ICCJ. Decizia nr. 3153/2014. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3153/2014
Dosar nr. 4066/112/2012
Şedinţa publică din 21 octombrie 2014
Asupra recursului constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1.788 din data de 08 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei SC L.A.T. SRL şi s-a respins acţiunea formulată de SC L.A.T. SRL, în contradictoriu cu pârâta Banca C.R. Asigurări V.I.G., pentru lipsa calităţii procesuale active.
S-a respins excepţia prematurităţii acţiunii invocată de Banca C.R. Asigurări V.I.G., ca rămasă fără obiect.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Banca C.R. Asigurări V.I.G., ca nefondată.
S-a admis excepţia netimbrării cererii de intervenţie a intervenientei Banca C. SA şi s-a anulat ca netimbrată cererea de intervenţie formulată de Banca C. SA.
În conformitate cu prevedere art. 137 C. proc. civ. vechi instanţa s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiilor care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Examinând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei SC L.A.T. SRL invocată de pârâta SC O.V.I.G. SA instanţa a constatat că excepţia invocată este întemeiată.
Poliţa de asigurare facultativă a vehiculelor - Casco a fost încheiată în data de 27 mai 2011 între asigurătorul SC Banca C.R. Asigurări V.I.G. SA şi asigurătorul SC L.A.T. SRL.
La rubrica din contract intitulată menţiuni speciale se prevede că „Poliţa se cesionează în favoarea Băncii C.".
Această cesiune s-a făcut pentru garantarea creditelor luate de reclamantă de la intervenienta Banca C. SA prin contractele de credit pentru investiţii din 01 iunie 2006 şi din 03 noiembrie 2006, credite garantate cu ipotecă imobiliară şi cu gaj fără deposedare asupra autobuzului D., autocarul în litigiu.
Potrivit clauzelor contractuale drepturile împrumutatului la despăgubirile ce i se cuvin în cazul producerii riscului asigurat pentru bunurile aduse în garanţie vor fi cesionate în favoarea Băncii C. pe toată durata derulării contractului.
În consecinţă în cauză are calitate procesuală activă intervenienta Banca C. şi nu reclamanta.
În aceste circumstanţe excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei de a introduce prezenta acţiune în justiţie este fondată şi în concluzie acţiunea a fost respinsă pentru acest considerent.
În aceste condiţii excepţia prematurităţii introducerii acţiunii de către reclamantă a rămas fără obiect şi a fost respinsă ca atare.
În şedinţa publică din data de 9 aprilie 2013 instanţa a calificat înscrisul depus de Banca C. intitulat „note de şedinţă", ca fiind în realitate o cerere de intervenţie în interes propriu deoarece prin acest act se solicită instanţei să dispună „obligarea asigurătorului (pârâtul) să achite despăgubirile solicitate de asigurat (reclamantul), în favoarea Băncii până la concurenţa sumelor ce reprezintă acoperirea integrală a creanţei garantate, conform contractelor de credit.
În această situaţie instanţa a dispus intervenientei Banca C. să-şi timbreze cererea de intervenţie în interes propriu la cuantumul pretenţiilor precizate de reclamantă la valoarea de 723.515,32 RON şi anume cu o taxă judiciară de timbru în valoare de 11346,15 RON şi cu timbru judiciar de 5 RON.
Deoarece intervenienta nu a înţeles să dea curs solicitării instanţei cererea de intervenţie a fost anulată ca netimbrată în conformitate cu disp. art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Prin întâmpinarea formulată la cererea de intervenţie depusă de Banca C., pârâta SC O.V.I.G. SA a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Instanţa de fond a respins excepţia invocată, deoarece chiar dacă reclamanta nu are calitate procesuală activă, pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece are calitatea de asigurător faţă de care se pot solicita despăgubirile ce formează obiectul prezentei cauze.
Având în vedere aspectele reţinute instanţa de fond a constatat că nu se mai poate trece la analizarea pe fond a raporturilor juridice dintre părţi.
