ICCJ. Decizia nr. 3064/2014. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3064/2014
Dosar nr. 2447/1/2014
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1690 din 30 mai 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii A.C. şi A.R. împotriva încheierilor de şedinţă din 17 septembrie 2013, 12 noiembrie 2013 şi 28 ianuarie 2014, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Pentru a dispune astfel instanţa a reţinut că potrivit art. 299 C. proc. civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului. Încheierile recurate nu fac parte din categoriile enunţate, ci sunt încheieri irevocabile, conform art. 2441 C. proc. civ., potrivit căruia asupra suspendării judecării procesului, instanţa se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs.
Atât Încheierea de şedinţă din 28 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, prin care s-a respins cererea de repunere pe rol, cât şi cea din 17 septembrie 2013, prin care s-a dispus suspendarea judecării recursului, precum şi Încheierea din 12 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, sunt încheieri pronunţate în recurs, fiind hotărâri irevocabile.
Împotriva acestei decizii contestatorii A.C. şi A.R. au formulat contestaţie în anulare, invocând dispoziţiile art. 317 (1) alin. (2) şi art. 318 (1) C. proc. civ.
Contestatorii au prezentat istoricul dosarului în care a fost pronunţată hotărârea atacată cu contestaţie în anulare, fără a formula vreo critică în sensul art. 317 şi art. 318 C. proc. civ. pe care şi-au întemeiat în drept cererea.
Examinând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 şi 2 şi de art. 318 C. proc. civ.
Art. 317 C. proc. civ. dispune: "(1) Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
(2) Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond".
Contestatorii au prezentat istoricul cauzei şi nu au dezvoltat critici care să poată fi încadrate în ipotezele expres şi limitativ prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., exprimându-şi nemulţumirile faţă de modul cum a fost soluţionat recursul.
Potrivit art. 318 (1) teza a doua C. proc. civ., "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Prin urmare acest text de lege reglementează situaţia când instanţa de recurs prin hotărârea contestată a admis sau a respins recursul fără ca aceasta, din greşeală, să analizeze unul sau mai multe motive de recurs.
Prezenta contestaţie în anulare nu poate fi primită, deoarece instanţa de recurs a analizat recursul cu care a fost învestită, motivând soluţia pronunţată.
Totodată, pe calea contestaţiei în anulare, nu se pot valorifica eventualele greşeli de judecată, nu se pot aprecia probele sau interpreta dispoziţiile legale, contestaţia în anulare fiind o cale extraordinară de atac de retractare.
Fiind un text de excepţie, noţiunea de greşeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv, instituind acest motiv de contestaţie în anulare legiuitorul a avut în vedere greşelile materiale cu caracter procedural pe care instanţa le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante. O asemenea eroare trebuie să fie evidentă şi să fie în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, ceea ce, din verificarea deciziei contestate nu se reţine în speţă.
Pentru considerentele expuse, contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare declarată de contestatorii A.C. şi A.R. la împotriva Deciziei nr. 1690 din 30 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3063/2014. Civil. Partaj judiciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3065/2014. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
