ICCJ. Decizia nr. 2843/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Accesiune, anulare act, uzucapiune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2843/2014
Dosar nr. 3287/2/2013
Şedinţa publică din 23 octombrie 2014
Asupra cauzei de faţă constată următoarele;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, la nr. 23534/3/2011 reclamantul C.A. a chemat în judecată pe pârâţii D.M. şi L.I. pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat la 1992 şi a actelor subsecvente şi a fi obligaţi să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 924 mp situat în Voluntari, jud. Ilfov.
În drept reclamantul a invocat prevederile art. 480 şi 948 C. civ.
La data de 22 septembrie 2008 pârâta D.M. şi D.L.I. au depus întâmpinare şi au formulat cerere reconvenţională, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată şi constatarea faptului că sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1,324 mp - 1,330,03 mp situat în Voluntari, jud. Ilfov şi asupra construcţiei edificate pe teren.
La data de 24 septembrie 2008 reclamantul a completat cadrul procesual pasiv solicitând citarea în calitate de pârâţi a lui B.N., L. şi Ţ.P.P. şi a precizat numele pârâtului ca fiind D.L.I.
În ceea ce priveşte acţiunea introductivă, reclamantul a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare cumpărare autentificat la 1992, precum şi a actelor subsecvente, respectiv contractul din 1998 şi din 2001 în ceea ce priveşte suprafaţa de 924 mp.
La data de 2 decembrie 2008 reclamantul a precizat acţiunea, în sensul că, dreptul său de proprietate rezidă din existenţa reală, valabil consemnata în registrele agricole din care rezultă o suprafaţă de 816 mp, din măsurători fiind 924 mp, din care numai 400 mp au tăcut obiectul vânzării.
Cauza a fost iniţial înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la nr. 4675/94/2008 pronunţându-se sentinţa civilă nr. 2164 din 15 aprilie 2009.
Împotriva acestei sentinţei au declarat apel reclamantul şi pârâţii D.M. şi D.L.I., apel ce a fost admis prin Decizia civilă nr. 1050/A din 13 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă. Sentinţa apelantă a fost anulată, iar cauza reţinută spre soluţionare la Tribunalul Bucureşti, ca instanţă competentă material, în baza art. 2 pct. 1 lit. h) C. proc. civ.
La data de 3 noiembrie 2010 reclamantul a formulat cerere de introducere in cauză şi citare în calitate de pârât a lui V.C.M. întrucât a solicitat şi constatarea nulităţii contractului de vânzare cumpărare din 1998.
Pârâţii D.M. şi D.L.I. au depus întâmpinare cu termenul din data de 7 noiembrie 2011 invocând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, întrucât acesta, deşi susţine că este fiul lui C.F., nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care să rezulte că este moştenitorul acesteia şi nu a făcut dovada decesului acesteia, precum şi faptul că nici reclamantul şi nici autoarea acestuia nu au titlu de proprietate asupra terenului revendicat. Au invocat şi excepţia lipsei de interes a reclamantului în promovarea acţiunii referitoare la anularea contractului de vânzare cumpărare din 1992 motivat de faptul că acesta nu are un titlu valabil asupra Imobilului revendicat, în final, pârâţii au invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii motivat de faptul că reclamantul nu este unicul moştenitor ai lui C.F., acesta având o soră, respectiv L.N.L.
La data de 9 ianuarie 2012 reclamantul a solicitat în baza art. 47-48 C. proc. civ. citarea lui B.G., soţul lui B.N.
Prin sentinţa civilă nr. 296 din 11 februarie 201.3, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de interes ca neîntemeiate, a respins cererea de chemare în judecată astfel cum a fost completată şi precizată şi a respins cererea reconvenţionafă, ca inadmisibilă, în ceea ce priveşte constatarea calităţii de proprietar şi ca lipsită de interes in ceea ce priveşte constatarea dreptului de proprietate în baza uzucapiunii de 10-20 ani.
În termenul legal de 15 zile prevăzut de dispoziţiile art, 284 C. proc. civ., împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamantul C.A., cât şi pârâţii D.M. şi D.L.I.
Prin Decizia nr. 279 din 8 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, apelurile formulate de apelantul reclamant C.A. şi de apelanţii pârâţi D.M. şi D.L.I., au fost respinse, ca nefondant.
Împotriva acestei decizii, a promovat recurs reclamantul C.A., care s-a prevalat de ipotezele de nelegaiitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, recurentul reclamant, în esenţă, a arătat că instanţa de apel nu a analizat motivele de apel ce vizau verificarea condiţiilor generale de validitate ale contractului civil şi s-a reţinut eronat că nu a făcut dovada dreptului său de proprietate pentru suprafaţa de 930 mp şi inexistenţa fraudării drepturilor sale.
La termenul de judecată din 23 octombrie 2014, Înalta Curte a invocat şi din oficiu excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată şi prin întâmpinarea depusă de intimaţii pârâţi, pe care o va analiza cu prioritate, în temeiul prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., urmând a o admite pentru considerentele ce succed:
Conform art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicata printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
În speţă, decizia instanţei de apel a fost comunicată recurentului reclamant Ia data de 13 noiembrie 2013 şi, pentru că procesul verbal s-a restituit cu menţiunea „destinatar mutat" la 6 ianuarie 2014, comunicarea acesteia s-a tăcut prin afişare la uşa instanţei. Cererea de recurs a fost depusă la data de 4 februarie 2014, cu depăşirea termenul legal de 15 zile, împlinit în speţă, la data de 22 ianuarie 2014, raportat la modul de calcul pe zile libere, prevăzut de art. 101 alin. (1) şi (5) C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe zile, cum este şi cel din recurs.
Recurentul reclamant şi-a schimbat domiciliul în cursul judecăţii pricinii, însă acesta a fost prezent personal la data de 8 octombrie 2013 când instanţa de apel a rămas în pronunţare asupra apelurilor declarate în cauză, iar reclamantul care avea domiciliul schimbat încă din data de 27 septembrie 2013, avea obligaţia, conform art. 98 C. proc. civ., să aducă la cunoştinţă instanţei această situaţie, prin petiţie depusă la dosar, şi părţii potrivnice, prin scrisoare recomandată, sub pedeapsa neluaru ei în seamă.
Or, recurentul reclamant nu s-a supus obligaţiei impuse de acest text legal, ceea ce atrage sancţiunea cu pedeapsa neluării în seamă a schimbării domiciliului său şi cum termenul de recurs este unul imperativ, sancţiunea este decăderea părţii din dreptul de a mai exercita eaiea de atac.
Pe cate de consecinţă, având în vedere că recurentul pârât nu a făcut dovada depunerii recursului promovat în termenul legal, de 15 zile de la comunicare, în condiţiile în care procesul verbal al comunicării deciziei recurate îndeplinind, în raport de prevederile art. 100 alin. (3) C. proc. civ., toate cerinţele legale pentru validitatea sa, astfel că acesta are aptitudinea de a fi declanşat curgerea termenului de recurs.
În consecinţă, faţă de prevederile art, 103 alin. (1) raportat la art. 301 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul C.A. împotriva Deciziei nr. 279/A din 8 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2827/2014. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 2844/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
