ICCJ. Decizia nr. 2717/2014. Civil

Decizii civile ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 2717/2014

Dosar nr. 2245/1/2014

Şedinţa publică din 15 octombrie 2014

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 31 martie 2008, sub nr. 12646/3/2008, reclamanta C.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C.M.S. şi C.V., în temeiul dispoziţiilor art. 480, 481, 728, 750 C. civ., obligarea pârâţilor să-i lase în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 833,33 mp, care reprezintă cota de 1/3 din terenul situat în Bucureşti, în urma comparării titlurilor de proprietate deţinute de părţi urmând să se dea eficienţă titlului reclamantei - reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP I.L.M. din 26 septembrie 2006 - ca fiind mai bine caracterizat, şi să se dispună ieşirea din indiviziune şi grăniţuirea faţă de cota de 2/3 pe care pârâţii au dobândit-o prin cumpărare.

Prin cererea precizatoare depusă la dosarul de fond, reclamanta a solicitat sistarea indiviziunii asupra dreptului de proprietate privind terenul de la adresa indicată, prin atribuirea în natură către aceasta a suprafeţei de 833,33 mp cât reprezintă cota sa de proprietate de 1/3 din întregul teren.

La data de 21 ianuarie 2010, prin mandatarul desemnat să-i reprezinte drepturile şi în cauza dedusă judecăţii, reclamanta a încheiat contractul de cesiune a drepturilor litigioase autentificat sub nr. 114/2010, prin care a cedat numitului T.V. toate drepturile asupra cotei de 1/3 din terenul în suprafaţă de 2.500 mp din str. S., ce fac obiectul prezentei judecăţi. Drept consecinţă, prin încheierea din 2 februarie 2010 prima instanţă a luat act de intervenirea acestei cesiuni de drepturi litigioase, dispunând substituirea cesionarului T.V. în locul, calitatea şi drepturile reclamantei.

La data de 9 aprilie 2010, pârâţii C. au solicitat instanţei stingerea litigiului prin exercitarea contractului litigios, aceştia declarând că au consemnat la dispoziţia cesionarului toate drepturile din contract care i se cuvin: preţul contractului şi spezele acestuia.

Prin Sentinţa nr. 721 din 25 mai 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis cererea pârâţilor C.V. şi C.M.S., a constatat stingerea litigiului privind acţiunea reclamantei C.D., continuată de către reclamantul-cesionar T.V., împotriva pârâţilor C.M.S. şi C.V., prin intervenirea retractului litigios faţă de Contractul de cesiune a drepturilor litigioase autentificat în 21 ianuarie 2010 de către BNP B.R.C., încheiat între reclamanta C.D., prin mandatarul C.P., în calitate de cedent şi cesionarul T.V., constatând că pârâţii C.V. şi C.M.S. au plătit şi au consemnat la dispoziţia cesionarului T.V. preţul cesiunii de 15.000 euro, cheltuielile notariale cu cesiunea de 1.309 lei, dobânda de 1.270 lei şi suma de 738 lei rezultată din fluctuaţia cursului valutar, privind dreptul litigios cedat, constând în cota de 1/3 din 2500 mp, respectiv, terenul de 833,33 mp, situat în Municipiul Bucureşti, cu vecinii: N - str. S., Sud - C.P. "Sf. M.", Est - proprietatea din str. S. şi Vest - proprietatea C.D., pretinsă de reclamanta - cedentă C.D.; de asemenea, a constatat că prin exercitarea retractului litigios, pârâţii C.V. şi C.M.S. au dobândit dreptul de proprietate exclusivă asupra întregului imobil (teren de 2500 mp şi clădiri situate pe el), din Bucureşti şi a respins cererea cesionarului T.V. de continuare a judecăţii privind acţiunea în revendicare, ieşire din indiviziune şi grăniţuire, pornită de reclamanta - cedentă C.D..

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că pârâţii au solicitat respingerea acţiunii în revendicare, considerând că sunt proprietari cu titlu preferabil, dobândit în condiţiile legii, că au proprietatea şi posesia asupra terenului în integralitatea sa şi asupra construcţiei aflată pe teren, titlu căruia reclamanta nu îi poate opune un titlu util, legal şi preferabil, întrucât anterior anului 1980 imobilul a fost preluat de stat, nu a fost supus retrocedării şi nu poate fi folosit ca probă în justiţie.

Referitor la titlul reclamantei, pârâţii au considerat că acesta nu există în condiţiile legii, în timp ce titlul lor este o convenţie autentică, încheiată cu respectarea dispoziţiilor legii, considerând că sunt proprietarii terenului în integralitatea sa şi ai construcţiilor edificate pe teren, pe care le-au dobândit prin convenţii legale, respectând modurile de dobândire a proprietăţii imobiliare.

Nerecunoscând dreptul de coproprietate al reclamantei pentru cota de 1/3 din teren, pârâţii au solicitat, în aceeaşi măsură, să fie respinse ca neîntemeiate şi cererile de sistare a stării de coproprietate şi de grăniţuire a loturilor după partaj şi revendicare.

