ICCJ. Decizia nr. 536/2014. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 536/2014
Dosar nr. 20794/63/2011
Şedinţa de la 13 februarie 2014
Asupra recursului de faţă, se constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 778 din 17 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC C.A.O. SA Craiova împotriva R.T. Craiova, în prezent T. Craiova SRL, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 165.798,50 RON, reprezentând contravaloarea apei reci livrate în perioada noiembrie 2008 - decembrie 2009, la penalităţi de întârziere calculate la acest debit, începând de la data scadenţei şi până la plata efectivă, la 119.170,14 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de canal pe perioada noiembrie 2008 - decembrie 2009, la 21.654,74 RON penalităţi de întârziere aferente acestui debit, precum şi la cheltuieli de judecată în valoare de 9.182 RON, cu motivarea că, potrivit dispoziţiilor art. 969 C. civ. aplicabile în cauză, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, iar părţile şi-au asumat reciproc obligaţii, respectiv la art. 15 alin. (1) din Contractul nr. 2.629 din 14 martie 2008, pârâta, în calitate de utilizator, s-a obligat să achite facturile emise de reclamantă reprezentând contravaloarea serviciului de alimentare cu apă şi canalizare de care a beneficiat, în termenul de 15 zile de la data emiterii facturilor şi au convenit ca, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii la scadenţă, furnizorul să aplice penalităţi de întârziere conform art. 15 alin. (2) din contractul încheiat între părţi.
Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin Decizia nr. 7 de la 05 februarie 2013, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC C.A.O. SA Craiova, reţinând că experţii desemnaţi au constatat că nu s-au încheiat procese-verbale cu evidenţierea pierderilor individuale pentru fiecare punct termic/centrală termică în parte, iar această situaţie de fapt nu este contestată de către apelanta reclamantă, limitându-se la argumente referitoare la modul în care s-a folosit întreaga cantitate de apă rece pe care a livrat-o intimatei pârâte.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC C.A.O. SA Craiova a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, în principal, casarea sentinţei şi trimiterea dosarului spre rejudecare, iar, în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii, invocând drept motive de nelegalitate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de recurs, s-a învederat că apa livrată pârâtei a fost folosită de aceasta pentru prepararea apei calde menajere şi încălzire, fiind înregistrate de aparatele de măsură existente la intrarea în PT/CT, iar faptul că, din această cantitate livrată, nu se regăseşte decât o parte ce a fost recunoscută, iar restul a fost pierdută pe reţelele sale, nu duce la scutirea acesteia de plata întregii cantităţi, indiferent dacă aceasta a dorit sau nu să semneze procesele-verbale de recunoaştere a pierderilor.
Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Deşi recurenta-reclamantă invocă dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestor motive de recurs, deoarece nu se referă la nemotivarea hotărârii sau la interpretarea greşită a vreunui act juridic dedus judecăţii, ci la greşita interpretare a expertizei, care nu constituie motiv de modificare a deciziei.
Interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta neindicând care este textul de lege interpretat greşit de instanţa de apel raportat la situaţia de fapt prezentată.
Reclamanta nu poate pretinde pârâtei contravaloarea pierderilor tehnologice, întrucât facturarea şi decontarea acestora presupunea întocmirea unor procese-verbale ce urmau a fi semnate de ambele părţi, or, lipsa acestora nu poate angaja exclusiv răspunderea SC T. Craiova SRL, întrucât nici reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de rezultat asumată, iar o interpretare contrară ar reprezenta o încălcare principiului potrivit căruia nimeni nu îşi poate invoca propria-i culpă.
Dezvoltarea criticii privind greşita interpretare a expertizei efectuate în cauză nu permite încadrarea în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., examinarea ei pe fond reprezentând încălcarea acestei dispoziţii legale, iar probele administrate au fost apreciate de instanţele de fond şi de apel ca fiind îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C.A.O. SA Craiova împotriva Deciziei nr. 7 din 5 februarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C.A.O. SA Craiova împotriva Deciziei nr. 7 din 5 februarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 535/2014. Civil. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 537/2014. Civil → |
|---|
