ICCJ. Decizia nr. 3312/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3312/2014
Dosar nr. 2928/1/2014
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2014
Asupra contestaţiei în anulare constată următoarele:
La data de 8 august 2014, I.E.F. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 2146 din 09 iulie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 4379/88/2010, precizând că o va motiva în fapt şi în drept după ce-i va fi comunicată hotărârea.
Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 2928/1/2014, fiind fixat termen pentru soluţionare la 19 noiembrie 2014.
La data de 3 noiembrie 2014, I.E.F. şi-a precizat şi motivat calea de atac exercitată împotriva Deciziei nr. 2146 din 09 iulie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Secţia I civilă ca fiind contestaţie în anulare şi nu revizuire.
Invocând în drept dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., contestatorul I.E.F. a susţinut că hotărârea pronunţată este rezultatul unei grave erori materiale deoarece a fost constatată nulitatea recursului deşi prin cererea de recurs a indicat expres motive care puteau fi încadrate în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Contestatorul a susţinut că eroarea instanţei este aceea de a confunda o eventuală netemeinicie a motivelor (care, în urma analizei lor ar putea determina o soluţie de respingere a recursului, ca nefondat) cu lipsa de facto a acestor motive (care ar fi făcut inutila cercetarea recursului şi ar fi atras, într-adevăr, soluţia de anulare a acestuia).
A arătat că instanţa de recurs şi-a întemeiat soluţia pe dispoziţiile art. 306 C. proc. civ. dar acest text de lege se aplică în situaţia în care motivele de recurs lipsesc, nu când acestea exista (chiar netemeinice fiind), în speţă instanţa confundând eventualitatea netemeiniciei motivelor de recurs cu chiar lipsa acestora.
A mai susţinut că este notabilă situaţia de confuzie a instanţei, care, invocând o chestiune prealabila, refuză deopotrivă soluţionarea cu prioritate a chestiunii, precum şi să o unească cu fondul.
La termenul din 19 noiembrie 2014, Înalta Curte a pus în discuţie admisibilitatea contestaţiei în anulare din perspectiva încadrării criticilor formulate în motivele prevăzute de art. 318 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare va fi respinsă, ca inadmisibilă, pentru considerentele care succed.
Prin Decizia nr. 2146 din 09 iulie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 4379/88/2010, irevocabilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a constatat nul recursul declarat de reclamanţii I.E.F., A.C.V., A.L.D., K.F., B.I., A.D.M., C.H., O.F., R.E. şi B.A. împotriva Deciziei nr. 91C din 6 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, pronunţată într-o acţiune în revendicare.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că reclamanţii, în dezvoltarea motivelor de recurs, nu au formulat veritabile critici de nelegalitate, care să poată fi examinate din perspectiva vreunui caz de modificare ori de casare prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., care să poată constitui obiect de analiză în recurs şi nici nu au fost decelate motive de ordine publică ce s-ar fi impus a fi invocate din oficiu de instanţă.
Instanţa de recurs a reţinut că, în ipoteza în care au invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în oricare dintre tezele descrise în cuprinsul acestui text legal, (când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii), recurenţii erau datori să argumenteze raţiunea pentru care consideră că hotărârea atacată este lipsită de temei legal şi să indice în mod expres care sunt dispoziţiile legale încălcate sau aplicate în mod greşit, or aceştia nu s-au conformat acestor exigenţe legale.
Instanţa de recurs a reţinut că indicarea ca temei juridic a art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi apreciată decât ca o întemeiere formală a recursului pe aceste dispoziţii, câtă vreme acest motiv nu este dezvoltat şi nu se susţine de către recurenţi, în baza unei argumentaţii juridice, o interpretare greşită a actului juridic dedus judecăţii, ci se invocă, în esenţă, o interpretare greşită a probelor administrate în cauză, ce constituie o chestiune de fapt care excede controlului de legalitate pe care îl poate exercita instanţa de recurs.
În ceea ce priveşte indicarea art. 304 pct. 7 C. proc. civ., instanţa de recurs a constatat, de asemenea, că nici acestui temei juridic nu îi este circumscrisă nicio argumentaţie juridică, interogaţiile retorice sau limbajul ireverenţios la adresa instanţei de apel neputând substitui motivele de drept pe care ar trebui fondat un recurs, în cauză, instanţa de apel expunând argumentele de fapt şi de drept ce au stat la baza adoptării hotărârii pronunţate.