Pe fondul nerecunoaşterii de către pârâţii C. a drepturilor pretinse de către reclamanta C.D. şi pe parcursul cercetării judecătoreşti a avut loc încheierea contractului de cesiune a drepturilor litigioase autentificat în 21 ianuarie 2010, prin care reclamanta C.D., în calitate de cedent, i-a transmis cesionarului T.V. toate drepturile sale asupra cotei de 1/3 din terenul în suprafaţă totală de 2.500 mp din str. S., care fac obiectul acţiunii în revendicare din Dosarul pendinte nr. 12646/3/2008 pentru preţul de 15.000 euro, echivalentul sumei de 61.794 lei. Părţile contractului au stabilit că urmează ca în continuare, cesionarul drepturilor litigioase să facă toate demersurile legale pentru revendicarea terenului şi grăniţuirea faţă de terenurile pârâţilor, conform acţiunii promovate de către cedentă. În aceste condiţii a intervenit în cauză reclamantul-cesionar de drepturi litigioase T.V..

De asemenea, s-a menţionat că cesionarul drepturilor litigioase, T.V., a depus la dosar propria declaraţie autentificată din 14 mai 2010, dată în faţa Notarului Public B.R.C., prin care declara pe proprie răspundere că a încheiat contractul de cesiune din 21 ianuarie 2010 cu reclamanta-cedentă C.D., doar pentru ca reclamanta să-i poată plăti o creanţă de 15.000 euro, pe care o avea faţă de el.

Tribunalul a constatat că prin încheierea de la termenul din 16 septembrie 2008 au fost respinse excepţiile lipsei interesului legitim al reclamantei în promovarea acţiunii, lipsei calităţii procesuale pasive a reclamantei şi a inadmisibilităţii acţiunii.

Raportat la retractul litigios, tribunalul a observat că pârâţii şi-au îndeplinit cerinţele prevăzute de art. 1402 C. civil.

Tribunalul a reţinut că sunt îndeplinite cele trei condiţii pentru exercitarea retractului litigios, respectiv: existenţa dreptului litigios, cesionarea dreptului litigios contra preţului de 15.000 euro şi încheierea cesiunii, cât timp exista un proces în curs, asupra dreptului cedat.

Excepţia care ar fi putut împiedica exercitarea retractului litigios, menţionată de dispoziţiile art. 1404 pct. 2 C. civ., pentru reţinerea căreia a tins reclamantul T.V., nu a fost considerată incidentă cauzei, apreciindu-se că declaraţia dată de acesta în faţa notarului public nu constituie o probă a ipotezei legale în discuţie, nimeni neputând proba un act juridic prin propria afirmaţie şi nefiind prin aceasta scutit de sarcina dovezii corespunzătoare, potrivit art. 1169 C. civ.

Fiind îndeplinite condiţiile legale pentru exercitarea retractului litigios, tribunalul a respins cererea cesionarului T.V. de continuare a judecăţii privind acţiunea în revendicare, ieşire din indiviziune şi grăniţuire, pornită de reclamanta cedentă C.D..

Tribunalul a admis cererea pârâţilor, a constatat stingerea litigiului prin exercitarea retractului litigios, a constatat că pârâţii şi-au îndeplinit obligaţiile faţă de cesionarul drepturilor litigioase, consemnând sumele de bani corespunzătoare la dispoziţia acestuia şi a reţinut că, prin exercitarea retractului litigios, pârâţii C.V. şi C.M.S. au dobândit dreptul de proprietate exclusivă asupra întregului imobil (teren de 2500 mp şi clădiri situate pe el), din Bucureşti.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel M.S.A., P.G.A.V., aceştia în calitate de moştenitori legali ai reclamantei decedate C.D., şi reclamantul (cesionar) T.V..

În motivarea apelului declarat de către M.S.A. în nume propriu şi în calitate de mandatar al lui P.G.A.V., s-a arătat că cei doi au aflat întâmplător de existenţa procesului şi că contractul de vânzare de drepturi litigioase încheiat de C.D., prin mandatar C.P., nu este valabil, din moment ce mandatul acordat de C.D. numitului C.P. încetase la data de 12 iulie 2009 prin moartea mandatarului.

Apelanţii au arătat că au intervenit în proces deoarece sunt succesori cu titlu universal şi avânzi - cauză ai reclamantei iniţiale, decedate pe parcursul procesului, iar tribunalul a pronunţat o decizie în condiţiile în care o parte decedase cu aproximativ 1 an înainte.

În motivarea apelului declarat de către T.V., s-a arătat că acesta a încheiat cu C.D., reprezentată de mandatar C.P., un contract de cesiune de drepturi litigioase care a fost autentificat în 21 ianuarie 2010 de către BNP B.R.C., prin care i-au fost acordate de către cedenta C.D. toate drepturile litigioase cu privire la cota indiviză de 1/3 din terenul situat în Bucureşti, drepturi care fac obiectul cauzei. Cesiunea drepturilor litigioase s-a făcut pentru achitarea sumei de 15.000 euro, pe care cedenta C. o datora cesionarului.

În aceste condiţii, în cauză nu puteau fi aplicate dispoziţiile art. 1402 C. civ., deoarece cesiunea s-a făcut către un creditor al reclamantei, iar o astfel de situaţie reprezintă o excepţie de la cazurile în care este posibilă stingerea litigiului prin exercitarea retractului.

La termenul de judecată din data de 2 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe rolul căreia s-a înregistrat dosarul de apel, a dispus, în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării apelului până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 43653/301/2010 aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, având ca obiect cererea de constatare a nulităţii absolute a contractului de cesiune drepturi litigioase, care a justificat consfinţirea retractului litigios de către tribunal prin sentinţa care face obiectul cauzei de apel.

