ICCJ. Decizia nr. 3051/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3051/2014
Dosar nr. 3132/120/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 6 noiembrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 5282/91/2013 la Tribunalul Vrancea, P.N.D. a solicitat în temeiul art. 322 pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. revizuirea Deciziei civile nr. 775 din 3 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 5555/315/2012 al Judecătoriei Târgovişte.
La data de 4 noiembrie 2013 a depus cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 775/03 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Vrancea şi P.C.M. invocând dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2, 3, 4, 5, 7 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 300 din 26 iunie 2014, Tribunalul Vrancea a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că revizuenţii au precizat că Sentinţa civilă nr. 1812/1992, pronunţată de Judecătoria Târgovişte, menţinută prin Decizia civilă nr. 19/1994 de Tribunalul Dâmboviţa şi Sentinţa civilă nr. 5050 din 6 mai 2005 pronunţată de Judecătoria Târgovişte, definitivă şi irevocabilă, a căror executare s-a dispus de către Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia nr. 566/1995 în Dosarul nr. 333/1995, sunt potrivnice cu Sentinţa civilă nr. 7561 din 3 decembrie 1999 pronunţată de Judecătoria Târgovişte, menţinută de Tribunalul Dâmboviţa şi Curtea de Apel Ploieşti, Sentinţa civilă nr. 4536 din 4 octombrie 2012 pronunţată de Judecătoria Târgovişte, menţinută prin Decizia civilă nr. 775 din 3 octombrie 2013 a Tribunalului Vrancea şi Sentinţa civilă nr. 3246 din 7 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 11104/315/2010 al Judecătoriei Târgovişte.
Din aceste precizări s-a reţinut că sentinţele care au evocat fondul au fost pronunţate de Judecătoria Târgovişte, soluţiile acesteia fiind menţinute în căile de atac, astfel că Tribunalul Vrancea nu este competent a soluţiona cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Potrivit art. 323 pct. 2 C. proc. civ., competent este Tribunalul Dâmboviţa, instanţă mai mare în grad faţă de Judecătoria Târgovişte care a pronunţat hotărârile potrivnice.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la data de 7 iulie 2014, sub nr. 3132/120/2014.
La termenul de judecată din 22 septembrie 2014, revizuentul P.N.D. a invocat excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Dâmboviţa în soluţionarea cererii de revizuire.
Prin Decizia civilă nr. 363 din 23 septembrie 2014, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 775 din 3 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Vrancea, pentru art. 322 pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, C. proc. civ. în favoarea Tribunalului Vrancea, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 775 din 3 octombrie 2013 pentru art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul instanţei supreme în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a decide astfel, această instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea definitivă şi a cărei revizuire se cere.
Atât prin cererea introductivă, cât şi pe parcursul judecăţii, prin nenumăratele precizări, inclusiv în faţa Tribunalului Dâmboviţa, revizuentul P.N.D. a arătat expres că hotărârea a cărei revizuire o solicită este Decizia nr. 775 din 3 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Vrancea.
În aceste condiţii, Tribunalul Dâmboviţa a constatat că nu este competent să soluţioneze cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9 C. proc. civ., competenţa materială aparţinând Tribunalului Vrancea, ca instanţă care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, neputându-se trece peste principiul disponibilităţii, care guvernează procesul civil.
Referitor la motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., tribunalul a constatat că prin precizările depuse de revizuent la data de 26 iunie 2014 şi prin cele formulate oral în faţa Tribunalului Dâmboviţa, acesta apreciază ca fiind contradictorii o serie de sentinţe pronunţate de Judecătoria Târgovişte (nr. 1012/1992 şi 5050/1994) şi de Curtea de Apel Ploieşti (nr. 560/1995), cu alte sentinţe pronunţate de Judecătoria Târgovişte (nr. 7561/1999 şi nr. 4536/2012), dar mai ales cu Decizia nr. 775 din 3 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Vrancea, a cărei revizuire se solicită în mod expres, astfel că, pentru acest caz de revizuire, competenţa materială aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă superioară şi comună instanţelor care au pronunţat hotărârile potrivnice.
Învestită a pronunţa regulatorul de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, va stabili în favoarea Tribunalului Vrancea competenţa de soluţionare a cererii de revizuire pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 323 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865 "cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere", dat fiind specificul acestei căi de atac.
Astfel, fiind reglementată ca o cale extraordinară de atac de retractare, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire revine instanţei care a pronunţat decizia atacată, desigur cu excepţia prevăzută de alin. (2) al art. 323 din acelaşi cod.
În speţă, instanţa a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de revizuire, care a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8 şi 9 C. proc. civ. de la 1865, ce are ca obiect Decizia nr. 775 din 3 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Vrancea, hotărâre prin care s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de P.N.D. şi P.C.M. împotriva Sentinţei civile nr. 4536 din 4 octombrie 2012 pronunţată de Judecătoria Târgovişte.
Interpretarea potrivit căreia numai instanţa care a pronunţat hotărârea atacată este competentă să soluţioneze cererea de revizuire (în speţă Decizia nr. 775 din 3 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Vrancea), astfel cum prevăd dispoziţiile art. 323 alin. (1) din cod, decurge din natura juridică a revizuirii, care a fost reglementată de legiuitor ca o cale extraordinară de atac de retractare, aparţinând, din punct de vedere al competenţei, aceleiaşi instanţe care a pronunţată hotărârea a cărei revizuire se cere.
O altă interpretare a dispoziţiilor legale referitoare la competenţa de soluţionare a cererii de revizuire ar contraveni dispoziţiilor imperative statuate prin prevederile art. 323 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, de la care părţile nu pot deroga.
Aşadar, cum hotărârea atacată este Decizia nr. 775 din 3 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Vrancea, conform precizării făcute de revizuent în faţa Tribunalului Dâmboviţa, la termenul din 23 septembrie 2014, Înalta Curte va stabili în favoarea Tribunalului Călăraşi competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8 şi 9 C. proc. civ. din 1865.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Vrancea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 noiembrie 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 3041/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3056/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
