ICCJ. Decizia nr. 2674/2014. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2674/2014
Dosar nr. 5860/91/2012
Şedinţa publică din 24 septembrie 2014
Deliberând asupra cererilor de recurs de faţă, din actele şi lucrările dosarului, a constatat următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 263 din 04 aprilie 2013 a Tribunalului Vrancea a fost admisă în parte acţiunea reclamantei şi a fost obligată pârâta să înlăture articolul publicat în ziarul „ Monitorul de Vrancea" din data de 15 - 16 octombrie 2011, intitulat „De la coada vacii, prostituată pe internet" precum şi imaginile video conexe acestui articol. De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4.000 Euro în echivalent în lei la data plăţii, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea daunelor cominatorii şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că publicaţia „Monitorul de Vrancea", aflată in proprietatea paratei SC M.U. SRL Focşani, a publicat, în data de 15-16 octombrie 2011, un articol intitulat „De la coada vacii, prostituata pe internet", in care se dezvăluia prenumele reclamantei S.M. și localitatea de origine, articolul fiind însoţit de imaginea acesteia. Totodată, varianta on-line a publicaţiei a pus la dispoziţia publicului larg o înregistrare video, prin indicarea link-ului aferent, înregistrarea putând fi accesata pe site-ul Youtube.
Instanţa de fond a reţinut că, deşi reclamanta a susţinut ca nu cunoaşte in ce condiţii aceste imagini au fost postate pe site-ul de mai sus, nu a probat că ele ar fi fost puse la dispoziţia publicului larg de către parata ori de către o persoana anume.
Tribunalul a apreciat că se impune obligarea paratei la înlăturarea articolului şi a imaginilor video conexe acestui articol precum şi la plata unor daune morale către reclamantă.
În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la daunele cominatorii, instanţa a apreciat că acesta este neîntemeiat, întrucât acordarea de daune cominatorii reprezintă o modalitate de constrângere a debitorului, in vederea executării unei obligaţii prevăzute intr-un titlu executoriu.
Împotriva sentinţei civile nr. 263 din 04 aprilie 2013 a Tribunalului Vrancea au declarat apel reclamanta şi pârâta.
Prin Decizia civilă nr. nr. 89/A din 18 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamantă şi pârâtă.
S-a apreciat că, reclamantei i-a fost încălcat dreptul la viaţă privată prin publicarea în ziar a imaginii sale fără a i se cere în prealabil consimţământul cu atât mai mult cu cât aspectele care urmau să fie dezvăluite publicului larg vizau viaţa sa particulară, intimă chiar.
Este evident, deci, că prin demersurile sale, pârâta a depăşit limitele libertăţii de exprimare, încălcându-i reclamantei dreptul la viaţa privată şi lezându-i acesteia reputaţia.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, apărarea demnităţii, onoarei, dreptului la propria imagine şi, într-un cuvânt, dreptul la viaţă privată, reprezintă un imperativ de natură a justifica limitarea libertăţii de exprimare.
Cât priveşte cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligată pârâta, instanţa de apel a considerat că, raportat la circumstanţele cauzei, aşa cum au fost acestea mai sus prezentate, suma de 4.000 euro, stabilită cu acest titlu, este deopotrivă suficientă şi îndestulătoare pentru a compensa efectul pe care publicarea articolului incriminat l-a avut asupra imaginii şi vieţii, în general, a reclamantei.
S-a mai reţinut că în cazul reclamantei din prezenta cauză care, acceptând să presteze activităţi pe un site de tip videochat, expunându-se în ipostaze care erau, prin ele însele, de natură să îi afecteze reputaţia, a acceptat, practic, producerea unor consecinţe neplăcute, precum aceea ca imaginile respective sa fie vizionate şi de un alt public decât cel căruia îi erau destinate iniţial, chiar şi de către cunoscuţi, prieteni ori rude. Aceasta nu îndreptăţea, însă, pe pârâta din cauză să servească publicului larg informaţiile despre preocupările particulare ale reclamantei şi să pună la dispoziţia acestuia şi link-ul ce permitea vizionarea înregistrărilor.