Recursul declarat de către intimaţii C.M.S. şi C.V. împotriva acestei încheieri a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 3119 din 8 mai 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La data de 24 octombrie 2013, Curtea de Apel, din oficiu, a dispus citarea părţilor pentru a verifica dacă subzistă motivele care au determinat suspendarea judecăţii.

La data de 4 decembrie 2013, intimaţii C.V. şi C.M.S. au depus la dosar o cerere de constatare a perimării de drept a apelului exercitat în cauză, în condiţiile în care, apelanţii au lăsat în nelucrare calea de atac, începând cu data de 26 iunie 2012 (data pronunţării Sentinţei civile nr. 11665/2012 din Dosarul nr. 43653/301/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3) şi până la repunerea pe rol a dosarului - 4 decembrie 2013.

Cauza a fost repusă pe rol prin încheierea de la data de 6 februarie 2013.

Prin Decizia nr. 215/A din 15 mai 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a constatat perimate apelurile, reţinând că relevante pentru soluţionarea în acest fel a căii de atac declarate sunt următoarele aspecte:

Părţile din Dosarul nr. 43653/301/2010 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti sunt M.S.A. şi P.A.V., în calitate de reclamanţi, şi C.P., respectiv, T.V. în calitate de pârâţi. Obiectul acţiunii din dosarul menţionat este constatare nulitate absolută a contractului de cesiune de drepturi litigioase din 21 ianuarie 2010. Cererea de intervenţie principală formulată în Dosarul nr. 43653/301/2010 de către C.V. şi C.M.S., a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea pronunţată la data de 24 februarie 2012. Întrucât cererea de intervenţie în interes propriu a fost respinsă ca inadmisibilă, iar titularii acestei cereri nu au dobândit calitatea de parte în Dosarul nr. 43653/301/2010, procesul a continuat între reclamanţii şi pârâţii arătaţi mai sus potrivit art. 52 şi art. 53 C. proc. civ., conform cărora cel care formulează o cerere de intervenţie în interes propriu devine parte şi la procedura în starea în care se află în momentul admiterii cererii de intervenţie, doar după încuviinţarea în principiu a cererii de intervenţie, când se va dispune şi comunicarea intervenţiei către părţile din dosarul în care se intervine.

Prin Sentinţa nr. 11665 din 26 iunie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 43653/301/2010 de către Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti s-a luat act de tranzacţia părţilor cu privire la raporturile juridice aferente contractului de cesiune de drepturi litigioase a cărui nulitate absolută s-a invocat prin acţiunea introductivă. Tranzacţia s-a încheiat doar între părţile din dosar, neavând nicio legătură cu persoanele a căror cerere de intervenţie în interes propriu fusese respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea din data de 24 februarie 2012.

Sentinţa nr. 11665 din 26 iunie 2012 prin care se consfinţeşte de către instanţă învoiala părţilor cu privire la litigiul având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase a rămas definitivă şi irevocabilă prin nerecurare la data de 22 octombrie 2012, astfel cum rezultă din copia exemplarului legalizat al sentinţei cu menţiunea definitivă şi irevocabilă, aflat în copie la dosarul de apel, iar încheierea de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de intervenţie în interes propriu, a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2705/R din 24 octombrie 2013 care a respins ca nefondat recursul declarat de către titularii cererii de intervenţie C.V. şi C.M.S..

Din încheierea curţii de apel care a statuat cu privire la suspendarea judecăţii apelurilor rezultă că relevantă pentru incidenţa cazului de suspendare a judecăţii în condiţiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. era soarta contractului de vânzare de drepturi litigioase.

Prin încheierea tranzacţiei între părţile Dosarului nr. 43653/301/2010 şi prin rămânerea irevocabilă a soluţiei de consfinţire a tranzacţiei, s-a rezolvat, din punct de vedere juridic, chestiunea care a determinat suspendarea judecăţii în baza art. 244 C. proc. civ. De la momentul rămânerii irevocabile a Sentinţei civile nr. 11665 din 26 iunie 2012 (care este data de 22 octombrie 2012, după cum rezultă din ştampila şi viza Judecătoriei Sectorului 3 cu privire la rămânerea irevocabilă a sentinţei) apelurile pendinte puteau fi judecate.

Faptul că una dintre încheierile pronunţate pe parcursul soluţionării Dosarului nr. 43653/301/2010 a fost atacată la un moment dat de către o persoană care nu a dobândit niciodată calitatea de parte în dosarul menţionat, nu schimbă şi nu poate să schimbe data la care a rămas irevocabilă prin nerecurare sentinţa care consfinţeşte tranzacţia părţilor, cu privire la raportul juridic care a interesat la momentul suspendării judecăţii apelurilor. Doar dacă cererea de intervenţie în interes propriu ar fi fost admisă în principiu, s-ar fi putut reţine aserţiunea conform căreia, calea de atac declarată de către intervenientul principal, ar fi avut relevanţă în privinţa datei la care a rămas irevocabilă sentinţa pronunţată cu privire la părţile din dosar, ceea ce nu a fost cazul în speţă.

