ICCJ. Decizia nr. 546/2013. Civil. Constatare nulitate act. Radiere ipoteca. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 546/2013
Dosar nr. 1560/227/2011
Şedinţa publică de la 13 februarie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de fată. reţine următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni şi înregistrată sub nr. 1560/227 din 10 mai 2011, reclamanţii I.E.C. şi P.P.D., au solicitat în contradictoriu cu pârâţii P.C.I. şi B. SA Bucureşti, să se constate nulitatea absolută parţială a contractului de ipotecă, autentificat la 5 martie 2008 cu privire la cotele indivize de câte 1/4 (în total 1/2) din imobilul situat în mun. Fălticeni str. Z., compus din casă de locuit, anexă şi din suprafaţa de 4.334 mp teren, imobil înscris în C.F. nr. x; să se dispună radierea ipotecii înscrise în C.F. nr. x a imobilului individualizat anterior; cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 2279 din 27 octombrie 2011, Judecătoria Fălticeni a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată de pârâta B. SA Bucureşti; a declinat competenţa soluţionării cauzei comerciale, având ca obiect "constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de ipotecă" privind pe reclamanţii I.E.C., şi P.P.D., în contradictoriu cu pârâţii P.C.I. şi B. SA Bucureşti, în favoarea Tribunalului Suceava, secţia comercială, reţinând ca, în speţă, litigiul fiind de natură comercială şi având o valoare mai mare de 100.000 RON, valoare determinată de valoarea creanţelor garantate care au fost acordate prin contractul a cărui nulitate absolută parţială s-a solicitat, prin prezenta cerere şi nu în raport de valoarea cotei de 1/2 din imobilul situat în mun. Fălticeni, str. Z. - casa de locuit plus anexe gospodăreşti şi din suprafaţa de 4.334 mp teren.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 1560/227/2011 la data de 29 noiembrie 2011.
Prin Sentinţa nr. 717 din 19 martie 2010, Tribunalul Suceava, secţia civilă, a admis acţiunea reclamanţilor I.E.C. şi P.P.D., în contradictoriu cu pârâţii P.C.I. şi B. SA Bucureşti; a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de ipotecă autentificat la 5 martie 2008 cu privire la cotele reclamanţilor indivize de câte 1/4 (în total 1/2) din imobilul situat în mun. Fălticeni, str. Z., compus din casă de locuit, anexă şi din suprafaţa de 4.334 mp teren, imobil înscris în C.F. nr. x; a dispus radierea ipotecii înscrise în C.F. nr. x asupra cotelor reclamanţilor indivize de câte 1/4 (în total 1/2) din imobilul individualizat anterior şi a obligat pârâţii, în solidar, să plătească reclamanţilor suma de 2.904 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu de avocat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, a reţinut, în esenţă, următoarele:
Contractul de ipotecă cu privire la care s-a solicitat constatarea nulităţii parţiale, autentificat la 5 martie 2008, la B.N.P. R.A.A., priveşte bunuri aflate în proprietate comună pe cote părţi, semnat de pârâţii P.E. şi P.C.I. în nume propriu şi de reclamanţii I.E.C. prin mandatar P.E. şi P.P.D. prin mandatar P.C.I.
Reclamanţii, au contestat faptul că, şi-ar fi dat consimţământul la încheierea contractului de ipotecă.
În ce priveşte procurile de la dosar, prima instanţă a constatat că acestea au fost încheiate cu respectarea prevederilor legale în vigoare şi a condiţiilor de validitate.
Însă, instanţa a constatat că aceste procuri, aşa după cum rezultă din conţinutul lor, au fost date pentru mandatari "să garanteze cu imobilul al cărui coproprietar" pentru "un împrumut/credit acordat beneficiarei SC S. SRL Fălticeni", reţinându-se astfel că, în cuprinsul procurilor se vorbeşte de un singur împrumut şi un singur contract de garanţie imobiliară; această situaţie, rezultând şi din folosirea sintagmei ".. mandatarul meu mă va reprezenta la instituţii .. să încheie contracte de credit, ipotecă .. ".
În privinţa actelor de înstrăinare, de ipotecare ca şi a altor acte ce depăşesc administrarea obişnuită a bunurilor comune este necesar un mandat special. În acest sens sunt dispoziţiile art. 1535 şi art. 1536 C. civ.
Prima instanţă a reţinut că, procurile invocate ca temei al puterilor conferite pârâţilor P.E. şi P.C.I., în calitate de mandatari ai reclamanţilor I.E.C. şi P.P.D., în calitate de mandanţi, nu îndeplinesc condiţiile prevăzute în art. 1536 alin. (2) C. civ., pentru a fi calificate ca mandat special, apte a valida contractul de ipotecă cu privire la care s-a solicitat constatarea nulităţii parţiale.
