ICCJ. Decizia nr. 3145/2014. Civil. Acţiune în anularea hotărârilor arbitrale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3145/2014
Dosar nr. 2917/2/2013
Şedinţa publică din 21 octombrie 2014
Asupra recursurilor constată următoarele:
Prin cererea înregistrată cu nr. 270 din 03 septembrie 2012 la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României reclamanta SC V.S.S. SRL a solicitat obligarea pârâtei Asociaţia Patronală de Operaţiuni şi Servicii Petroliere la:
- rezilierea contractului pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată de către pârâtă;
- plata sumei de 599.704 RON reprezentând despăgubiri pentru neexecutarea contractului în cuantumul ratelor restante din onorariul de succes datorat conform contractului;
- plata dobânzii legale de 0,1% pentru suma datorată, până la data plăţii efective;
- plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu;
Prin sentinţa arbitrală nr. 235 din 05 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a fost admisă acţiunea în anulare înregistrată cu nr. 270 din 03 septembrie 2012 astfel cum a fost formulată şi precizată de reclamanta SC V.S.S. SRL şi în limitele în care a fost taxată, respectiv capetele de cerere a, b şi d, în contradictoriu cu pârâta Asociaţia Patronală Operaţiuni şi Servicii Petroliere. În consecinţă, s-a constatat reziliat contractul de prestări servicii din 06 august 2009 încheiat între părţi şi a fost obligată pârâta Asociaţia Patronală de Operaţiuni şi Servicii Petroliere la plata sumei de 599.704 RON reprezentând onorariu şi penalităţi de întârziere şi la plata cheltuielilor arbitrale, constând în taxa de înregistrare de 895,78 RON şi taxa arbitrală de 38.336,13 RON.
Prin încheierea de îndreptare pronunţată în data de 20 decembrie 2012 s-a rectificat sintagma „plata sumei de 599.704 RON reprezentând onorariu şi penalităţi de întârziere" înscrisă în dispozitivul sentinţei arbitrale cu sintagma „plata sumei de 589.433,05 RON reprezentând onorariu".
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul arbitrai a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte constituirea şi competenţa tribunalului arbitral, s-a arătat că acesta a fost constituit în conformitate cu Regulile de procedură ale Curţii, respectiv în conformitate cu art. 36 din Reguli, potrivit căruia autoritatea de nominalizare numeşte în prezenta cauză un complet de 3 arbitri menţionaţi în hotărârea arbitrală.
S-a mai arătat că dreptul părţilor la apărare a fost respectat, fiind aplicate principiile dreptului la apărare, al contradictorialităţii şi al egalităţii de tratament, precum şi că a fost verificată competenţa tribunalului arbitrai şi validată în conformitate cu clauza compromisorie de la art. 35.1 din contractul de prestări servicii.
Tribunalul arbitral a reţinut că, referitor la excepţia invocată prin adresa din 25 octombrie 2012 privind constituirea tribunalului arbitral, acesta s-a pronunţat la data de 06 noiembrie 2012 prin încheierea de şedinţă în sensul respingerii acesteia. Astfel, a expus că, potrivit art. 1 din Regulamentul de organizare şi funcţionare, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României este o instituţie permanentă de arbitraj care este organizată şi funcţionează în conformitate cu Legea camerelor de comerţ din România şi cu Regulamentul său. Art. 3 din acelaşi Regulament prevede că ea organizează şi administrează soluţionarea litigiilor interne şi internaţionale prin arbitraj instituţionalizat şi prin arbitraj ad-hoc, în condiţiile prevăzute în regulamentul său, în Regulile de procedură arbitrală ale Curţii şi în C. proc. civ., dispoziţiile C. proc. civ. aplicându-se în completarea Regulilor de procedură arbitrală, în măsura în care nu contravin acestora, potrivit art. 100 din Reguli.
Art. 3 lit. b) prevede că nominalizarea sau individualizarea unei instituţii permanente de arbitraj, inserată în convenţia arbitrală cu privire la soluţionarea litigiilor determină competenţa exclusivă a acestei instituţii şi aplicarea Regulamentului şi a Regulilor de procedură arbitrală proprii.