Susţinerea apelanţilor, conform căreia, dacă s-ar fi admis recursul împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie principală, s-ar fi anulat toate actele ulterioare respectivei încheieri, nu poate fi primită, deoarece chiar şi în ipoteza vizată, tranzacţia care punea capăt litigiului dintre părţi, avea o existenţă de sine stătătoare şi nu depindea de poziţia juridică a unor persoane care nu fuseseră părţi în contractul de cesiune de drepturi litigioase care a generat litigiul stins prin hotărârea de expedient.

Data naşterii dreptului de la care se putea formula cerere de repunere pe rol a apelurilor şi se putea continua procedura judecăţii acestora era data rămânerii irevocabile a Sentinţei nr. 11665/2012. De la această dată judecata apelurilor a rămas în nelucrare, iar vina acestei stări de fapt aparţine în totalitate persoanelor care puteau şi aveau interesul să îndeplinească acte de procedură în scopul continuării judecăţii, dar nu au făcut acest lucru, adică apelanţilor.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelanţii M.S.A., P.G.A.V., precum şi apelantul-reclamant T.V..

1. Recurenţii M.S.A. şi P.G.A.V. au solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel. Aceştia şi-au întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici de nelegalitate:

- Hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), în sensul că în mod greşit instanţa de apel, ulterior suspendării judecării cauzei până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 43653/301/2010 al Judecătoriei Sector 3, a constatat apelurile perimate prin raportare la data de 22 octombrie 2012 despre care a reţinut că este momentul la care a devenit irevocabilă sentinţa menţionată.

Recurenţii-reclamanţi arată că instanţa s-a dezis de propria motivare a suspendării, ordonate până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 43653/301/2010, deşi părţile din acel dosar au încheiat o tranzacţie şi au pus capăt judecării litigiului, care a continuat cu judecarea recursului declarat de numiţii C. având ca obiect încheierea de respingere a intervenţiei acestora.

Acesta este motivul pentru care încheierea tranzacţiei nu poate echivala cu soluţionarea dosarului, consecinţa fiind că suspendarea urma să opereze până la soluţionarea irevocabilă a dosarului.

Contrazicerea instanţei de apel rezidă în aceea că după repunerea din oficiu, pe rol, a cauzei a dispus amânarea ei succesivă până la depunerea la dosar a deciziei pronunţate în Dosarul nr. 44490/3/2012 al Tribunalului Bucureşti în care s-a judecat recursul soţilor C.

- Instanţa de apel a interpretat greşit actul dedus judecăţii (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.), respectiv, s-a procedat la interpretarea recursului soţilor C. împotriva încheierii de respingere a cererii de intervenţie ca fiind îndreptat doar împotriva acestei soluţii, în condiţiile în care acest recurs viza atât încheierea cât şi sentinţa prin care judecătoria luase act de tranzacţia părţilor.

- Hotărârea recurată este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) constând în greşita apreciere că Sentinţa nr. 11665 din 26 iunie 2012 a Judecătoriei Sector 3 a devenit irevocabilă la data de 22 octombrie 2012, în condiţiile în care aceasta nu putea dobândi un atare caracter cât timp nu se pronunţase o soluţie irevocabilă asupra cererii de intervenţie a soţilor C.

Instanţa de fond ce a finalizat Dosarul nr. 43653/301/2010 a putut lua act de tranzacţia încheiată întrucât soţii C. nu dobândiseră calitatea de părţi în proces, ca efect al respingerii cererii lor de intervenţie, însă sentinţa nu putea fi irevocabilă atâta timp cât respingerea intervenţiei nu era irevocabilă deoarece de soluţia din recursul promovat depindea cadrul procesual al pricinii şi tranzacţia încheiată.

Nu se înţelege de ce instanţa de apel a amânat pricina pentru a aştepta redactarea deciziei date în recursul declarat de soţii C. şi legalizarea acestei hotărâri judecătoreşti, faţă de modul în care, în final, instanţa de apel s-a raportat la Decizia nr. 2705/2013 a Tribunalului Bucureşti, mod care denotă nelegalitatea şi caracterul neîntemeiat al amânărilor dispuse pentru acest motiv.

2. Recurentul-intervenient T.V. a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti. Şi acest recurent şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:

- Hotărârea recurată conţine motive străine de natura pricinii şi este contradictorie întrucât iniţial instanţa de apel a dispus, prin încheierea din 2 iunie 2011, suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 43653/301/2010 al Judecătoriei Sector 3, iar ulterior a constatat perimate apelurile, cu motivarea că termenul de la care a început să curgă perimarea este 22 octombrie 2012, dată la care a devenit irevocabilă Sentinţa nr. 11665 din 26 iunie 2012.

Contradicţia se referă la motivele pentru care a fost dispusă suspendarea prezentei cauze la 2 iunie 2011, prin care instanţa reţine că "există legătură între litigiul ce face obiectul Dosarului nr. 43653/301/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Sector 3 Bucureşti şi prezenta cauză ... şi motivele din hotărârea recurată prin care instanţa reţine că" ... prin încheierea tranzacţiei între părţile Dosarului nr. 43653/301/2010 şi prin rămânerea irevocabilă a soluţiei de consfinţire a tranzacţiei, s-a rezolvat, din punct de vedere juridic, chestiunea care a determinat suspendarea judecăţii în baza art. 244 C. proc. civ. ...", deoarece, pe de o parte, încheierea tranzacţiei nu poate echivala cu soluţionarea dosarului, iar pe de altă parte, suspendarea urma să opereze până la soluţionarea irevocabilă a dosarului, iar nu până la încheierea unei tranzacţii.

