ICCJ. Decizia nr. 3073/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3073/2014
Dosar nr. 342/210/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 7 noiembrie 2014
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Chişineu-Criş la data de 20 martie 2014, reclamantul T.S. a chemat în judecată pe pârâta N.E., solicitând obligarea pârâtei la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafaţa de 1,35 ha compusă din suprafaţa de 0,85 ha teren agricol situat în extravilanul localităţii Olari, înscris în titlul de proprietate din 28 iulie 1995 eliberat de Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Arad şi suprafaţa de 0,50 ha teren agricol situat în extravilanul localităţii Olari înscris în titlul de proprietate din 9 iunie 1995 eliberat de Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Arad, cumpărător fiind reclamantul. În subsidiar reclamantul a solicitat ca hotărârea ce se va pronunţa să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare.
Prin Sentinţa civilă nr. 360 din 19 iunie 2014, invocând din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, Judecătoria Chişineu-Criş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Marghita, reţinând că prin Decizia nr. 8 din 10 iunie 2013, pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că o astfel de acţiune are caracterul unei acţiuni personale imobiliare, iar competenţa teritorială de soluţionare aparţine instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul (conform regulii generale prevăzute de art. 107 C. proc. civ.).
La rândul său, Judecătoria Marghita a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1188 din 1 octombrie 2014, prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Chişineu-Criş.
La pronunţarea acestei sentinţe s-a avut în vedere că dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. au caracter de ordine privată astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 129 şi 130 alin. (3) din acelaşi act normativ, instanţa sesizată iniţial nu putea să ridice din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială, numai pârâta fiind în măsură să o invoce prin întâmpinare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Chişineu-Criş pentru considerentele ce succed:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Chişineu-Criş la data de 20 martie 2014, reclamantul T.S., domiciliat în oraşul Sântana, jud. Arad, a chemat în judecată pe pârâta N.E., domiciliată în localitatea Valea lui Mihai, jud. Bihor, solicitând obligarea pârâtei la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafaţa de 1,35 ha compusă din suprafaţa de 0,85 ha teren agricol situat în extravilanul localităţii Olari, înscris în titlul de proprietate din 28 iulie 1995 eliberat de Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Arad şi suprafaţa de 0,50 ha teren agricol situat în extravilanul localităţii Olari înscris în titlul de proprietate din 9 iunie 1995 eliberat de Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Arad, cumpărător fiind reclamantul. În subsidiar reclamantul a solicitat ca hotărârea ce se va pronunţa să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare.
Prin Decizia nr. 8 din 10 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, privind examinarea recursului în interesul legii formulat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie referitor la caracterul acţiunii în pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil şi stabilirea competenţei teritoriale în judecarea acestei acţiuni, a fost admis recursul în interesul legii şi s-a stabilit că acţiunea prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acţiuni personale imobiliare.
În speţă, instanţa a fost sesizată cu soluţionarea unei acţiuni personale imobiliare.
Din această perspectivă, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 107 raportate la cele ale art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care stabilesc competenţa alternativă în soluţionarea prezentei cauze, normele fiind, în acest caz, dispozitive, motiv pentru care reclamantul a avut posibilitatea să aleagă între instanţa de la domiciliul pârâtei sau instanţa locului imobilului, competenţa teritorială fiind relativă, iar normele care o reglementează, de ordine privată, având, în principiu, caracter dispozitiv.
În speţă, având în vedere natura şi obiectul dreptului exercitat pe calea acţiunii deduse judecăţii, aceasta fiind o acţiune personală imobiliară, competenţa în soluţionarea acesteia se stabileşte potrivit dispoziţiilor dreptului comun înscrise în art. 107 C. proc. civ., potrivii cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa unde domiciliază pârâtul, normă ce are caracter relativ, fiind de ordine privată.
Fiind vorba însă despre o normă de competenţă teritorială relativă, nesocotirea ei putea fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă numai de către pârâtă prin întâmpinare, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în caz contrar, instanţa sesizată rămânând competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepţie relativă.
Prin urmare, nu are nicio relevanţă în speţă împrejurarea că instanţa sesizată cu cererea de chemare în judecată, respectiv Judecătoria Chişineu-Criş, nu era cea de la domiciliul pârâtei, deoarece atât timp cât pârâta, singura care putea invoca excepţia de necompetenţă teritorială relativă nu a invocat-o, Judecătoria Chişineu-Criş a rămas competentă să judece litigiul, instanţa neavând dreptul de a invoca, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială relativă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Chişineu-Criş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Chişineu-Criş.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3068/2014. Civil. Recalculare pensie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3077/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