Pentru considerentele expuse, instanţa de recurs a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. deoarece, în cazul imposibilităţii încadrării motivelor dezvoltate de parte într-unul din motivele prevăzute expres şi exhaustiv de art. 304 C. proc. civ., se aplică sancţiunea nulităţii recursului, întrucât nu orice nemulţumire a părţii poate duce la modificarea ori casarea hotărârii recurate.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. - invocat de contestator ca temei de drept -, contestaţia în anulare specială poate fi promovată în două situaţii: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
În jurisprudenţă au fost considerate greşeli materiale în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. teza I respingerea greşită a unui recurs ca tardiv, anularea greşită a recursului ca netimbrat sau ca declarat de un mandatar fără calitate.
Greşelile la care se referă art. 318 C. proc. civ. teza I vizează aspecte formale ale judecăţii, care trebuie să fie evidente şi săvârşite de instanţă ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale din dosarul cauzei, cum ar fi neobservarea faptului că la dosar există chitanţa de plată a taxei de timbru, ori recipisa de expediere a recursului prin poştă, înăuntrul termenului legal ori dovada că a fost formulat de o persoană îndreptăţită a-l declara, respectiv greşeli cu caracter procedural care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate.
Totodată, arătând că hotărârea instanţei de recurs poate fi retractată când instanţa "a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare", textul art. 318 teza II C. proc. civ. are în vedere acele situaţii în care partea, prin recursul declarat, fie sub forma enunţiativă, fie prin dezvoltarea criticilor, a înţeles să invoce mai multe din motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar instanţa, din greşeală, a analizat doar parte dintre acestea.
În atare situaţie, partea este îndreptăţită ca, pe calea contestaţiei în anulare, să obţină răspuns şi la motivul/motivele de casare ori de modificare pe care instanţa de recurs a omis a le examina prin decizia pronunţată.
Contestaţia în anulare specială este o cale de retractare şi nicidecum o cale de reformare a unei decizii irevocabile, pronunţată de o instanţă de judecată, ceea ce înseamnă că nu se poate formula contestaţie în anulare pentru a "provoca" rejudecarea cauzei pe fondul său, respectiv pentru a repune în discuţie nelegalitatea hotărârii pronunţate, sub pretextul "omisiunii" unora dintre motivele de recurs sau al invocării unor greşeli materiale care, în fapt, vizează greşeli de judecată, relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare şi aplicare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural.
În speţă, contestatorul a reproşat instanţei de recurs că a constatat nulitatea recursului şi că a făcut o aplicare greşită a art. 306 C. proc. civ. în condiţiile în care motivele invocate prin cererea de recurs puteau fi încadrate, în opinia sa, în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. precum şi că instanţa s-ar fi aflat într-o situaţie de confuzie atunci când, invocând o chestiune prealabilă, "a refuzat deopotrivă soluţionarea cu prioritate a chestiunii, precum şi să o unească cu fondul."
Or, având în vedere temeiurile expuse, rezultă cu evidenţă că, în exercitarea căii de atac a contestaţiei în anulare, prin criticile formulate, contestatorul nu vizează greşeli materiale în sensul art. 318 teza I C. proc. civ., aşa cum neîntemeiat susţine, ci vizează elemente ale cauzei care, departe de a fi greşeli care să privească aspecte de ordin formal ale judecăţii, ţin de dezlegarea dată de către instanţa de recurs aspectelor pricinii, respectiv greşeli de judecată.
Astfel, dacă instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare ar examina motivele contestaţiei din perspectiva celor solicitate de contestator, s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, contestaţia în anulare neputând fi însă convertită într-un recurs la recurs.
În cauză nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ. deoarece acest text de lege reglementează ipoteza în care instanţa a omis, din greşeală, să examineze vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. invocat de partea care a declarat recurs, or, în speţă, instanţa de recurs a constatat că nu poate exercita controlul de nelegalitate al deciziei instanţei de apel deoarece criticile formulate de recurenţi nu se pot încadra în niciunul din motivele de nelegalitate, limitativ şi expres prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Cum criticile formulate de contestator nu se circumscriu motivelor limitativ prevăzute de art. 318 C. proc. civ. care nu pot fi extinse, prin analogie, la alte situaţii decât cele vizate în mod expres de acest text de lege, faţă de temeiurile care preced, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul I.E.F. împotriva Deciziei nr. 2146 din 09 iulie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 4379/88/2010.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3311/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3313/2014. Civil → |
|---|