Un alt argument al criticii de nelegalitate se referă la faptul că, după ce a dispus repunerea cauzei pe rol din oficiu, instanţa de apel a dispus amânarea ei succesivă, aşteptând depunerea la dosar a Deciziei civile nr. 2705/2013 a Tribunalului Bucureşti, ce a soluţionat recursul soţilor C.

- Instanţa de apel a interpretat greşit actul supus judecăţii, schimbând atât natura, cât şi înţelesul recursului promovat de numiţii C. ce a făcut obiectul Dosarului nr. 44490/3/2012 al Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, întrucât aceştia au atacat cu recurs atât încheierea prin care li s-a respins cererea de intervenţie, cât şi sentinţa prin care instanţa a luat act de tranzacţia părţilor, astfel încât în dosarul în care se discutase cererea de intervenţie nu se pronunţase încă o hotărâre irevocabilă.

Instanţa de apel nu a observat că, în ciuda menţiunii de pe Sentinţa nr. 11665 din 26 iunie 2012 privind rămânerea irevocabilă la data de 22 octombrie 2012, calea de atac a intimaţilor privea şi sentinţa prin care instanţa a luat act de tranzacţia părţilor.

Chiar şi în situaţia în care soluţia instanţei de apel se bazează formal pe data la care a devenit irevocabilă Sentinţa nr. 11665 din 26 iunie 2012, această eroare nu este imputabilă recurenţilor, neputându-se reţine vreo culpă în sarcina lor, fiind vorba despre o eroare a instanţei.

În mod eronat soluţia instanţei de apel s-a întemeiat şi pe practica judiciară depusă la dosar de către intimaţi, aceasta ar fi trebuit să observe că situaţiile din celelalte decizii nu sunt comparabile cu aceea a litigiului pendinte.

- Hotărârea recurată este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, în sensul că deşi Sentinţa nr. 11665 din 26 iunie 2012 a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti poartă menţiunea că a rămas irevocabilă la data de 22 octombrie 2012, instanţa de apel trebuia să analizeze conţinutul sentinţei şi deciziei pronunţate de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 44490/3/2012, urmând a lua în considerare că recursul numiţilor C. viza şi sentinţa privitoare la tranzacţie, sens în care suspendarea judecării cauzei trebuia să dăinuie până la soluţionarea irevocabilă a pricinii în care se discuta legalitatea contractului de cesiune.

Faptul că Judecătoria sector 3 a aplicat eronat menţiunea de rămânere definită şi irevocabilă la data de 22 octombrie 2012 pe Sentinţa civilă nr. 11665 din 26 iunie 2012 nu poate fi imputat apelanţilor, constituind un element peste care instanţa de apel ar fi trebuit să treacă dacă ar fi apreciat corect probele.

La data de 7 octombrie 2014, intimaţii C.V. şi M.S. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate.

În recurs nu au fost administrate probe suplimentare.

Analizând recursurile declarate, care au susţinut critici de nelegalitate comune împotriva deciziei instanţei de apel, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate în considerarea celor ce urmează.

Prin cel dintâi motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., toţi cei trei recurenţi au susţinut că hotărârea instanţei de apel conţine motive străine de natura pricinii şi că este contradictorie.

Criticile subsumate acestui motiv de recurs nu se circumscriu însă motivului legal menţionat în cuprinsul art. 304 pct. 7 C. proc. civ. - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Instanţa de recurs constată că hotărârea atacată expune în mod complet motivele pe care se sprijină (recurenţii necriticând, de altfel, lipsa motivării) şi că motivele justificative nu sunt străine de natura pricinii, instanţa de apel referindu-se în argumentarea sa la elemente ale cauzei relevante instituţiei juridice a perimării, a cărei intervenire a reţinut-o în privinţa apelurilor declarate, cum ar fi momentul suspendării judecăţii de apel, cauza generatoare a acestei măsuri, durata de timp cât pricina a rămas în nelucrare, momentul limită de la care începând s-a considerat că părţile interesate în judecata de apel au rămas în pasivitate, deşi acestea ar fi putut sau trebuit să ceară repunerea pe rol a cauzei.

Cât priveşte caracterul contradictoriu al hotărârii, se reţine că acesta a fost pretins nu prin raportare la considerentele proprii deciziei atacate, ci prin raportare la diverse acte procedurale înfăptuite de instanţă pe parcursul judecăţii de apel, cum ar fi încheierea de suspendare a judecăţii de apel din 2 iunie 2011 şi soluţia conţinută în decizia recurată, respectiv termenele acordate în vederea depunerii la dosar a Deciziei civile nr. 2705/2013 a Tribunalului Bucureşti.