Pentru considerentele menţionate, tribunalul văzând că în cauză nu sunt întrunite condiţiile pmvăzute de dispoziţiile art. 109 C. proc. civ. vechi, a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a netimbrării cererii de intervenţie, a respins excepţia prematurităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi a respins acţiunea introductivă fără să acorde cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta SC L.A.T. SRL prin lichidator judiciar U. S.P.R.L. şi intervenienta în nume propriu Banca C.
Prin decizia civilă nr. 57/2014 din 19 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins apelul declarat de reclamanta SC L.A.T. SRL prin lichidator judiciar U. S.P.R.L împotriva sentinţei civile nr. 1.788 din 08 octombrie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 4066/112/2012 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud şi s-a respins ca lipsit de interes apelul declarat de intervenienta în nume propriu Banca C. împotriva aceleiaşi sentinţe.
În motivarea hotărârii instanţa de apel a reţinut următoarele considerente:
S-a dovedit în faţa instanţei de fond că reclamanta a încheiat cu pârâta poliţa de asigurare facultativă a vehiculelor - CASCO din 27 mai 2011.
Potrivit menţiunii cuprinsă în acel contract, poliţa va fi cesionată în favoarea apelantei Banca C. SA
Menţiuni cu privire la cesionarea poliţei sunt cuprinse şi în contractul încheiat între reclamantă şi Banca C. SA, respectiv contractul de credit, art. 7 pct. 4 unde se arată că: „drepturile împrumutatului la despăgubirile ce i se cuvin în cazul realizării riscului asigurat pentru bunurile aduse în garanţie vor fi cesionate în favoarea Banca C. SA".
Instanţa de apel a constatat că intenţia reclamantei de cesionare a creanţei născute din poliţa de asigurare a fost făcută publică faţă de terţul contractant, asigurătorul O. prin înscrierea menţiunii referitoare la cesiune pe însăşi poliţa de asigurare (contractul de asigurare).
Faptul cesiunii a fost cunoscut şi recunoscut ulterior chiar şi în apel de către intervenienta Banca C., obligaţia de cesionare fiind asumată de reclamantă în baza contractelor de credit cu destinaţia de investiţii în scopul achiziţionării a două autocare (art. 7.2 din contractul de credit din anul 2007 şi art. 7.4 din contractul de credit din anul 2006).
Curtea de apel a reţinut că toate cele3 părţi implicate, reclamanta - cedent, pârâta - debitor cedent şi Banca C. - cesionar au cunoscut faptul cesiunii de creanţă, nemaifiind deci necesară analiza îndeplinirii cerinţelor legale de valabilitate, invocarea unei eventuale nerespectării a dispoziţiilor legale fiind superfluă, în contextul stabilirii faptului că toate cele 3 părţi implicate au cunoscut (şi recunoscut) faptul cesiunii.
Cu privire la contractul de asigurare, instanţa de apel a reţinut că în faza ulterioară încheierii lui, executarea obligaţiei de despăgubiri este generată (condiţionată) de îndeplinirea unei condiţii suspensive, respectiv producerea riscului asigurat.
Potrivit art. 1407 noul C. civ., îndeplinirea condiţiei determină obligaţia de plată din partea creditorului.
În situaţia obligaţiilor afectate de condiţia suspensivă, până la realizarea condiţiei, obligaţia are o existenţă sumară, reclamanta în calitate de creditor al obligaţiei de plată a despăgubirii va avea, până la realizarea evenimentului un drept „eventual" de a obţine despăgubirea aferentă.
În acest interval, creditorului îi sunt recunoscute mai multe posibilităţi (acte de admin strare sau de dispoziţie) referitoare la creanţa sa (art. 1409, 1410) şi deci inclusiv dreptul de a cesionată (art. 1408 alin. (1).
În situaţia realizării condiţiei transmiterii de drepturi, consimţite înainte de realizarea acesteia, actele juridice de transmitere sunt validate.