Art. 1 alin. (2) din Regulile de procedură arbitrală arată că prin nominalizarea instituţiei permanente de arbitraj în convenţia arbitrală, competenţa exclusivă aparţine acelei instituţii conform Regulamentului şi Regulilor de procedură proprii, iar orice derogare de la acestea se consideră nescrisă.
S-a apreciat că, fiind nominalizată Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, a fost determinată competenţa exclusivă a acestei instituţii permanente de arbitraj şi aplicarea Regulamentului şi a Regulilor de procedură arbitrală proprii.
A făcut referire la art. 35 alin. (2) din contractul părţilor, potrivit căruia „comisia de arbitraj va fi compusă din trei arbitri, unul numit de pretator, unul numit de beneficiar şi al treilea numit prin decizia unanimă a celor doi arbitri deja numiţi. În cazul în care cei doi arbitri nu reuşesc să decidă în 30 de zile de la numirea lor, Camera de Comerţ va lua o decizie în acest sens".
S-a reţinut că, întrucât alin. (2) al art. 35 reprezintă o derogare de la Regulile de procedură arbitrală privind constituirea tribunalului arbitral, conform art. 1 alin. (2) din Reguli, se consideră prevedere nescrisă.
Cu privire la fondul cauzei, faţă de precizarea reclamantei de la data de 21 noiembrie 2012 privind capetele de cerere pentru care înţelege să achite taxa arbitrală, tribunalul arbitrai a luat în consideraţie capetele de cerere taxate, respectiv a, b1 şi d.
Referitor la punctul a din cererea de arbitrare, respectiv rezilierea contractului pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată de către pârâtă, a reţinut că la data de 06 august 2009, reclamanta SC V.S.S. SRL a încheiat cu pârâta Asociaţia Patronală de Operaţiuni şi Servicii Petroliere Contractul de prestări servicii nr. 071 ce a avut ca obiect prestarea de servicii de consultanţă pentru POSDRU 2007-2013, FSE număr de referinţă CCI 2007RO051PO01; axa prioritară 3 - Creşterea adaptabilităţii lucrătorilor şi a întreprinderilor, Domeniul major de intervenţie 3.2 - Formare şi sprijin pentru întreprinderi şi angajaţi pentru promovarea adaptabilităţii; Ghidul solicitantului 81 - Competenţe pentru competitivitatea ID proiect 59375.
În urma derulării procedurii de selecţie, proiectul realizat de reclamantă pentru pârâtă a fost declarat câştigător, pârâta fiind informată prin e-mail la data de 17 septembrie 2010. În acest sens, pârâta a încheiat cu Autoritatea pentru Management contractul de finanţare nr. POSDRU/81/3.2/S/59375.:
Conform prevederilor art. 3 din condiţiile speciale din contractul de prestări servicii de consultanţă, reclamanta, la data de 21 decembrie 2010 a emis factura din 21 decembrie 2010 reprezentând tranşa I a onorariului de succes. Pârâta nu a făcut dovada achitării acestei tranşe.
În această situaţie, tribunalul arbitral a dispus rezilierea contractului pentru neplata preţului, fiind aplicabile art. 1020 C. civ. din vechiul C. civ. potrivit căruia un contract sinalagmatic are subînţeleasă întotdeauna o condiţie rezolutorie pentru situaţia în care una dintre părţi nu îşi respectă angajamentul.
S-au reţinut prevederile art. 32 şi art. 35 din Contract, potrivit cărora rezilierea pentru încălcarea unei obligaţii poate fi solicitată de partea care cade în pretenţii, respectiv pârâta avea obligaţia de a achita toate sumele restante inclusiv onorarii de succes în condiţiile încetării contractului.
S-a apreciat că neacceptarea achitării valorii stabilite contractual pentru onorariul de succes conform art. 12.2 din Contract APOSP a determinat aplicarea art. 32 şi art. 35 din Contract. Conform penultimei teze a art. 12 alin. (2) din contract, plata onorariului de succes va fi făcută conform art. 3.1 din Condiţiile speciale indiferent de încheierea relaţiei contractuale între Autoritatea de management şi Beneficiar, singura excepţie de la această regulă fiind alin. (3) al aceluiaşi articol.