Chiar astfel fiind, împrejurarea că la termenul din 2 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a dispus suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 43653/301/2010 al Judecătoriei sector 3, de a cărui rezolvare a considerat că depinde judecata sa de apel, şi că prin hotărârea pronunţată a stabilit argumentat care este momentul soluţionării irevocabile a respectivului dosar, nu demonstrează în sine nicio contradicţie în activitatea instanţei, nici caracterul contradictoriu al actelor procedurale ori măsurilor premergătoare soluţionării cauzei şi nici caracterul contradictoriu al considerentelor pe care se sprijină hotărârea pronunţată. Cel mult, aprecierea instanţei de apel asupra momentului soluţionării irevocabile a Dosarului nr. 43653/301/2010 ce a provocat măsura suspendării judecăţii de apel, ar putea fi cenzurată, sub aspectul legalităţii sale, sub motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi acesta invocat prin recursurile declarate.

Tot astfel, nu denotă o contrazicere a instanţei faptul de a se fi aşteptat de către aceasta, ulterior repunerii pe rol a cauzei, a depunerii la dosar a Deciziei civile nr. 2705/2013 a Tribunalului Bucureşti, ce a soluţionat recursul soţilor C. declarat împotriva încheierii de respingere a cererii lor de intervenţie, fiind firesc ca instanţa să dispună în mod real de acest înscris, de vreme ce părţile, în dezbaterile lor contradictorii asupra instituţiei perimării, îşi sprijineau sau îşi contraziceau susţinerile referindu-se la respectiva hotărâre şi de vreme ce şi instanţa, în argumentaţia sa, urma să se refere la acesta, chiar dacă doar prin înlăturarea sa din momentele relevante asupra operării perimării apelurilor.

Nefondată este şi cea de a doua critică de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., prin care s-a pretins greşita interpretare a actului dedus judecăţii - recursul soţilor C. - ca fiind formulat doar împotriva încheierii de respingere a cererii de intervenţie când, potrivit recurenţilor, acesta a fost îndreptat atât împotriva respectivei încheieri, cât şi a sentinţei ce luase act de tranzacţia părţilor din Dosarul nr. 43653/301/2010 al Judecătoriei Sector 3.

Este adevărat că, potrivit înscrisului aflat la prezentul dosar de recurs - ce reprezintă cererea formulată de către soţii C. în Dosarul Tribunalului Bucureşti nr. 44490/3/2012, de comunicare a încheierii din 24 ianuarie 2012 şi a Sentinţei nr. 11665/2012 pronunţate de Judecătoria sector 3 în Dosarul de fond nr. 43653/301/2010 - aparent şi formal recursul acestor părţi este îndreptat atât împotriva încheierii judecătoriei ce le-a respins cererea de intervenţie, cât şi împotriva hotărârii ce a finalizat Dosarul nr. 43653/301/2010, anume Sentinţa civilă nr. 11665 din 26 iunie 2012 ce a consimţit tranzacţia părţilor litigante.

În mod real însă, Sentinţa civilă nr. 11665 din 26 iunie 2012 a Judecătoriei sector 3 nu a făcut niciodată obiectul recursului exercitat de soţii C., aspect ce rezultă în mod incontestabil din conţinutul Deciziei nr. 2705 din 24 octombrie 2013 a Tribunalului Bucureşti din ale cărei considerente se constată că obiectul de învestire a instanţei de recurs l-a constituit verificarea legalităţii şi temeiniciei încheierii de şedinţă din 24 ianuarie 2012 a Judecătoriei sector 3, cercetarea judecătorească realizată de instanţa de control judiciar fiind circumscrisă acestui obiect de învestire. Aşadar, în activitatea sa, instanţa de recurs a supus verificării legalitatea şi temeinicia acestei încheieri interlocutorii, iar nu şi pe cea a Sentinţei civile nr. 11665 din 26 iunie 2012.

De altfel, în raport de normele procedurale incidente şi de situaţia lor concretă în procesul înregistrat sub nr. 43653/301/2010 al Judecătoriei sector 3, intimaţii C. nici nu aveau deschisă calea de atac a recursului împotriva Sentinţei civile nr. 11665 din 26 iunie 2012 ce a finalizat acest litigiu întrucât prin respingerea ca inadmisibilă a cererii lor de intervenţie în interes propriu (prin încheierea din 24 ianuarie 2012), consecinţa a constat în aceea că persoanele în cauză au rămas străine de proces, nedobândind calitatea de parte şi neintervenind în cursul şi procedura acestuia.

Or, căile de atac ordinare şi cele extraordinare sunt concepute ca mecanisme puse la dispoziţia părţilor litigante pentru declanşarea controlului judiciar asupra hotărârilor judecătoreşti, doar prin excepţie şi pentru considerente de interes public acestea putând fi iniţiate şi de instituţii/organisme ce nu au figurat ca părţi în raportul de drept procesual soluţionat prin hotărârea instanţei (spre ex. procurorul, etc.).

Aşadar, chiar dacă în înscrisurile din dosar, intimaţii C. au menţionat că recursul pe care l-au declarat în Dosarul nr. 44490/3/2012 al Tribunalului Bucureşti vizează atât încheierea din 24 ianuarie 2012, cât şi Sentinţa civilă nr. 11665 din 26 iunie 2012 ale Judecătoriei sector 3, astfel de menţiuni nu produc nici un fel de consecinţe juridice cât timp din punct de vedere legal, ei nu aveau deschisă o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti ce a finalizat un proces în care nu au deţinut şi nici dobândit calitate de parte, ci, în acord cu dispoziţiile art. 52 alin. (2) C. proc. civ., aceştia dispuneau doar de calea de atac împotriva încheierii prin care s-a hotărât asupra intervenţiei, exercitabilă "odată cu fondul".

