ICCJ. Decizia nr. 537/2014. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 537/2014
Dosar nr. 44859/3/2011
Şedinţa publică de la 13 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 7.225 din 24 mai 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis cererea astfel cum a fost precizată formulată de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA în contradictoriu cu pârâta SN N. SA şi a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.600.607,27 RON reprezentând penalităţi de întârziere precum şi cheltuieli de judecată în sumă de 20.122 RON.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut următoarele:
La 28 noiembrie 2005 reclamanta CN T. SA a încheiat cu pârâta SN N. SA Convenţia de asumare a responsabilităţii echilibrării nr. C 279 din 28 noiembrie 2005.
Obiectul convenţiei a constat în vânzarea şi cumpărarea de energie electrică între părţi ca urmare a producerii dezechilibrelor de producţie/consum ale PRE care au fost compensate de T. pe piaţa de echilibrare în conformitate cu prevederile Codului comercial ale pieţei en-gros de energie electrică, Codului tehnic al reţelei electrice de transport şi Codului de măsurare a energiei electrice, cu modificările şi completările ulterioare.
Pârâta avea obligaţia să achite facturile emise de reclamantă în termen de 7 zile lucrătoare de la data primirii acestora.
Părţile au convenit că la obligaţiile de plată neachitate de PRE sau T. în termenele prevăzute la art. 28 din contract, se adaugă plata unei penalităţi corespunzătoare ca procent al dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor către bugetul de stat pentru fiecare zi de întârziere de la data scadenţei până în ziua plăţii.
Reclamanta a emis către pârâtă facturi pentru prestarea serviciilor privind echilibrarea sistemului, respectiv facturile nr. 910 din 1 februarie 2010 şi 1.533 din 2 martie 2010.
Aceste facturi au fost contestate de pârâtă, ce a invocat greşita încadrare ca dezechilibru negativ.
Între părţi s-a ajuns la o înţelegere cu privire la debitul cuprins în facturile sus-menţionate, înţelegere în urma căreia a fost achitată de către pârâtă suma de 5.853.808,27 RON.
Achitarea facturilor de către pârâtă a fost realizată cu întârziere, după împlinirea termenului de 7 zile prevăzut de art. 28 din contract.
Având în vedere că pârâta a achitat cu întârziere debitele către reclamantă, aceasta a fost obligată la penalităţi de întârziere în cuantum de 1.600.607,27 RON, după cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC N. SA solicitând schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
Pârâta consideră că instanţa a greşit atunci când a acordat penalităţile de întârziere solicitate de reclamantă fără a ţine seama de înţelegerea părţilor privind scutirea de la această obligaţie.
Prin Decizia civilă nr. 494 din 26 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut în esenţă următoarele:
Între părţi nu a existat vreo înţelegere care să aibă ca obiect scutirea apelantei pârâte de la plata penalităţilor de întârziere datorate pentru neplata în termenul contractual al debitelor datorate reclamantei şi facturate pe seama pârâtei. Acest aspect este dovedit de faptul că între părţi nu s-a încheiat niciun act adiţional la Convenţia de asumare a responsabilităţii echilibrării nr. C 279 din 28 noiembrie 2005 care să aibă ca obiect vreo derogare privind perceperea şi suportarea penalităţilor de întârziere aferente debitelor achitate cu depăşirea termenelor scadente stabilite prin aceeaşi convenţie.
Realitatea şi legalitatea pretenţiilor reclamantei a fost supusă controlului instanţei de fond, prin dispunerea de către aceasta a efectuării unei expertize contabile.
Din conţinutul acestui raport a rezultat aplicarea de către creditoare în mod corect a clauzelor contractuale privind perceperea penalităţilor de întârziere, procentul aplicabil în calculul întinderii acestora, zilele de întârziere faţă de termenul scadent, precum şi câtimea exactă a penalităţilor de întârziere aplicabile situaţiei analizate.