Tribunalul a apreciat că este întemeiat şi capătul b1 din cerere, respectiv plata sumei de 589.433,05 RON reprezentând onorariu de succes, tranşa 2 şi 3 din cuantumul ratelor restante datorate conform Contractului.
A constatat că art. 12 alin. (2) din contract dispune că „plata onorariului de succes va fi făcută conform art. 3.1 din condiţiile speciale indiferent de încheierea relaţiei contractuale între Autoritatea de Management şi Beneficiar".
De asemenea, s-a menţionat că art. 33 din contract atrage, în caz de încetare a acestuia, obligaţia pârâtei de a achita toate serviciile prestate de Prestator, până la data încetării contractului, inclusiv onorariul de succes.
Deoarece pârâta nu a făcut dovada că sunt îndeplinite condiţiile art. 12 alin. (3) din contract, respectiv oprirea fondurilor din motive neimputabile acesteia, s-a considerat că aceasta nu va putea pretinde neachitarea onorariului de succes, indiferent dacă proiectul a fost dus sau nu la bun sfârşit.
Tribunalul arbitral a admis şi acest capăt de cerere, apreciind că sumele solicitate sunt întemeiate, dovedite şi datorate.
Referitor la capătul de cerere d, privind cheltuielile de judecată, s-a apreciat că acestea sunt justificat solicitate, urmând a fi obligată pârâta la plata integrală a cheltuielilor arbitrate, constând în taxa de înregistrare de 895,78 RON şi în taxa arbitrală de 38336,13 RON.
Împotriva sentinţei arbitrale a formulat acţiune în anulare Asociaţia Patronală de Operaţiuni şi Servicii Petroliere, reprezentată legal prin lichidator V.C. SPRL. Aceasta a solicitat anularea în totalitate a sentinţei arbitrale şi, în urma rejudecării, să fie respinsă în întregime, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta SC V.S.S. SRL.
Prin sentinţa civilă nr. 109/2013 din 09 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, s-a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii în anulare.
S-a admis acţiunea în anulare formulată de petenta pârâtă Asociaţia Patronală Operaţiuni şi Servicii Petroliere prin Lichidator V.C. SPRL împotriva sentinţei arbitrale nr. 235 din 05 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă C.C.I.R. în Dosarul nr. 205/2012 în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC V.S.S. SRL.
S-a anulat sentinţa arbitrală nr. 235 din 05 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi, pe fond:
S-a constatat reziliat contractul de prestări servicii din 06 august 2009.
A fost obligată pârâta Asociaţia Patronală Operaţiuni şi Servicii Petroliere prin Lichidator V.C. SPRL să plătească reclamantei SC V.S.S. SRL suma de 599.704 RON reprezentând despăgubiri pentru neexecutarea contractului, precum şi suma de 39.231,91 RON reprezentând cheltuieli arbitrale.
În motivarea acestei hotărâri, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Referitor la soluţionarea excepţiei tardivităţii formulării acţiunii în anulare s-a constatat că motivul ce vizează dispoziţiile art. 364 lit. d) C. proc. civ. care se referă la situaţia potrivit căreia „partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinită" este întemeiat.
Astfel, dezbaterile au avut loc la termenul din data de 20 noiembrie 2012, termen pentru care deşi pârâta a fost citată la sediul social, nu s-a întors dovada de îndeplinire a procedurii de citare, partea lipsind de la judecată.
Comunicarea hotărârii arbitrale s-a efectuat la sediul social al acesteia potrivit dovezii de la dosarul de fond.
S-a reţinut în esenţă că la data formulării cererii de arbitrare, APOSP era dizolvată potrivit O.G. nr. 26/2000, prin hotărârea din data de 10 mai 2012 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti şi era numit lichidator.
În cauză, nu au fost îndeplinite condiţiile privind legala citare şi comunicare a hotărârii arbitrale către petenta pârâtă APOSP, deoarece aceasta nu a fost nici citată prin lichidator şi nici nu i-a fost comunicată hotărârea arbitrală la sediul administraţiei, prin lichidatorul desemnat.
