ICCJ. Decizia nr. 357/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 357/2014
Dosar nr. 1728/102/2010
Şedinţa publică din 04 februarie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21 mai 2009 sub nr. 1447/289/2009 pe rolul Judecătoriei Reghin, reclamanta ROMSILVA - Direcţia Silvică Mureş a solicitat, în contradictoriu cu Municipiul Reghin, prin primar, şi Consiliul Local al municipiului Reghin, să se constate şi să se recunoască dreptul de proprietate publică al Statului Român şi dreptul de administrare al reclamantei pentru imobilul înscris în C.F. S., nr. cadastral X, teren cu vegetaţie forestieră şi păşune în suprafaţă totală de 374.262 m.p.; să se constate nulitatea absolută a tuturor actelor administrative emise de autorităţile publice ale municipiului Reghin în legătură cu acest teren; să se anuleze înscrierile din C.F. efectuate în baza H.G. nr. 1428 din 17 noiembrie 2005, precum şi dreptul de concesiune înscris ulterior în C.F.; să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al Statului Român asupra acestui teren, precum şi dreptul de administrare al R.N.P. ROMSILVA - Direcţia Silvică Mureş.
La data de 01 octombrie 2009, reclamanta şi-a modificat cererea de chemare în judecată, solicitând anularea H.C.L. nr. 68 din 25 mai 2006, nr. 84 din 26 iunie 2007, nr. 88 din 29 iunie 2006 şi nr. 58 din 26 aprilie 2007 invocându-se excepţia nelegalităţii celor patru hotărâri ale Consiliului Local Reghin, prin care s-a concesionat o parte din terenul ce face obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin sentinţa nr. 1495 din 21 octombrie 2009 Judecătoria Reghin, constatând că obiectul litigiului are o valoare de peste 500.000 RON, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.
Prin sentinţa nr. 3746 din 11 decembrie 2012 pronunţată în Dosar nr. 17281102/2010, Tribunalul Mureş, secţia civilă a respins acţiunea reclamantei.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate dedus judecăţii, în condiţiile în care H.G. nr. 1428 din 17 noiembrie 2005, prin care imobilul în litigiu a fost transferat în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale a municipiului Reghin, îşi producea în continuare efectele. Cum acţiunea în revendicare presupune existenţa unor titluri de proprietate, exhibate cu privire la un bun, iar în cauză doar pârâtul Municipiul Reghin prezintă un astfel de titlu, tribunalul a constatat că acţiunea promovată de reclamantă, prin prisma dispoziţiilor art. 480 din vechiul C. civ., este nefondată.
Prin decizia nr. 12/A din 28 mai 2013, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantei împotriva sentinţei mai sus menţionate.
Referitor la excepţiile de nelegalitate ale hotărârilor Consiliului Local Reghin invocate în cauză, instanţa de apel a constatat că Tribunalul Mureş a dispus suspendarea judecării acţiunii în revendicare, aşa cum a fost ea calificată, până la soluţionarea, de către instanţa de contencios administrativ, a excepţiei legalităţii titlului de proprietate invocat de către pârâţi. După ce prin hotărâre definitivă şi irevocabilă s-a respins excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1428/2005, Tribunalul Mureş, tară a mai solicita din nou instanţei de contencios administrativ să verifice legalitatea celor patru hotărâri ale consiliului local, a trecut la soluţionarea cauzei, respingând acţiunea.
În chiar considerentele hotărârii Tribunalului Mureş se arată că această nouă verificare a legalităţii hotărârilor emise de Consiliul Local al municipiului Reghin nu se mai impune, pe de o parte, pentru că reclamanta nu invocă nelegalităţi în sine a acestor hotărâri ale consiliului local, iar, pe de altă parte, odată respinsă excepţia de nelegalitate a H.G. în baza căreia s-a constituit dreptul de proprietate al pârâţilor, o nouă verificare efectuată de instanţa de contencios administrativ numai este necesară.
Instanţa de apel a apreciat că aceste concluzii sunt corecte. Reclamanta a contestat titlul pe care pârâţii l-au invocat, însă, printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, respectiv, sentinţa nr. 139 din 03 iunie 2011 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, excepţia de nelegalitate invocată de reclamantă a fost respinsă. Prin această hotărâre judecătorească, Curtea de Apel Târgu-Mureş a constatat că în transferul imobilului din domeniul public al statului şi administrarea Ministerului Apărării Naţionale în domeniul public al municipiului Reghin şi administrarea Consiliului Local al municipiului Reghin au fost respectate prevederile art. 9 alin. (1) precum şi cele ale art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 213/1998.
Respingându-se această excepţie, celelalte, care au un caracter subsecvent, nu se mai impuneau a fi analizate de către instanţa de judecată, în condiţiile în care reclamanta cerea anularea celor patru hotărâri ale Consiliului Local al municipiului Reghin doar pe considerentul că transferul dreptului de proprietate, respectiv, de administrare nu s-a făcut legal şi, deci, pârâtul de rândul doi, în calitate de administrator, nu putea dispune asupra acestui imobil.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 544/2004, instanţa de contencios administrativ era chemată să analizeze excepţiile de nelegalitate a unor acte administrative doar în condiţiile în care se invocă neconcordanţa acestor acte cu dispoziţiile legale. Or, în speţă, reclamanta nu a invocat acest lucru, ci doar a cerut anularea actelor subsecvente H.G. nr. 1428/2005.
