ICCJ. Decizia nr. 2732/2014. Civil. Recalculare pensie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2732/2014
Dosar nr. 3914/87/2013
Şedinţa camerei de consiliu din 15 octombrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal la data de 21 octombrie 2013 sub nr. 3914/87/2013, reclamantul S.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Teleorman, în temeiul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâtei la acordarea pensie: pentru limită de vârstă potrivit Deciziei nr. 154/R din 10 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti ce a soluţionat recursul împotriva Sentinţei nr. 2103 din 20 mai 2011 a Tribunalului Teleorman şi în revizuirea Deciziei nr. 5597/R din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti; obligarea pârâtei la acordarea sporului de pensie conform vechimii în muncă astfel cum rezultă din adeverinţa din 28 mai 2010, pe care pârâta refuză să o valorifice.
Prin Sentinţa nr. 129 din 6 februarie 2014 pronunţată în Dosar nr. 391418712013 Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, acţiunea reclamantului, reţinând, în esenţă, că deoarece reclamantul nu a formulat contestaţie împotriva deciziei de pensionare iniţiale prin care a fost refuzată luarea în calcul a tuturor sporurilor menţionate. În adeverinţa depusă la pârâtă, decizia a rămas definitivă, acesta nemaiputând invoca într-o acţiune separată critici împotriva respectivei decizii, soluţia contrară presupunând eludarea termenelor şi condiţiilor imperative ale legii.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul S.D. a declarat apel, a cărui judecată a fost suspendată prin încheierea de şedinţă din 20 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., raportat la împrejurarea că la termenul respectiv nu s-a prezentat niciuna dintre părţi şi nu a fost solicitată judecata în lipsă.
Împotriva încheierii de suspendare a judecăţii, reclamantul S.D. a declarat prezentul recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 414 - 415 C. proc. civ., arătând că, nefiind din Bucureşti şi având o situaţie materială precară, nu se poate prezenta la şedinţele de judecată, solicitând, totodată judecarea în lipsă a cauzei şi soluţionarea acesteia pe fond de către instanţa de recurs.
Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 8 septembrie 2014, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raportul întocmit constatându-se că motivele invocate nu se circumscriu celor prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, în cauză neexistând motive de ordine publică care să poată fi invocate în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.
Completul de C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din septembrie 2014, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
S-a acordat termen pentru judecarea recursului la data de 15 octombrie 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ. "casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 1. când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale; 2. dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărei compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii; 3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii; 4. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti; 5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii; 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; 7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat; 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material."
Art. 489 din acelaşi cod statuează în alin. (1) că "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar în alin. (2) că "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Obiectul prezentului recurs îl constituie o încheiere de şedinţă prin care s-a dispus, în lipsa unei cereri de judecată în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din Noul C. proc. civ., suspendarea judecării apelului declarat de reclamantul S.D. împotriva Sentinţei nr. 129 din 6 februarie 2014 pronunţată în Dosar nr. 3914/87/2013 de Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal.
Prin cererea de recurs recurentul-reclamant a indicat ca temei de drept dispoziţiile art. 414 - 415 din Noul C. proc. civ., a arătat că nu poate ajunge la termenele de judecată şi a solicitat instanţei de recurs judecata cauzei în lipsă, iar prin punctul de vedere formulat la raportul de admisibilitate a arătat că recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 5 din Noul C. proc. civ., în sensul că în mod nelegal s-a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părţilor, aceasta reprezentând o chestiune de nerespectare a procedurii.
Motivarea recursului trebuie circumscrisă temeiurilor de nelegalitate ale hotărârii atacate, astfel cum acestea sunt precizate în conţinutul art. 488 din Noul C. proc. civ..
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului de lege ce reglementează cazurile de casare, condiţia legală a dezvoltării motivelor prevăzută de lege implicând determinarea greşelilor imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează.
Dacă în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa actului de procedură, obiect al căii de atac - încheierea de suspendare a judecăţii apelului - ceea ce presupune indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia, iar susţinerile din cererea de recurs nu pot fi structurate din punct de vedere juridic astfel încât să se poată reţine măcar din oficiu vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din Noul C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 489 alin. (2) din Noul C. proc. civ..
Cum în speţă, aşa cum s-a arătat, susţinerile din memoriul de recurs nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 488 din Noul C. proc. civ., iar în cauză nu s-au constatat motive de ordine publică care să fie invocate din oficiu de către instanţă, calea de atac declarată este lovită de nulitate.
Pentru considerentele menţionate, Înalta Curte urmând să anuleze recursul declarat de reclamantul S.I.D. împotriva încheierii de şedinţă din 20 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat, de reclamantul S.I.D., domiciliat în comuna Beciu, judeţul Teleorman împotriva încheierii de şedinţă din 20 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Teleorman, cu sediul în municipiul Alexandria, judeţ Teleorman.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 15 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2724/2014. Civil. Recalculare pensie.... | ICCJ. Decizia nr. 2733/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