Astfel, s-a constatat că nu este întemeiată excepţia tardivităţii formulării acţiunii în anulare, deoarece termenul de o lună de zile de introducere a acesteia, potrivit art. 365 alin. (2) C. proc. civ., curge de la data comunicării hotărârii arbitrale, ori aceasta nu a fost legal comunicată.
Totodată, având în vedere aceleaşi considerente, s-a reţinut că este întemeiat motivul acţiunii în anulare privind nelegala citare a petentei la termenul când au avut loc dezbaterile, motiv prevăzut de art. 364 lit. d) C. proc. civ.
Faţă temeinicia acestui motiv al acţiunii în anulare, curtea a considerat că nu mai este necesară analizarea şi a celuilalt motiv privind nelegala constituire a tribunalului arbitral prin încălcarea clauzei compromisorii prevăzute la art. 35.2 din contract şi la art. 3431 C. proc. civ. şi nici a susţinerii privind inadmisibilitatea de a invoca nelegala constituire a completului de judecată.
În consecinţă, în baza art. 364 C. proc. civ. coroborat cu art. 366 C. proc. civ., a fost admisă acţiunea în anulare şi anulată sentinţa arbitrală atacată, reţinându-se cauza spre judecare pe fond.
Cu privire la fondul litigiului, s-a constatat că susţinerea petentei pârâte în sensul că sunt aplicabile prevederile art. 12 alin. (3) din contractul de prestări servicii şi că nu poate fi obligată să achite decât o sumă de maximum 10.000 euro nu este întemeiată.
În argumentarea acestei concluzii curtea a reţinut ca fiind relevante următoarele articole din contractul de prestări servicii încheiat între părţi: art. 3.1 Condiţii speciale, art. 12.2, art. 12.3 şi art. 31. De asemenea, s-au apreciat ca fiind relevante pentru soluţionarea cauzei şi prevederile cuprinse în clauza de la art. 5, art. 12 alin. (1) şi art. 14 din contractul de finanţare nr. POSDRU/81/3.2/S/59375 încheiat de reclamanta APOSP cu Autoritatea pentru Management.
S-a mai reţinut şi faptul că prin notificarea din 13 aprilie 2011 emisă de OIRPOSDRU a fost înştiinţată reclamanta despre o serie de modificări ale contractului de finanţare, arătându-se în adresă că se modifică art. 5 din contractul de finanţare, articol referitor la acordarea prefinanţării, respectiv alin. (1), alin. (7), se abrogă alin. (8) şi se completează cu alin. (10).
În ceea ce priveşte plata onorariului datorat conform contractului de prestări servicii dintre părţi, potrivit art. 12.1 din contract, onorariul iniţial este datorat indiferent de aprobarea sau nu a Proiectului de către Autoritatea de Management.
Potrivit art. 12.2, obligaţia de plată a onorariului de succes este sub condiţia suspensivă ca Proiectul să fie aprobat de Autoritatea de Management, fără nici o altă formalitate suplimentară din partea Prestatorului, adică a intimatei reclamante. în cauză, curtea a statuat că această condiţie suspensivă a aprobării Proiectului de către Autoritatea de Management s-a îndeplinit, ceea ce denotă naşterea obligaţiei petentei-pârâte de plată a onorariului de succes.
De la regula privind plata onorariului de succes fără vreo altă formalitate decât sub condiţia suspensivă a aprobării Proiectului de Autoritatea de Management, art. 12.3 din contract prevede o excepţie, dispunând că: „dacă după data aprobării proiectului finanţarea nerambursabilă nu se acordă, din motive care nu pot fi imputabile Beneficiarului, motivele neacordării fiind, de exemplu, stoparea fondurilor nerambursabile de la Uniunea Europeană sau Guvernul României, Beneficiarul nu va plăti tariful de succes ci va plăti Prestatorului un tarif total fix echivalent cu zilele de consultanţă efectiv prestate pentru dezvoltarea proiectului de maxim 10.000 euro".