Pe de altă parte, Tribunalul Mureş, secţia civilă nu a procedat la analizarea unor excepţii de nelegalitate pentru că, de fapt, nici nu s-au invocat nelegalităţi în sine a acestor hotărâri emise de Consiliul Local al municipiului Reghin.
În considerentele sentinţei nr. 986 din 30 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, se reţine că reclamanta a cerut să se constate nelegalitatea hotărârilor emise de Consiliul Local al municipiului Reghin ca urmare a raportului de dependenţă faţă de actul de transmitere a proprietăţii din domeniul public al statului în domeniul public al municipiului Reghin.
Pe fondul cauzei, instanţa de apel a reţinut că, deşi reclamanta susţine că are un drept de administrare asupra imobilului aflat în litigiu, pârâţii au depus la dosar H.G. nr. 1428/2005, prin care imobilul a fost transmis în domeniul public al municipiului Reghin şi în administrarea Consiliului Local al municipiului Reghin.
Aşadar, pârâţii nu doar că au făcut dovada că au un drept de proprietate asupra acestui imobil, dar şi a unui drept de administrare. Simpla enunţare a unor dispoziţii legale referitoare la administrarea terenului cu vegetaţie forestieră de către reclamantă nu este în măsură să combată titlul pe care pârâţii l-au invocat. Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 46/2008, C. silvic, stabileşte că, într-adevăr, reclamanta administrează fondul forestier, însă, potrivit dispoziţiilor art. 12 din acelaşi cod, în cazul fondurilor forestiere aflate în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale, acestea sunt administrate prin ocoale silvice private ce funcţionează ca regii autonome de interes local.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3, 7, 8, 9 C. proc. civ. reclamanta R.N.P. Romsilva-Direcţia Silvică Mureş, formulând următoarele critici:
I. În mod greşit instanţa de apel a reţinut că soluţionarea excepţiei de nelegalitate a H.G. nr. 1428 din 17 noiembrie 2005 a făcut inutilă analiza excepţiei de nelegalitate a celor patru hotărâri subsecvente, întrucât între toate aceste hotărâri de guvern există o strânsă legătură, cu înrâurire asupra obiectului prezentei cauze, iar nepronunţarea asupra acestor chestiuni echivalează cu o nepronunţare asupra tuturor petitelor cu care instanţa de judecată a fost investită.
II. Instanţa de apel nu a analizat criticile deduse judecăţii prin intermediul căii de atac şi a reţinut, în mod greşit, că nu s-ar fi invocat încălcări ale dispoziţiilor legale, în condiţiile în care reclamanta a invocat dispoziţii de regim silvic şi ale C. silvic în vigoare la emiterea hotărârilor rămase nesoluţionate.
III. H.G. nr. 1428/2005 este nelegală, întrucât, pe de o parte, nu a urmat procedura legală prealabilă de revocare a dreptului de administrare a reclamantei şi de scoatere a bunului respectiv din amenajamentele silvice, iar pe de altă parte, pentru că nu a fost contrasemnată de Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Pe de altă parte, deşi în art. 2 al hotărârii se prevede că predarea-primirea imobilului se face pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acestei hotărâri, acest protocol s-a încheiat în lipsa reprezentanţilor legali ai administratorului fondului forestier.
Chiar dacă instanţele anterioare recunosc dreptul de proprietate al municipiului Reghin şi dreptul de administrare al consiliului local Reghin asupra imobilelor transferate din domeniul public al statului în domeniul public al municipiului Reghin, nu se poate recunoaşte acestora dreptul la concesionare, câtă vreme consiliul local nu poate deroga, prin hotărârile sale, de la normele speciale ale codului silvic, aplicabile terenului în litigiu.
Recursul urmează a fi anulat, ca netimbrat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 modificată, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în această lege, iar conform art. 20, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit fiind sancţionată cu anularea cererii, împiedicând discutarea oricăror alte chestiuni privind cauza, în temeiul art. 137 şi 316 C. proc. civ.
În condiţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, instanţele judecătoreşti pot reţine cereri sau acţiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată.
Neîndeplinirea acestei obligaţii se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii, conform dispoziţiilor art 20 alin. (3) din Legea nr. 146/197, dispoziţii incidente şi în cazul neaplicării timbrului judiciar.
Pentru termenul de judecată din 4 februarie 2014, recurentei i s-a pus în vedere prin citaţie să timbreze cererea de recurs cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 19836 RON şi timbru judiciar în cuantum de 5 RON.
Cum în cauză recurenta-reclamantă nu s-a conformat îndeplinirii obligaţiei legale de plată a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar prevăzut de actul normativ anterior menţionat, aşa cum dealtfel i s-a pus în vedere şi prin citaţia emisă pentru termenul de judecată acordat în vederea soluţionării recursului, acesta urmează a fi anulat ca netimbrat, fără a mai fi analizate aspectele de nelegalitate invocate în calea de atac formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta R.N.P. Romsilva împotriva deciziei nr. 12/A din 28 mai 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 355/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 358/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