Pe de altă parte, publicarea în ziar a prenumelui reclamantei şi a localităţii de domiciliu a acesteia, însoţită de fotografia reclamantei şi de comentarii defăimătoare la adresa sa sunt, de asemenea, acţiuni care încalcă dreptul reclamantei la viaţa privată.
C.E.D.O. a specificat că imaginea persoanei intră in sfera vieţii private, astfel că, în baza obligaţiilor sale pozitive, statul semnatar trebuie să garanteze oricărei persoane, „o speranţă legitimă" în ceea ce priveşte protecţia şi respectarea vieţii sale private, împotriva practicilor presei de senzaţie.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, reclamanta şi pârâta au declarat recurs.
1. Prin recursul promovat de reclamantă - se critică soluţia din apel, în esenţă, sub aspectul reanalizării temeiurile care au stat la baza stabilirii daunelor morale, în motivarea căruia, prezintă situaţia de fapt şi invocă jurisprudenţa C.E.D.O. cu privire la speţe similare cazului său, prin care valoarea daunelor morale, trebuie să aibă în vedere imaginea, viaţa privată şi de familie care au fost grav afectate datorită publicaţiilor; de asemenea, recurenta - reclamantă mai face referiri şi la alte sisteme de drept cu privire la speţe similare.
2. Prin recursul declarat de pârâtă se critică modul de soluţionare a apelului sub aspectul articolului publicat şi nemotivarea instanţei anterioare cu privire la ce fel de vătămare a adus reclamantei prin publicarea articolului. în opinia acestei recurente, motivarea instanţei de apel este contradictorie, ignorând libertatea exprimării presei şi nu motivează în ce mod a fost încălcat dreptul la viaţă al reclamantei.
Referitor la cuantumul daunelor morale stabilite în sarcina sa, pârâta susţine că nu au fost analizate criticile sale din apel cu privire la nedovedirea prejudiciului de imagine sau de altă natură care să justifice cuantumul de 4.000 euro stabilit de instanţa anterioară.
Analizând criticile formulate de ambele părţile în cererile de recurs în raport de dispoziţiile 3021 alin. (1) lit c) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea nu îndeplinesc cerinţele formale a acestor dispoziţii pentru următoarele considerente:
Înalta Curte examinând cererile de recurs din perspectiva criticilor invocate şi reţine nemotivarea în drept a acesteia în raport de reglementarea cuprinsă în art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. pentru următoarele considerente:
1. Cererea de recurs a reclamantei
Din examinarea susţinerilor reclamantei, după cum lesne se poate observa, acestea nu respectă exigenţele impuse de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în sensul că aceasta nu aduce niciun fel de critici de nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 12-9 C. proc. civ.motiv pentru care, legiuitorul a prevăzut sancţiunea nulităţii cererii de recurs, în considerarea dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
2. Referitor la cererea de recurs a recurentei pârâte.
Recurenta - pârâtă în motivarea recursului, nu face decât să se raporteze la hotărârea instanţei de apel, din perspectiva situaţiei de fapt privind nemotivarea instanţei anterioare cu privire la vătămarea adusă reclamantei prin publicarea articolului, ignorarea de către instanţa de apel a libertăţii exprimării presei şi neanalizarea modului în care a fost stabilită cuantumul daunelor morale.
Practic, aşa cum se poate observa, prin criticile formulate de recurenţi se referă la aspecte de netemeinicie, după cum s-a arătat în considerentele deja expuse, nearătând în ce constată nelegalitatea deciziei atacate.
Cum criticile formulate nu pot fi încadrate în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 pct. 1 -9 C. proc. civ., în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar în recurs, situaţie în care se va aplica sancţiunea nulităţii recursurilor.
În considerarea celor ce preced, constatând că recurentele nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de recurs şi dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea cererilor de recurs, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
D E C I D E
Constată nulitatea cererilor de recurs formulate de reclamanta S.M. şi pârâta SC M.U. SRL Focşani împotriva Deciziei civile nr. 89/A din 18 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în temeiul art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2672/2014. Civil. Acţiune în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 2675/2014. Civil. Reziliere contract. Recurs → |
|---|