ANRE a reţinut în scris şi în mod expres că facturile reclamantei erau corect emise, adică în conformitate cu reglementările tehnice aplicabile.
Înscrisul denumit "Minuta - încheiată între SN N. SA şi CN T. SA privind facturarea dezechilibrelor apărute la incidentele din SEN Zona Dobrogea, în Decembrie 2009" - nu are nicio legătură cu soluţionarea cauzei, obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l solicitarea de obligare a pârâtei la plata penalităţilor de întârziere datorate pentru plata debitului principal cu depăşirea termenelor scadente contractual agreate de părţi, iar nu plata unor eventuale costuri induse reclamantei şi care ar fi fost sau ar fi putut fi generate de incidentul produs în cursul lunii decembrie 2009.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SN N. SA, criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:
Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Hotărârea cuprinde motive contradictorii - art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Instanţa nu a ţinut cont de situaţia de fapt şi de înţelegerea părţilor, atunci când arată că s-au achitat cele două facturi cu depăşirea termenului.
Prin adresa nr. 1.262 din 29 ianuarie 2010, transmisă atât intimatei cât şi ANRE şi MEC, recurenta a contestat corectitudinea modului de calcul al dezechilibrului PRE SNN aferent lunii decembrie 2009 şi s-a solicitat refacerea notei, având în vedere evenimentele petrecute în perioada 20 - 22 decembrie 2009.
ANRE confirmă faptul că reducerile de putere cu care au funcţionat Unităţile 1 şi 2 ale CNE Cernavodă în perioada 20 - 22 decembrie 2009 au avut loc ca urmare a indisponibilităţilor liniilor din reţeaua electrică de transport aparţinând T. şi arată că este necesară reconsiderarea tratamentului comercial aplicat în situaţia respectivă.
Recunoaşterea de către intimată a volumului dezechilibrelor neimputabile societăţii recurente este clară şi demonstrează că aceasta a facturat în mod eronat sumele pentru care se solicită penalităţi.
Sumele facturate trebuie achitate chiar şi în situaţia unei contestaţii însă acest lucru nu înseamnă automat obligarea subscrisei la plata penalităţilor de întârziere, atât timp cât aceste sume au fost facturate eronat.
Din adresa nr. 47.409 din 16 noiembrie 2010 rezultă că intimata reclamantă va restitui cu titlu de daune diferenţa rezultată între sumele totale facturate ca dezechilibre şi valoarea dezechilibrelor neimputabile societăţii recurente.
Instanţa nici nu a amintit despre Minuta nr. 3.503 din 5 aprilie 2011, din care rezultă că părţile au renunţat la solicitarea oricăror penalităţi sau alte pretenţii legate de costurile produse de incidentele din SEN Zona Dobrogea în luna decembrie 2009.
După ce părţile au efectuat fiecare plăţile la care au convenit, intimata, încălcând înţelegerea intervenită între părţi, a emis facturi aferente penalităţilor de întârziere pentru plata cu întârziere a dezechilibrului negativ.
Din actele aflate la dosarul cauzei şi mai ales din Minuta nr. 3.503 din 5 aprilie 2011 rezultă că nu s-a pus niciodată problema plăţii vreunei penalităţi, iar părţile au renunţat prin minuta încheiată la solicitarea oricăror sume suplimentare, astfel că solicitarea de penalităţi este neîntemeiată.
În cauză, intimata C.N.T.E.E. "T." SA a depus întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Între părţi nu a fost semnat niciun act adiţional la Convenţia de asumare a responsabilităţii echilibrării nr. C 279 din 28 noiembrie 2005 care să aibă ca obiect vreo derogare privind perceperea şi suportarea penalităţilor de întârziere aferente debitelor achitate cu depăşirea termenelor scadente stabilite prin aceeaşi convenţie, aceasta reprezentând contractul în temeiul căruia au fost emise facturile de penalităţi la plata cărora s-a solicitat obligarea pârâtei.
