ICCJ. Decizia nr. 3818/2014. Civil. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3818/2014
Dosar nr. 4971/87/2012
Şedinţa publică din 2 decembrie 2014
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3370 din data de 27 noiembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 4971/87/2011, Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă asigurări sociale contencios administrativ şi fiscal, Complet specializat pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul O.T., împotriva pârâtei C.J.P. Teleorman, a obligat pârâta la plata către reclamant de daune interese compensatorii, reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie aplicat despăgubirilor datorate reclamantului în temeiul sentinţei civile nr. 1705 din 04 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. 2110/87/2010, începând cu data de 21 aprilie 2007 şi până la data de 24 noiembrie 2010, a obligat pârâta să acorde reclamantului creşterea punctajului mediu anual prevăzut de art. 169 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010, fiind respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea sumei reţinută la recalcularea pensiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a apreciat întemeiat primul capăt de cerere ce are ca obiect actualizarea unor diferenţe de pensie acordate reclamantului cu întârzierea de către pârâtă, ca urmare a punerii în executare a sentinţei civile nr. 1705 din 06 iunie 2009 a Tribunalului Teleorman, începând cu data de 21 aprilie 2007 până la data emiterii deciziei de recalculare, irevocabilă şi plata de daune interese constând în reactualizarea conform indicelui de inflaţie a diferenţelor drepturilor de pensie recalculate.
În raport de probele administrate, prima instanţă a admis şi capătul de cerere privind revizuirea drepturilor de pensie, în baza dispoziţiilor art. 169 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, în sensul majorării punctajului cu 50% pentru perioadele în care a desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă.
În ceea ce priveşte cererea privind restituirea sumei reţinută la recalcularea pensiei reclamantului aceasta a fost respinsă ca nefondată, întrucât reclamantul nu a depus la dosarul cauzei decizia de debit şi nu a făcut dovada că a formulat contestaţie împotriva acestei decizii emisă de pârâta C.J.P. Teleorman, totodată nefiind precizat cuantumul sumei reţinute.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal pârâta C.J.P. Teleorman, criticând-o pentru nelegalitate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 2824 din 16 mai 2013 a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă C.J.P. Teleorman, a modificat sentinţa atacată, în sensul că a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut că, în mod greşit, prima instanţă a admis pretenţiile ce i-au fost deduse judecăţii, neţinând seama de faptul că art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 statuează că: „prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public de pensii, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special".
În acest context, instanţa a reţinut că dacă s-ar admite pretenţiile deduse judecăţii, intimatul ar obţine un dublu câştig pornind de la aceeaşi situaţie premisă, decurgând din împrejurarea că a lucrat în grupe superioare de muncă, astfel, s-ar ajunge ca punctajul mediu anual în cazul său să fie mărit succesiv, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani - conform unei hotărâri judecătoreşti irevocabile - şi prin adăugarea punctajului suplimentar prevăzut de art. 169 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010, ceea ce ar fi nerezonabil şi injust, tocmai pentru că se bazează pe invocarea aceleiaşi stări de fapt: desfăşurarea activităţii în grupe speciale de muncă.
Împotriva acestei decizii, reclamantul O.T. a formulat recurs la data de 17 iulie 2014.
Înalta Curte, în temeiul art. 299 C. proc. civ. raportat la art. 137 C. proc. civ., a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului şi a reţinut:
Având în vedere dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. ce consacră ordinea de soluţionare a excepţiilor, instanţa va cerceta cu prioritate admisibilitatea căii de atac cu care este investită, caracterul fondat al acesteia făcând de prisos analiza oricăror cereri.
Recursul fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale ce-l reglementează sunt de strică interpretare, astfel că, exercitarea sa nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a fost sesizată cu recursul declarat împotriva unei hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, care, prin hotărâre irevocabilă a soluţionat un alt recurs declarat de pârâta C.J.P. Teleorman.
Se retine astfel că, Decizia civilă nr. 2824 din 16 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, nu se încadrează între hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, menţionate de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind irevocabilă în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
Aşa fiind, având în vedere principiul legalităţii căilor de atac, Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată de reclamantul O.T. nu poate fi primită, având în vedere caracterul inadmisibil al căii de atac cu care este investită şi ca urmare a admiterii excepţiei, se va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul O.T. împotriva Deciziei civile nr. 2824 din 16 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3815/2014. Civil. Actiune în daune... | ICCJ. Decizia nr. 3819/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
