligaţia contractuala a devenit exigibila la 31 decembrie 2010, pentru întreaga cantitate rămasă necumpărată - respectiv 7.500.000 buc, in aceste condiţii reclamanta calculând penalităţi 0,01 euro/buc conform art. 10 pct. 10.1 din contract, respectiv: 7.500.000 x 0,01 euro/buc = 75.000 euro x 4,0885 lei la data de 10 iunie 2011 = 311.745 lei.
Împotriva sentinţei civile a formulat în termen legal apel SC O.F. SRL prin care se solicită, în principal, rejudecarea pe fond a cauzei, schimbarea în tot a sentinţei, respingerea acţiunii ca neîntemeiată, suspendarea executării sentinţei civile nr. 2634/2013, cu cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. nr. 502 din 9 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, s-au respins cererea de încuviinţare a probatoriului şi cererea de suspendare a executării silite sentinţei civile nr. 2634 din 02 aprilie 2013, ca rămasă fără obiect.
A fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă SC O.F. SRL împotriva sentinţei civile nr. 2634 din 02 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, şi în consecinţă:
A fost schimbată în tot sentinţa apelată în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca nefondată şi a fost obligată intimata la plata către apelantă a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată efectuate în faţa instanţei de fond şi a sumei de 3.619 lei cheltuieli de judecată efectuate în apel.
S-a reţinut că cererea de suspendare având în vedere termenul până la care se produc efectele suspendării s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării sentinţei civile nr. 2634/2013.
Asupra cererii de încuviinţare a probatoriului constând în efectuarea unei noi expertize tehnice, având în vedere motivele de apel formulate, raportate la modalitatea de interpretare şi executare a convenţiei, instanţa de apel a respins-o, cererea ca nefiind concludentă şi pertinentă soluţionării pe fond a cauzei.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că:
Potrivit contractului de vânzare cumpărare din 2007, instanţa a constatat că între părţi s-au stabilit raporturi comerciale potrivit cărora, reclamanta s-a obligat să livreze paratei caserole ovale din polipropilena cu I.M.L. corp caserola şi capac, conform comenzii ferme, cu obligaţia acesteia din urma de a achita preţul stabilit.
Având în vedere că părţile au convenit în mod expres asupra calităţii produsului ce urma să fie achiziţionat art. 7 convenţie), raportat totodată şi la obiectul contractului, prevăzut la art. 2 din contract, Curtea apreciază că părţile au convenit asupra vânzări după mostră, sau model. Din interpretarea logică a dispoziţiilor contractuale, dar şi a prevederilor legale care reglementează această varietate de vânzare, Curtea constată că, deşi contractul se încheie în momentul realizării acordului de voinţă al părţilor cu privire la bunul vândut şi la preţ (în speţă, 11 decembrie 2007, caserola ovală din P.P. cu I.M.L. corp caserola şi capac, calitate specificată în anexa 2, la preţ stabilit în Anexa 1), transmiterea proprietăţii operează la momentul predării bunului(art. 1680 C. civ.).
Instanţa de apel a constatat că reclamanta nu a făcut dovada executării obligaţiei de a livra bunul convenit în mod expres sau a modificării convenţiei intervenite între părţi, în sensul că pârâta a acceptat executarea contractului în condiţiile propuse unilateral de către vânzător după încheierea sa, în mod valabil, constând în efectuarea unor reglaje respectiv reglarea plăcilor de aşezare a caserolelor şi a presiunii de vacuum, iar această dovadă îi incumbă, potrivit disp. art. 1169 C. civ.
S-au aplicat şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, reclamanta prin administrator judiciar au declarat recurs.
În susţinerea recursului, recurenta critică soluţia din apel sub aspectul greşitei reţineri că nu a făcut dovada livrării bunurilor. Sub acest aspect, recurenta susţine că, instanţa de apel era obligată să facă aplicaţiunea dispoziţiilor 225 C. proc. civ. şi pârâta trebuia să depună interogatoriul propus, lucru ce nu s-a întâmplat în cauză.
În opinia sa, instanţa de apel nu a reţinut corect situaţia de fapt, iar din probele administrate în cauză, linia de ambalare deţinută de partea adversă are probleme tehnice, şi nu caserolelor produse de societatea recurentă.
Contrar reţinerilor instanţei anterioare, recurenta precizează că şi-a îndeplinit obligaţiile ce îi reveneau, singura vinovată fiind partea adversă care nu a înţeles reglarea utilajului, motivarea deciziei fiind deficitară.
În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Înalta Curte examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor invocate şi reţine nemotivarea în drept a acesteia în raport de reglementarea cuprinsă în art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. pentru următoarele considerente:
Din analizarea criticilor formulate de reclamant, acestea nu respecte exigenţele mai sus arătate, motiv pentru care, legiuitorul a prevăzut sancţiunea nulităţii cererii de recurs, în considerarea dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Practic, aşa cum se poate observa, prin criticile formulate de recurenţi se referă la aspecte de netemeinicie cu privire la probele administrate în cauză şi la situaţia de fapt deja stabilită.
Cum criticile formulate nu pot fi încadrate în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar în recurs, situaţie în care se va aplica sancţiunea nulităţii recursului.
În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de recurs şi dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea cererilor de recurs, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Înalta Curte urmează să respingă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitată de intimata - pârâtă SC O.F. SRL ca nefondată, deoarece intimata nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată solicitate, ştiut fiind că pentru acordarea cheltuielilor de judecată, partea care le cere trebuie să facă dovada cu acte jusitificative.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC I.P. SRL prin administrator judiciar T.A. Sprl - bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 502 din 9 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, în temeiul art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitată de intimata - pârâtă SC O.F. SRL ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2669/2014. Civil. Hotarare care sa ţină loc... | ICCJ. Decizia nr. 2672/2014. Civil. Acţiune în anulare.... → |
|---|
