ICCJ. Decizia nr. 3067/2014. Civil. Rectificare carte funciară. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3067/2014
Dosar nr. 2383/1/2014
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 18 iunie 2014, revizuenta SC L. SRL a solicitat revizuirea Deciziei nr. 651R din 21 mai 2014, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în raport de Decizia nr. 3037 din 10 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
În drept a invocat dispoziţiile art. 322 pot. 7 C. proc. civ.
În motivare a susţinut că prin Decizia nr. 3037/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost recunoscut dreptul de proprietate al SC L. SRL asupra spaţiului comercial situat în municipiul Braşov, Str. R., iar decizia ce se solicită a fi revizuită, respectiv Decizia nr. 651 din 21 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov a nesocotit decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a dispus recunoaşterea dreptului de proprietate al pârâţilor R.Ş.E.H., J.V.H., C.H.H. şi G.S.G.H., moştenitorii defuncţilor B.A.G. şi J.S.H., desfiinţând contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu SC L. SRL.
În acest fel, s-a arătat de către revizuentă, Curtea de Apel Braşov, desfiinţând contractul, a încălcat principiul autorităţii de lucru judecat, dreptul constituţional care garantează dreptul de proprietate legal obţinut şi stabilitatea circuitului civil.
Hotărârea Curţii de Apel Braşov nu a avut în vedere înscrisurile de la dosar, din care rezultă fără echivoc dreptul de proprietate al SC L. SRL asupra spaţiului comercial sus-menţionat.
De asemenea, s-a susţinut că decizia instanţei de apel conţine erori cu privire la situaţia de fapt şi este în mod neîndoielnic contradictorie cu Decizia nr. 3037/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Astfel, înscrierea dreptului recurenţilor (intimaţi în cererea de revizuire) în cartea funciară a fost făcută în condiţiile în care aceştia cunoşteau că SC L. SRL avea un drept de proprietate consfinţit irevocabil prin Decizia nr. 3037 din 10 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Deşi deciziile Înaltei Curţi sunt obligatorii potrivit art. 330 alin. (4) C. proc. civ., Curtea de Apel Braşov a ignorat decizia nr. 3037 din 10 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, şi aplicabilitatea unei legi în vigoare (Legea nr. 133/1999). Astfel a fost respinsă cererea de repunere în termenul de prescripţie şi nu s-a avut în vedere că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu exista nicio notare în cartea funciară; nu s-a avut în vedere că la acea dată, prin Hotărârea nr. 536/1998, Consiliul Judeţului Braşov respinsese recurenţilor (intimaţi) cererea de restituire în natură întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 112/1995. Această hotărâre nu a fost contestată de intimaţi.
Revizuenta a mai arătat că, deşi Curtea de Apel Braşov a reţinut că intimaţii au făcut înscrierea în CF cu rea-credinţă şi au primit decizia de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 419/2005, emisă de R. Braşov (cu excepţia spaţiului ocupat de SC L. SRL), totuşi a pronunţat o decizie contrară celei a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a recunoscut dreptul de proprietate al SC L. SRL cu privire la spaţiul comercial situat în municipiul Braşov, Str. R.
Prin întâmpinare intimaţii au susţinut că cele două hotărâri pretins potrivnice sunt date în pricini diferite cu obiecte şi cauze diferite, solicitând respingerea cererii de revizuire.
S-a arătat că, prin Decizia Înaltei Curţi nr. 3037/2007, a fost admis apelul declarat de apelanta SC L. SRL, păstrându-se hotărârea primei instanţe, în sensul că cererea intimaţilor pentru nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, încheiat după apariţia Legii nr. 10/2001, a fost respinsă ca prescrisă, iar cererea de repunere în termenul de prescripţie a fost de asemenea respinsă. Nu s-au analizat aspecte de fond privind contractul de vânzare-cumpărare. Cauza a avut ca obiect cererea intimaţilor privind constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare.
Prin Decizia nr. 651/R din 21 mai 2014 s-a consacrat caracterul irevocabil al respingerii cererii de rectificare a CF formulată de SC L. SRL, în calitate de reclamantă, s-a admis în parte cererea reconvenţională a intimaţilor în sensul că a fost obligată reclamanta-pârâtă-reconvenţională SC L. SRL Braşov să lase în deplină proprietate şi posesie pârâţilor-reclamanţi-reconvenţionali imobilul spaţiu comercial situat în Braşov, str. R., înscris în CF X1 Braşov sub nr. top X2. Cererea reconvenţională a intimaţilor s-a concretizat în cererea de revendicare formulată de proprietarul tabular al imobilului (dreptul de proprietate fiind înscris în cartea funciară) împotriva SC L. SRL, care invocă dreptul propriu decurgând din contract. Cererea de rectificare a CF formulată de SC L. SRL a fost respinsă.
Examinând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte reţine următoarele:
În speţă se invocă contrarietatea dintre Decizia nr. 651R din 21 mai 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi Decizia nr. 3037 din 10 octombrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Cu referire la decizia atacată cu revizuire se constată că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27 martie 2012 la Judecătoria Braşov, reclamanta S.C. L. SRL a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâţii R.Ş.E.H., J.V.H., C.H.H. şi G.S.G.H., să se dispună radierea înscrierilor din CF nr. X1 Braşov, top X2 prin care s-au înscris ca proprietari pârâţii, deşi proprietară era reclamanta.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 908 pct. 2 C. civ. şi ale art. 51 din Legea nr. 7/1996.
Pârâţii au formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională solicitând lăsarea în posesie a imobilului situat în Braşov, Str. R., înscris în CF nr. X1 Braşov, top X2 şi restituirea fructelor (chiriei) începând cu data de 19 ianuarie 2011 până la predarea imobilului, cu cheltuieli de judecată.