S-a apreciat că modificarea condiţiilo: de acordare a prefinanţării, potrivit notificării din 13 aprilie 2011 expusă, nu echivalează cu neacordarea finanţării nerambursabile.
Curtea a reţinut că modificările condiţiilor de prefinanţare în sensul că, potrivit alin. (7) al art. 5 din contractul de finanţare, prefinanţarea în cadrul axelor prioritare 1-6 ale POSDRU se acordă într-o tranşă, conform formei iniţiale a contractului sau în 2 tranşe, potrivit formei modificate a acestuia, precum şi în sensul că, în conformitate cu alin. (10) nou introdus al art. 5, acordarea unei noi tranşe de prefinanţare se va onora numai după recuperarea unei sume echivalente cu 50% din valoarea prefinanţării primite anterior, nu pot fi echivalate cu situaţia stipulată la art. 12.3 din contractul de prestări servicii referitoare la neacordarea finanţării nerambursabile.
Totodată s-a avut în vedere şi faptul că rezilierea contractului de finanţare s-a făcut la iniţiativa Autorităţii de Management ca urmare a neacceptării modificării condiţiilor de prefinanţare de către petenta pârâtă APOSP. Faptul că Autoritatea de Management a considerat că această reziliere nu este imputabilă petentei pârâte APOSP nu are relevanţă asupra modului de executare a contractului de prestări servicii şi nu reprezintă o cauză exoneratoare de răspunderea generată de obligaţia asumată de APOSP prin acest contract, deoarece art. 12.2 din contract prevede că: „plata onorariului de succes va fi făcută conform art. 3.1 din Condiţiile Speciale, indiferent de încheierea relaţiei contractuale între Autoritatea de Management şi Beneficiar, precum şi implementarea ulterioară a proiectului".
Curtea de Apel a arătat că indiferent că desfiinţarea contractului de finanţare s-a realizat sau nu din culpa Beneficiarului finanţării, adică al petentei pârâte APOSP, obligaţia de plată atât a onorariului iniţial cât şi a onorariului de succes incumbă acesteia, nefiind dovedită cauza exoneratoare de răspundere contractuală potrivit art. 12.3 a neacordării finanţării nerambursabile din motive neimputabile beneficiarului proiectului.
Întrucât din înscrisurile depuse la dosar reiese că petenta pârâtă APOSP a achitat onorariul iniţial şi doar parţial prima tranşă a onorariului de succes, pentru care s-a emis factura din 21 decembrie 2010, s-a constatat că sunt întrunite condiţiile art. 1020 C. civ. pentru a se dispune rezilierea contractului din 06 august 2009 din culpa pârâtei APOSP.
Împotriva acestei sentinţe au exercitat calea de atac a recursului atât reclamanta Asociaţia Patronală Operaţiuni şi Servicii Petroliere prin lichidator V.C. SPRL Bucureşti cât şi pârâta SC V.S.S. SRL Bucureşti.
Recursul declarat de reclamanta Asociaţia Patronală Operaţiuni şi Servicii Petroliere prin lichidator V.C. SPRL Bucureşti a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Cu privire la pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că prin sentinţa recurată s-a adus atingere principiului contradictorialitâtii şi a dreptului la apărare, instanţa încălcând formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) din acelaşi cod, motiv pentru care solicită desfiinţarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă de fond în vederea rejudecării cu observarea tuturor prevederilor legale şi principiilor care guvernează procesul civil pentru a se asigura drepturile procesuale ale părţilor.
Recurenţa-reclamantă susţine că sentinţa a fost pronunţată de curtea de apel cu încălcarea principiului contradictorialitâtii dezbaterilor (art. 128 şi art. 129 C. proc. civ.) şi cel al garantării dreptului la apărare [art. 24 alin. (1) din Constituţia României], întrucât la termenul de judecată din 18 septembrie 2013, după ce instanţa a dat cuvântul părţilor asupra excepţiei tardivităţii formulării acţiunii în anulare şi a celui de-al doilea motiv al acţiunii în anulare referitor la neîndeplinirea procedurii de citare şi a rămas în pronunţare cu privire la acestea, însă prin sentinţa menţionată s-a pronunţat şi asupra fondului litigiului fără a mai repune cauza pe rol şi de a da cuvântul părţilor şi asupra fondului cauzei, lipsind în acest fel pe recurenta APOSP de dreptul de a se apăra, discutând în şedinţa publică, cu respectarea principiului oralităţii dezbaterilor, pretenţiile intimatei V., susţinându-şi în acelaşi timp apărările.