Astfel de menţiuni, chiar făcute prin declaraţia de recurs, nu au aptitudinea de a extinde sfera cercetării judecătoreşti în recurs dincolo de ceea ce îngăduie legea, după cum nejustificat au pretins recurenţii întemeindu-se strict pe conţinutul formal al unor înscrisuri emanând de la intimaţii C., regăsite în Dosarul nr. 44490/3/2012 al Tribunalului Bucureşti.

Cea de-a treia critică a recursurilor declarate a pus în discuţie legalitatea aprecierii instanţei de apel asupra momentului rămânerii irevocabile a Sentinţei civile nr. 11665 din 26 iunie 2012 a Judecătoriei sector 3 şi, implicit, asupra momentului de la care începând, a dispărut cauza care a justificat suspendarea judecării prezentului litigiu în apel şi de la care a început să curgă termenul de perimare de 1 an în care s-a considerat că părţile au rămas în pasivitate prin lăsarea pricinii în nelucrare.

Prin criticile lor de recurs, recurenţii au susţinut că aceste momente nu coincid cu menţiunea formală existentă pe hotărârea judecătorească în cauză, în sensul rămânerii irevocabile a acesteia prin nerecurare la data de 22 octombrie 2012, cât timp abia la 24 octombrie 2013, prin Decizia civilă nr. 2705/2013 a Tribunalului Bucureşti a fost soluţionat recursul declarat de intervenienţii C. atât împotriva încheierii din 24 ianuarie 2012, cât şi a Sentinţei civile nr. 11665 din 26 iunie 2012, ambele pronunţate de Judecătoria sector 3, şi cât timp nu se tranşase irevocabil soarta cererii de intervenţie din Dosarul nr. 43653/301/2010. Recurenţii au mai susţinut că menţiunile cu privire la data rămânerii irevocabile a Sentinţei civile nr. 11665 din 26 iunie 2012 sunt eronate, iar în vederea îndreptării acestor erori ei nu dispun de niciun remediu procesual efectiv.

Înalta Curte apreciază că şi aceste critici de recurs sunt nefondate, instanţa de apel apreciind în mod corect asupra momentului rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti în discuţie şi, implicit, asupra obligaţiilor şi conduitelor procesuale de care părţile erau ţinute în legătură cu dosarul pendinte, suspendat în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prin încheierea din 2 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti.

Se deduce astfel, din considerentele deciziei recurate că instanţa de apel a opus recurenţilor (apelanţi în faza judecăţii de apel) data de 22 octombrie 2012 ca fiind aceea a rămânerii irevocabile a Sentinţei civile nr. 11665 din 26 iunie 2012 nu exclusiv în considerarea menţiunii formale existente pe acest înscris, în vederea corectării căreia părţile interesate nu ar fi acţionat în vreun fel şi care s-ar impune acestora până la eventuala ei modificare/rectificare, pentru a se justifica acea critică a recurenţilor care, acuzând săvârşirea unei erori materiale de către Judecătoria sector 3 şi lipsa căii procesuale pentru remedierea acesteia, au invocat lipsa oricărei culpe şi imposibilitatea imputării acestui aspect lor.

Dimpotrivă, analiza instanţei de apel a mers mai departe decât observarea menţiunii aplicată de Judecătoria sector 3 pe sentinţă cu privire la data rămânerii irevocabile a acesteia, curtea de apel stabilind în mod corect că, date fiind toate circumstanţele cazului - configurate în respingerea intervenţiei soţilor C. în Dosarul nr. 43653/301/2010, finalizarea acestuia prin încheierea unei tranzacţii între părţile litigante, respingerea recursului intervenienţilor declarat împotriva încheierii din 24 ianuarie 2012 - există o singură dată a momentului rămânerii irevocabile a Sentinţei civile nr. 11665/2012, respectiv aceea menţionată pe cale administrativă de Judecătoria sector 3, 22 octombrie 2012, adică cea care corespunde momentului expirării termenului de recurs în care părţile din dosarul judecătoriei puteau promova această cale de atac.

Instanţa de recurs a expus deja argumentele pentru care a reţinut că recursul declarat de intimaţii C. în Dosarul nr. 44490/3/2012 al Tribunalului Bucureşti a fost îndreptat doar împotriva încheierii din 24 ianuarie 2012, de respingere a cererii de intervenţie a acestora, şi pentru care a apreciat ca fiind nefondată susţinerea recurenţilor în sensul că acest recurs a vizat, deopotrivă, şi Sentinţa civilă nr. 11665/2012 a Judecătoriei sector 3.

Prin urmare, în mod real, Sentinţa civilă nr. 11665 din 26 iunie 2012 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti nu a fost niciodată atacată cu recurs nici de către părţile în litigiu şi nici de către intervenienţi, aceasta nefăcând obiectul niciunui control judiciar al instanţei ierarhic superioare.

Aşadar nicio inexactitate ori eroare nu există în menţiunea făcută pe hotărârea judecătorească de către Judecătoria sector 3, în sensul că aceasta a devenit irevocabilă prin nerecurare la momentul expirării termenului de recurs.