În speţă este certă intenţia de cesiune a creanţei, recunoscută în mod direct de toate cele 3 părţi implicate.
Până la data realizării evenimentului asigurat, atât obligaţia de despăgubire, cât şi cesiunea, se aflau pe un plan secundar.
Realizarea evenimentului a impus activarea atât a obligaţiei de despăgubire cât şi a celorlalte obligaţii asumate de părţi (cesiunea).
S-a arătat că nu se poate aprecia că cesiunea a privit doar suma, despăgubirea ce va fi încasată de către reclamantă de la asigurător, şi că doar de la acel moment ar deveni valabilă cesiunea menţionată pe poliţa de asigurare.
Intenţia de cesionare a fost manifestată încă de la data încheierii contractului de asigurare, dată la care, în mod cert, părţile din contractul de asigurare nu aveau cum să cunoască că evenimentul asigurat se va produce sau nu.
Referitor la apelul declarat de intervenienta în nume propriu Banca C., Curtea de Apel a constatat că acesta a fost susţinut în vederea clarificării poziţiei sale în cauză (postura din care participă la litigiu).
În acelaşi timp s-a arătat de către Banca C. că nu consideră că în această etapă, când se urmăreşte obligaţia pârâtei asigurătoare la plata creanţei născute ca urmare a producerii evenimentului asigurat, că ar putea pretinde, în nume propriu, în calitate de creditor - cesionar contravaloarea despăgubirii, acest drept aparţinând doar SC L.A.T. SRL.
Au fost evidenţiate anterior motivele pentru care instanţa de apel a apreciat soluţia instanţei de fond ca fiind corectă, reclamantei SC L.A.T. SRL lipsindu-i calitatea procesuală activă.
În acest context, s-a apreciat că nu se mai impune a se analiza care ar fi poziţia procesuală corectă a Băncii C. în prezentul litigiu, cu consecinţele aferente asupra timbrajului unei eventuale cereri de intervenţie principală.
În consecinţă, faţă de cele menţionate, s-a respins apelul formulat de reclamanta SC L.A.T. SRL prin lichidator judiciar U. SPRL, iar apelul intervenientei în nume propriu Banca C. se a fost respins ca lipsit de interes, păstrându-se în întregime hotărârea apelată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC L.A.T. SRL prin lichidator judiciar U. SPRL, la dosar fiind depuse două declaraţii de recurs motivate, prima formulată de avocat D.O.M. cu mandat convenţional acordat de către societate şi cea de-a doua formulată de lichidatorul judiciar U. SRL.
La acest termen de judecată, s-a statuat faţă de dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 că numai recursul declarat prin lichidator are funcţie sesizatorie, întrucât dreptul de administrare al reclamantei a fost ridicat.
În motivarea acestui recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. s-a arătat că din definiţia dată de art. 9 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările rezultă că, contractantul asigurării este parte a contractului de asigurare, iar din aceasta calitate are dreptul de a formula cereri de despăgubire în cazul producerii riscului asigurat, chiar dacă despăgubirea urmează a se plăti în contul unei terţe persoane, în speţa de faţă Banca C. SA, persoana care şi-a însuşit acţiunea asiguratului - reclamant.
Consideră recurenta că din definiţia reţinută de instanţa de apel rezultă că beneficiar al poliţei este persoana îndreptăţită să încaseze despăgubirea; nu rezultă din contractul de asigurare că acesteia i-au fost cesionate şi alte drepturi cum ar fi cel de a întreţine bunul asigurat în bune condiţii, de a lua măsuri pentru limitarea pagubei în cazul producerii asigurării, de a formula acţiunea împotriva asigurătorului.
De asemenea, recurenta arată că toate aceste drepturi şi obligaţii alături de cea de a plăti primele de asigurare sunt în sarcina asiguratului, conform art. 25, 26 şi următoarele din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România.