Referitor la motivul de recurs încadra, în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta-reclamantă învederează instanţei eroarea „in iudicando" care a afectat raţionamentul silogistic al judecătorului fondului, eroare de interpretare a dispoziţiilor legale şi contractuale invocate, eroare ce configurează încălcarea „legii şi a convenţiei părţilor" şi care a fost manifestată în refuzul aplicării textului clar şi precis al art. 12.3. („interpretatio cessat in claris").
Consideră recurenta că prin sentinţa atacată instanţa a dat o calificare juridică inexactă, întrucât deşi erau întrunite condiţiile de aplicare a art. 12.3 din Contractul de prestări servicii din 06 august 2009 deoarece modificarea condiţiilor de acordarea a prefinantarii a echivalat în fapt cu neacordarea finanţării, paradoxal, hotărârea, prin dispoziţiile sale, nu îl aplică ci dimpotrivă interpretându-l greşit „îl încalcă".
În argumetarea acestei susţineri, recurenta-reclamantă arată că, înţelegând definiţia legală a noţiunii de „prefinanţare" astfel cum este descrisă de legiuitor în actul normativ O.U.G. nr. 64/2009, modificarea intempestivă a prefinantarii (cu atât mai grav în sensul diminuării cuantumului de la 30% la 10%) intervenită pe parcursul implementării a reprezentat o veritabilă deviaţie în realizarea activităţilor faţă de planificarea aprobată, deviaţie ale cărei implicaţii s-au răsfrâns direct şi au împiedicat tocmai „asigurarea derulării corespunzătoare a proiectelor finanţate în cadrul programelor operaţionale" - consecinţa „derulării necorespunzatoare" a contractului echivalând cu nerespectarea contractului de natură să atragă sancţiunea neacordarii finanţării.
Însăşi autoritatea de management a recunoscut „culpa AMPOSDRU" şi, pe cale de consecinţă, faptul că notificarea rezilierii contractului de către APOSP a constituit (în sensul evocatului art. 12.3 din contractul cu V.) „un motiv ce nu poate fi imputat beneficiarului". În condiţiile art. 14, potrivit adresei din 02 iunie 2011 OIRPOSDRU Regiunea Sud Est, instituţia a decis atât rezilierea Contractului POSDRU cât şi „neexcluderea APOSP de la participarea la selecţia publică de proiecte şi neacordarea finanţării nerambursabile pe o perioadă de 2(doi) ani", ceea ce în mod evident echivalează cu o recunoaştere a propriei culpe de către autoritatea de management.
Recurenta-reclamantă mai arată şi faptul că chiar dacă soluţia statuată de instanţa de fond ar fi cea justă, aceasta nu ar fi putut avea aplicabilitate pentru că, în conformitate cu prevederile art. 3.1 (ii) din Contractul de prestări servicii din 06 august 2009 - capitolul condiţii speciale, onorariul de success a fost denumit tarif "no cure no pay" respectiv un onorariu de rezultat condiţionat de realizarea următoarelor evenimente/operaţiuni patrimoniale ce reprezentau şi baza de stabilire a termenelor de plată şi anume:
1. Primirea Notificării privind aprobarea cererii de finanţare. Faţă de acest moment prin contract s-a stabilit tranşa 1 în cuantum de 10% eşalonată la plata în decurs de 15 zile lucrătoare de la primirea notificării.
Acest eveniment s-a realizat, cererea de finanţare din 14 august 2009 fiind aprobată în data de 27 iulie 2010, tranşa 1 fiind datorată şi achitată ca atare.