În drept au invocat dispoziţiile art. 563 alin. (1), art. 908 pct. 2 şi 948 alin. (3), (4) şi (5) nou C. civ.
Prin Sentinţa nr. 9154 din 31 mai 2013 Judecătoria Braşov a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov, a respins acţiunea precizată şi cererea reconvenţională, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe pârâţii au formulat apel, care a fost respins prin Decizia nr. 423/Ap din 20 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă.
Pârâţii au declarat recurs împotriva acestei decizii, iar prin Decizia nr. 651/R din 21 mai 2014 Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis în parte recursul, modificând în parte decizia în sensul că a admis în parte apelul declarat de pârâţi, a schimbat în parte sentinţa, a admis în parte cererea reconvenţională. A obligat-o pe reclamanta SC L. SRL Braşov să lase în deplină proprietate şi posesie pârâţilor imobilul spaţiu comercial situat în Braşov str. R. înscris în CF nr. X1 Braşov sub nr. top. X2. A obligat-o pe reclamantă să achite pârâţilor cheltuieli de judecată în sumă de 5.699 RON la fond, 2.850 RON în apel şi 2.850 RON în recurs. A respins restul pretenţiilor şi a menţinut celelalte dispoziţii.
Pricina finalizată cu Decizia nr. 3037 din 10 octombrie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a fost iniţiată de acţiunea înregistrată la Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin care reclamantele B.A.G. şi J.S.H. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Braşov, SC L. SRL şi SC R. SRL Braşov să se dispună constatarea nulităţii absolute a Contractului de vânzare-cumpărare din 12 februarie 2002 încheiat de pârâtele SC L. SRL şi SC R. SRL Braşov având ca obiect imobilul situat în Braşov, Str. R., înscris în CF nr. X1 Braşov, top X2.
Prin Sentinţa civilă nr. 1047/C din 6 iunie 2006 Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins cererea de repunere în termenul de prescripţie, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, a respins acţiunea, precizată şi a obligat reclamantele la plata cheltuielilor de judecată către pârâta SC L. SRL.
Prin Decizia nr. 158/AP din 12 decembrie 2006 Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a admis cererea de repunere în termenul de prescripţie, a admis apelul reclamantelor împotriva acestei sentinţe, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Prin Decizia nr. 3037 din 30 octombrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a fost respins recursul declarat de reclamanta B.A.G. şi moştenitorii reclamantei J.S.H.: R.Ş.E.H., J.V.H., C.H.H. împotriva Deciziei nr. 158/AP din 12 decembrie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat. Au fost admise recursurile declarate de pârâtele SC L. SRL şi SC R. SRL împotriva aceleiaşi decizii, a fost modificată decizia recurată în sensul că a fost respins apelul reclamanţilor împotriva Sentinţei nr. 1047/C din 6 iunie 2006 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă cererea de repunere în termenul de prescripţie şi a fost menţinută sentinţa.
În speţă se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire.
Astfel, revizuirea, întemeiată pe dispoziţiile ari. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: există hotărâri judecătoreşti definitive şi potrivnice, date în dosare deosebite în una şi aceeaşi pricină; există triplă identitate de părţi, obiect şi cauză, iar în cel de-al doilea proces nu s-a invocat excepţia puterii lucrului judecat, sau, dacă a fost ridicată, aceasta nu a format obiect de dezbatere.
Prin urmare, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul logic în respectarea principiului puterii lucrului judecai şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.
În speţă, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de textul de lege menţionat şi anume, ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părţi, obiect şi cauză.
Sintetizând expunerea paralelă rezumativă a celor două pricini se reţine că obiectul şi cauza sunt diferite.
Astfel, în pricina finalizată cu Decizia nr. 651/R din 21 mai 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a solicitat prin acţiune de către SC L. SRL ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâţii R.Ş.E.H., J.V.H., C.H.H. şi G.S.G.H., să se dispună radierea înscrierii în cartea funciară nr. X1 Braşov, top X2 a dreptului de proprietate al pârâţilor.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 908 pct. 2 C. civ. şi ale art. 51 din Legea nr. 7/1996.
Cu referire la dosarul finalizat cu Decizia nr. 3037 din 10 octombrie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, se constată că a avut la bază acţiunea înregistrată la Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, de către reclamantele B.A.G. şi J.S.H., care au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Braşov, SC L. SRL şi SC R. SRL Braşov să se dispună constatarea nulităţii absolute a Contractului de vânzare-cumpărare din 12 februarie 2002 încheiat de pârâtele SC L. SRL şi SC R. SRL Braşov având ca obiect imobilul situat în Braşov, Str. R., înscris în CF nr. X1 Braşov, top X2.
Prin urmare, se constată că primul proces a avut ca obiect în esenţă, o cerere de revendicare imobiliară întemeiată pe respectarea dreptului de proprietate, în vreme ce al doilea proces a avut ca obiect o cerere de constatare a nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare, pentru nerespectarea condiţiilor de valabilitate edictate pentru încheierea sa valabilă.
Întrucât nu este îndeplinită cerinţa triplei identităţi sub aspectul obiectului şi cauzei celor două procese, nu se impune examinarea celorlalte condiţii de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., aceasta urmând a fi respinsă.
Cererea intimaţilor de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată prin întâmpinare, urmează a fi respinsă întrucât aceştia nu au depus la dosar înscrisuri doveditoare ale cheltuielilor solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta SC L. SRL împotriva Deciziei nr. 651R din 21 mai 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Respinge cererea intimaţilor de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3066/2014. Civil. Fond funciar. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 3068/2014. Civil. Recalculare pensie. Recurs → |
|---|