Cât priveşte aptitudinea recursului exercitat împotriva încheierii interlocutorii din 24 ianuarie 2012, de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie a soţilor C., de a influenţa soarta hotărârii judecătoreşti ce a finalizat litigiul şi, implicit, caracterul său irevocabil, aceasta nu poate fi negată în mod absolut, însă se apreciază că, date fiind particularităţile procedurii, legătura de determinare dintre acestea nu este una directă, similară ipotezei căii de atac prevăzută de lege şi exercitată de parte direct împotriva hotărârii pretins netemeinică ori nelegală, ci este subordonată condiţiei de a fi admisă în principiu cererea de intervenţie, în urma judecării recursului.

Până la îndeplinirea acestei condiţii, simplul fapt al exercitării căii de atac împotriva unei încheieri pronunţate pe parcursul litigiului de către o persoană ce nu a dobândit niciodată calitatea de parte în proces nici nu afectează în sine caracterul irevocabil al hotărârii judecătoreşti ce a tranşat disputa dintre părţile litigante şi nici nu deplasează momentul rămânerii irevocabile a acesteia (care se apreciază în mod independent şi autonom, în raport de conduita procesuală a părţilor la care se referă, după cum acestea au exercitat sau nu calea de atac împotriva sa, şi de termenele şi căile de atac pe care legea le prevede împotriva acesteia) la data soluţionării căii de atac - în speţă recursul - vizând încheierea premergătoare.

De altfel, această critică a recurenţilor are un caracter pur speculativ, fiind cu adevărat relevant din perspectiva sancţiunii perimării reţinute în cauză faptul că părţile Dosarului nr. 43653/301/2010 au înţeles să stingă litigiul dintre ele prin încheierea unei tranzacţii ce a fost consfinţită printr-o hotărâre judecătorească împotriva căreia nimeni - nici părţile dosarului, dar nici intervenienţii - nu a exercitat calea de atac a recursului, singura posibilă din punct de vedere legal, ceea ce înseamnă că Sentinţa civilă nr. 11665 din 26 iunie 2012 a devenit irevocabilă prin nerecurare la data indicată de Judecătoria sector 3, respectiv la 22 octombrie 2012, această situaţie rămânând neschimbată în urma judecării recursului intervenienţilor prin Decizia nr. 2705 din 24 octombrie 2013 a Tribunalului Bucureşti.

Un alt element esenţial în economia speţei îl reprezintă împrejurarea că, după cum în mod corect a reţinut instanţa de apel, prin încheierea tranzacţiei între părţile Dosarului nr. 43653/301/2010 şi prin rămânerea irevocabilă a soluţiei de consfinţire a tranzacţiei, s-a rezolvat, din punct de vedere juridic, chestiunea litigioasă care a determinat suspendarea judecăţii de apel din dosarul pendinte în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (instanţa pe rolul căreia se aflau apelurile fiind interesată de soarta contractului de cesiune de drepturi litigioase), moment de la care începând apelurile deduse judecăţii în faţa Curţii de Apel Bucureşti puteau fi judecate.

Instanţa de recurs nu regăseşte nicio modificare în raţionamentul instanţei de apel, sub acest aspect, după cum fără temei au pretins recurenţii, observându-se că atât prin încheierea de suspendare a judecăţii din 2 iunie 2011, cât şi prin decizia recurată, curtea de apel a raportat actele de procedură îndeplinite şi, ulterior, conduitele părţilor litigante la data soluţionării irevocabile a Dosarului nr. 43653/301/2010, dată necunoscută la momentul dispunerii suspendării (întrucât Dosarul nr. 43653/301/2010 se afla încă în curs de judecată în primă instanţă), dar pe care a determinat-o prin judecata sa finală în raport de toate elementele procesuale relevante.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a stabilit în mod corect că această dată corespunde menţiunilor Judecătoriei sector 3 aplicate pe exemplarul Sentinţei civile nr. 11665 din 26 iunie 2012 şi, implicit, că aceasta a făcut o corectă aplicare în cauză dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 250 alin. (1) C. proc. civ., calificând atitudinea apelanţilor ca lipsă de stăruinţă în reluarea judecăţii dosarului de apel pendinte înăuntrul termenului de 1 an scurs de la data rămânerii irevocabile, mai sus arătate, a sentinţei ce consfinţea tranzacţia părţilor din Dosarul nr. 43653/301/2010.

Cât priveşte nerelevanţa practicii judiciare indicată de instanţa de apel în considerentele hotărârii sale, în raport de problematica particulară a cauzei pendinte, Înalta Curte reţine că trimiterea curţii de apel la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost realizată în mod cu totul subsidiar şi circumstanţial, în condiţiile în care considerentele deciziei atacate expun de o manieră completă argumentele proprii ale instanţei care au condus-o la adoptarea soluţiei perimării apelurilor, argumente sprijinite pe normele legale incidente şi pe actele procedurale ale cauzei, iar nu deduse prin împrumutarea unor raţionamente străine speţei, inspirate din alte decizii ale instanţelor.

În considerarea tuturor acestor motive, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de M.S.A., P.G.A.V., precum şi de reclamantul T.V. împotriva Deciziei nr. 215/A din 15 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă pronunţată în Dosarul nr. 12646/3/2008.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2716/2014. Civil. Revendicare imobiliară....		ICCJ. Decizia nr. 2722/2014. Civil. întoarcere executare. Recurs →

ICCJ. Decizia nr. 2717/2014. Civil

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2717/2014. Civil