2. Primirea primei tranşe de prefinanţare din cadrul proiectului. Faţă de acest moment prin contract s-a stabilit tranşa 2 în cuantum de 50% eşalonată la plata în decurs de 45 zile lucratoare de la primirea primei tranşe de prefinanţare din cadrul proiectului.
Acest eveniment nu s-a realizat neacordându-se şi implicit neprimindu-se nicio tranşă de prefinanţare, termenul de plată neputându-se calcula din acest motiv nevând un moment de referinţă real.
3. Primirea primei ranşe de Rambursare din cadrul proiectului. Faţă de acest moment prin contract s-a stabilit tranşa 3 în cuantum de 40% eşalonată la plata în decurs de 10 zile lucrătoare de la primirea primei tranşe de Rambursare din cadrul proiectului.
Acest eveniment nu s-a realizat neacordându-se şi implicit neprimindu-se nicio tranşă de finanţare, termenul de plată neputându-se calcula din acest motiv neavând un moment de referinţă real.
În concluzie, recurenta-reclamantă consideră că în mod greşit instanţa de fond a stabilit în sarcina sa că plata onorariului de succes trebuia făcută conform art. 3.1 în condiţiile în care apreciază că rezultă cu evidenţă contrariul.
Prin urmare, recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi casarea/modificarea în parte a sentinţei recurate, iar în urma rejudecării respingerea în întregime a acţiunii arbitrale.
Prin recursul declarat, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta SC V.S.S. SRL Bucureşti a adus următoarele critici de nelegalitate sentinţei recurate exclusiv sub aspectul hotărârii de anulare a acestei sentinţe şi respingerii excepţiei de tardivitate, iar nu sub aspectul fondului judecat:
Recurenta-pârâtă consideră că în mod greşit curtea de apel a reţinut că procedura de citare în faţa tribunalului arbitrai a fost viciată.
Verificând încheierea de dezbateri de la termenul din 18 septembrie 2013, ce face parte integrantă din sentinţa recurată se constată că instanţa a acordat cuvântul părţilor pe excepţia tardivităţii invocată de pârâta SC V.S.S. SRL prin întâmpinare şi pe motivele acţiunii în anulare, iar prin dispozitivul deciziei instanţa s-a pronunţat pe fond, admiţând acţiunea în anulare, anulând sentinţa arbitrală, constatând reziliat contractul de prestări servicii din 06 august 2009 şi obligând pe pârâta Asociaţia Patronală Operaţiuni şi Servicii Petroliere prin lichidator V.C. SPRL Bucureşti să plătească reclamantei SC V.S.S. SRL suma de 599.704 RON reprezentând despăgubiri pentru neexecutarea contractului şi suma de 39.231,91 RON reprezentând cheltuieli arbitrale.
Potrivit dispoziţiilor art. 366 alin. (1) C. proc. civ. „instanţa judecătorească, admiţând acţiunea, va anula hotărârea arbitrală şi (...) dacă, însă, pentru a hotărî în fond, este nevoie de noi probe, irstanţa judecătorească se va pronunţa în fond după administrarea lor".
Curtea de apel a acordat cuvântul în dezbateri, conform art. 366 alin. (1) C. proc. civ. numai pe acţiunea în anulare nu şi pe fond, încălcând dreptul la apărare al părţilor, fondul cauzei nefiind adus în discuţia părţilor pentru a-şi formula apărări şi a le da posibilitatea să formuleze şi să administreze probe în dovedirea acţiunii şi fără a fi pus în discuţie în contradictoriu.
Prin urmare, curtea de apel a încălcat principiul contradictorialitătii, care guvernează procesul civil. Acest principiu presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii şi discuţiei părţilor, pentru ca fiecare să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii.
În cauză, argumentele decisive pentru admiterea acţiunii pe fond îşi găsesc reflectare în hotărârea pronunţată, însă, judecătorul cauzei nu Ie-a pus în discuţia părţilor, aducând astfel o gravă atingere principiului contradictorialitătii părţilor, ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil, consacrat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Prin faptul că a soluţionat fondul cauzei fără a da cuvântul părţilor pe aspectele determinante pentru soluţia pronunţată şi fără a le da posibilitatea să formuleze apărări sau să administreze probe în dovedirea pretenţiilor s-a produs şi o încălcare a dreptului la apărare al părţilor, garantat de art. 24 din Constituţia României.