Astfel, pârâta recurentă este ţinută să respecte prevederile convenţiei de asumare a responsabilităţii echilibrării nr. C 279 din 28 noiembrie 2005.
Recurenta-pârâtă şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale de plată cu depăşirea termenului scadent prevăzut în contract, astfel că s-au calculat penalităţi de întârziere aferente prin aplicarea prevederilor art. 32 cu modificările aduse prin Actul adiţional nr. 1.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (2) din contractul părţilor era prevăzută obligaţia expresă de plată integrală a sumelor facturate în sarcina părţilor în termenul scadent chiar şi în ipoteza existenţei unei contestaţii.
Partea contestatoare dispune de posibilitatea de a formula în scris obiecţiile sale şi de a le comunica atât creditoarei cât şi către OPCOM, eventualele corecţii sau regularizări rezultate în urma soluţionării contestaţiei urmând a fi efectuate la următoarea facturare.
S-a stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză că s-au aplicat în mod corect clauzele contractuale privind perceperea penalităţilor de întârziere, procentul aplicat în calculul întinderii acestora, zilele de întârziere faţă de termenul scadent, precum şi câtimea exactă a penalităţilor de întârziere aplicabile în cauză.
Prin adresa ANRE nr. 47.409 din 16 noiembrie 2010 se precizează: "Nu sunt întrunite condiţiile de anulare a facturilor emise de către CN T. SA pentru dezechilibrele de la notificare înregistrate de SN N. SA pentru luna decembrie 2010".
În finalul aceleiaşi adrese se arată: "Considerentele exprimate nu implică în niciun fel limitarea aplicabilităţii prevederilor din convenţia de asumare a responsabilităţii echilibrării încheiată între părţi".
Stingerea daunelor cuvenite recurentei-pârâte nu a condus şi la anularea penalităţilor de întârziere. Astfel, în condiţiile în care clauzele convenţiei PRE nr. 279/2005 referitoare la perceperea penalităţilor de întârziere nu au fost modificate prin acordul părţilor prin încheierea unui act adiţional în acest sens, acestea rămân aplicabile.
Părţile au încheiat "Minuta - încheiată între SN N. SA şi CN T. SA privind facturarea dezechilibrelor apărute la incidentele din SEN Zona Dobrogea, în Decembrie 2009", care însă nu este un document care să exonereze recurenta-pârâtă de îndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate şi nu poate duce la concluzia că s-au facturat în mod eronat sumele pentru care s-au solicitat penalităţi.
Curtea de Apel a reţinut în mod corect că nicăieri în cuprinsul acestui înscris nu este consemnată renunţarea de către reclamanta intimată la perceperea penalităţilor de întârziere anterior calculate, conform contractului asumat de părţi.
Minuta nu face în niciun fel referire la realizarea acordului părţilor cu privire la neaplicarea prevederilor art. 32 al Convenţiei nr. 279/2005 situaţiei descrise în cuprinsul acestui înscris sau la vreo aplicare diferită a aceluiaşi articol pentru aceeaşi situaţie.
Pe de altă parte, facturile de penalităţi au fost emise anterior semnării Minutei şi în aceasta nu sunt cuprinse menţiuni cu privire la anulare acestor două facturi fiscale.
Facturile care au făcut obiectul calculului de penalităţi şi pentru a căror plată s-a formulat cerere de chemare în judecată au fost emise în baza Notelor OPCOM de decontare.
Prin Minuta încheiată la 5 aprilie 2011 părţile nu au stabilit în mod expres că se renunţă la dreptul de a solicita penalităţi de întârziere la facturile achitate cu întârziere, ori în contractul încheiat între părţi este stabilită modalitatea de percepere şi suportare a penalităţilor aferente debitelor achitate cu depăşirea termenelor scadente stabilite.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei atacate, şi pe cale de consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.N. N. SA Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 494 din 26 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 536/2014. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 541/2014. Civil → |
|---|