Recurenta apreciază că instanţa de epel a interpretat greşit textul de lege şi a considerat că asiguratul nu este parte în contractul de asigurare sau că acesta nu are capacitatea juridică de a solicita plata despăgubirilor către beneficiar. Legea privind asigurările îi conferă asiguratului toate celelalte drepturi mai puţin cel de a încasa contravaloarea despăgubirilor când încasarea despăgubirilor este cesionată către o terţă persoană.
Ţinând cont că cesiunea poliţei s-a făcut pentru garantarea unui credit este greu de presupus că beneficiarul sumei ar putea să urmărească toate evenimentele care au loc în ceea ce priveşte bunurile aflate în garanţia acestora şi acesta este motivul pentru care şi-au reţinut doar dreptul de a încasa sumele aferente poliţelor de asigurare ale bunurilor aflate în garanţie iar celelalte drepturi şi obligaţii s-au menţinut în sarcina asiguratului.
Se mai arată şi faptul că producerea evenimentului asigurat a avut loc la data de 04 noiembrie 2011, dată la care s-a născut şi dreptul la despăgubiri, iar recurenta a solicitat asigurătorului plata despăgubirilor şi acesta a invocat existenţa unui dosar penal şi nicidecum faptul că aceasta nu are calitatea de a cere despăgubirile aferente poliţei, în condiţiile în care plata acestora trebuia să se facă în contul beneficiarului, Banca C. având ca destinaţie stingerea creditului a cărui garantare o constituia bunul sustras, care era şi obiectul asigurării.
Prin urmare, recurenta solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bistriţa-Năsăud pentru ca acesta să se pronunţe pe fondul cauzei.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor succede:
Cu titlu preliminar, este de observat că motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ. au fost invocate numai formal, deoarece nu a fost dezvoltată nicio critică de natură a se circumscrie ipotezelor pe care aceste motive le reglementează -hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii ori interpretarea greşită a actului juridic (iar nu a actelor ca înscrisuri probatorii) dedus judecăţii.
Înalta Curte găseşte nefondate criticile recurentei referitoare la greşita soluţionare a cauzei pe temeiul excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, critici care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin cesionarea poliţei de asigurare facultativă a vehiculelor Casco încheiată la data de 27 mai 2011 între SC O.V.I.G. SA Bucureşti şi SC L.A.T. SRL, calitatea de beneficiar al poliţei s-a transmis Banca C., singura în măsură de a solicita şi plata despăgubirii.
Susţinerile recurentei în sensul că potrivit art. 9 din Legea nr. 136/1995 are calitate procesuală activă în prezenta cauză şi ar fi îndreptăţită să încaseze despăgubirea rezultată din contractul de asigurare nu pot fi reţinute.
Din norma invocată rezultă că părţile contractului de asigurare pot conveni ca în condiţiile plăţii primei, la producerea riscului asigurat, despăgubire să fie plătită fie asiguratului, fie beneficiarului, fie terţului păgubit în limitele şi termenele convenite.
Prin urmare, în cazul raportului juridic generat prin încheierea convenţiei asiguratul este exclus de la despăgubire dacă a convenit cu asigurătorul ca despăgubirea să fie achitată în cazul producerii riscului asigurat unei alte persoane şi anume beneficiarului asigurării.
Instanţa de apel a constatat în mod corect că raportul de asigurare nu-i conferă dreptul recurentei-reclamante de a fi despăgubită întrucât nu are calitatea de beneficiar al poliţei de asigurare, nici cea de cesionar al acesteia.
Aşadar excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei a primit o judicioasă dezlegare, instanţa de apel stabilind cadrul procesual al cauzei cu interpretarea şi aplicarea corectă a raporturilor juridice existente între părţile în litigiu.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC L.A.T. SRL prin lichidator judiciar U. SPRL împotriva deciziei civile nr. 57/2014 din 19 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3150/2014. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3155/2014. Civil. Acţiune în anularea... → |
|---|