Instanţa de judecată nu poate pronunţa hotărârea reţinând aspecte pe care nu Ie-a pus, în prealabil, în dezbaterea părţilor, fără a încălca principiile disponibilităţii, contradictorialitătii şi al dreptului la apărare, şi fără a vătăma părţile în drepturile lor procesuale, iar această vătămare nu poate fi înlăturată altfel, decât prin anularea actului de procedură pronunţat în aceste condiţii, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., devenind astfel incidente dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi art. 312 alin. (5) C. proc. civ., care atrag casarea parţială sentinţei recurate şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea pe fond a acţiunii în anularea hotărârii arbitrale.
Cu ocazia rejudecării, se vor analiza şi celelalte critici ale recurentei-reclamante.
Faţă de aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 5, art. 312 alin. (5) şi art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamanta Asociaţia Patronală Operaţiuni şi Servicii Petroliere prin lichidator V.C. SPRL Bucureşti, se va casa în parte decizia atacată şi se va trimite cauza aceleiaşi instanţe în vederea judecării pe fond a acţiunii în anularea hotărârii arbitrale.
Se va menţine dispoziţia privind soluţia de respingere a excepţiei tardivităţii formulării acţiunii în anulare, ce urmează a fi analizată în cadrul recursului declarat de pârâtă.
Recursul declarat de pârâta SC V.S.S. SRL Bucureşti este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că sentinţa pronunţată de curtea de apel este nelegală în ceea ce priveşte respingerea excepţiei tardivităţii formulării acţiunii în anulare şi implicit, a admiterii motivului de anulare privind nelegalitatea procedurii de citare, instanţa făcând aplicarea dispoziţiilor art. 87 pct. 3 C. proc. civ., coroborate cu art. 61 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000, fără a corela aceste dispoziţii legale cu norma cuprinsă în art. 93 C. proc. civ. în sensul că reclamanta trebuia citată la domiciliul ales prin contract.
Regulile privind comunicarea actelor de procedură sunt de strictă interpretare, iar îndeplinirea procedurii nu se poate realiza decât în condiţiile prevăzute de lege.
Contrar susţinerilor recurentei, chiar dacă prin art. 39 din contractul din 06 august 2009, părţile au ales un sediu unde să se trimită toate notificările pe care acestea urmau să le facă în cursul executării contractului, această alegere nu are semnificaţie din punct de vedere procesual, în sensul că nu reprezintă o alegere de domiciliu a părţii, în condiţiile art. 93 C. proc. civ.
Conform art. 87 alin. (3) C. proc. civ., legea indică locul citării la proces, în timp ce art. 93 din acelaşi cod reprezintă manifestarea unui drept procesual personal, iar această alegere nu aparţine celeilalte părţi.
Câtă vreme art. 364 lit. d) C. proc. civ. opune un caz de nulitate a sentinţei arbitrale pentru ipoteza necitării părţii la proces, rezultă că este vorba de o nulitate expresă, vătămarea fiind prezumată până la proba contrarie.
Astfel, vătămarea persoanei neregulat citate şi care, fiind judecată în lipsă, a pierdut procesul este presupusă.
Vătămarea constă în însăşi imposibilitatea în care s-a găsit partea, care nu a fost regulat citată, de a-şi susţine cauza.
Prin urmare, SC V.S.S. SRL Bucureşti avea misiunea de a demonstra contrariul prezumţiei.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta SC V.S.S. SRL Bucureşti este nefondat, urmând a-l respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta Asociaţia Patronală Operaţiuni şi Servicii Petroliere prin lichidator V.C. SPRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 109/2013 din 09 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bjcureşti, secţia a Vl-a civilă, pe care o casează în parte şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea pe fond a acţiunii în anularea hotărârii arbitrale.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC V.S.S. SRL Bucureşti împotriva aceleiaşi sentinţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3141/2014. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3147/2014. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