În ce priveşte însă contractul de ipotecă autentificat la 5 martie 2008, de către B.N.P. R.A.A., instanţa a constatat că acestuia îi lipseşte una dintre condiţiile de validitate şi anume consimţământul reclamanţilor I.E.C. şi P.P.D. Acest lucru se datorează faptului că pentru acest contract de ipotecă, nu există un consimţământ expres al acestora din urmă, în calitate de coproprietari ai imobilului ipotecat, procurile nefiind valabile decât pentru primul contract de ipotecă, cel încheiat cu B.L. SA, Sucursala Suceava, autentificat la 12 octombrie 2006 la B.N.P. A.I.
Drept urmare, fiind semnat în temeiul unui mandat special, a cărui obiect a fost deja executat, mandat inapt a valida un alt act de înstrăinare, contractul de ipotecă în cauză este lovit de nulitate în parte. De altfel, potrivit art. 1536 alin. (2) C. civ., atunci când este vorba de ipotecare, mandatul trebuie să fie unul special, ori, pentru contractul de ipotecă ce a garantat împrumutul acordat de pârâta B. SA, Bucureşti, nu exista un astfel de mandat special.
Potrivit art. 948 pct. 2 din vechiul C. civ., una din condiţiile esenţiale de valabilitate a convenţiilor este consimţământul valabil al părţii ce se obligă.
Cum în cauză, reclamanţii nu şi-au exprimat personal consimţământul la încheierea contractului contestat, iar consimţământul exprimat în numele acestora de ceilalţi coindivizari nu a fost valabil, ca urmare a încetării valabilităţii mandatelor anterior încredinţate, actul juridic în discuţie este lovit de nulitate pentru neîndeplinirea condiţiei de valabilitate prev. de art. 948 pct. 2 din vechiul C. civ.
În consecinţă, prima instanţă a constatat nulitatea parţială absolută a contractului de ipotecă autentificat la 5 martie 2008, la B.N.P. R.A.A. cu privire la cotele reclamanţilor indivize de câte 1/4 (în total 1/2) din imobilul situat în mun. Fălticeni, str. Z., compus din casa de locuit, anexă şi din suprafaţa de 4.334 mp teren, imobil înscris în C.F. nr. x şi a dispus radierea ipotecii înscrise în C.F. nr. x asupra cotelor reclamanţilor indivize de câte 1/4 (în total 1/2) din imobilul individualizat anterior.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel reclamanţii I.E.C., P.P.D. şi pârâta B. SA, criticând soluţia instanţei de fond, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La termenul din data de 15 iunie 2012, instanţa a pus în discuţie excepţia lipsei de obiect a apelului declarat de reclamanţi.
Prin Decizia nr. 37 din 15 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins, ca rămas fără obiect apelul reclamanţilor I.E.C. şi P.P.D. împotriva Sentinţei nr. 717 din 19 martie 2012 a Tribunalului Suceava şi a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta B. SA împotriva aceleiaşi decizii şi a obligat apelanta-pârâtă să plătească apelanţilor-reclamanţi suma de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Referitor la apelul formulat de reclamanţi, care cuprinde critica privitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată, instanţa de apel a constatat că, în condiţiile în care prin încheierea din 10 mai 2012 a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul Hotărârii nr. 717/2012 a Tribunalului Suceava în sensul acordării cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.408 RON (în loc de 2.904 RON) pentru reclamanţi, iar apelul acestora vizează aceleaşi aspecte, acesta a rămas fără obiect.
Referitor la apelul formulat de pârâta B. SA, instanţa de apel a reţinut că, din conţinutul procurilor autentificate sub nr. x/2006 şi y/2006 reiese faptul că mandatul acordat mandatarilor se limitează la încheierea unui contract/contracte de ipotecă în vederea garantării unui împrumut, iar nu în vederea garantării mai multor împrumuturi. În acest sens nu are relevanţă faptul că în cuprinsul procurilor se face vorbire de "contracte de credit, ipotecă, gajare sau contracte de fidejusiune" având în vedere cele anterior precizate privitoare la garantarea unui împrumut.
De altfel, în exercitarea puterilor conferite de aceste procuri, mandatarii au încheiat contractul de ipotecă nr. x/2006 cu B.L.R. SA pentru garantarea împrumutului de 60.000 RON acordat SC S. SRL.
În aceste circumstanţe, mandatul acordat mandatarilor a fost executat conform puterilor conferite, ori alte acţiuni ale mandatarilor după această dată fiind săvârşite cu depăşirea împuternicirilor primite.
Instanţa de apel a constatat faptul că, în condiţiile în care actele întocmite de mandatari prin încheierea contractului de ipotecă autentificat la 5 martie 2008 reprezintă acte de dispoziţie în afara împuternicirii primite, iar mandanţii nu le-au ratificat nici expres şi nici tacit conform art. 1546 din C. civ. anterior (aplicabil speţei retionae temporis), pentru aceştia contractul de ipotecă fiind "res inter alios acta aliis, nec nocet, nec prodest" nu îi obligă în vreun fel, lipsind consimţământul ca o condiţie esenţială de validitate a contractului.
S-a apreciat că în mod temeinic a reţinut prima instanţă nulitatea absolută parţială a contractului de ipotecă, privitor la cotele mandanţilor reclamanţi din bunul ipotecat.
Curtea de Apel a mai reţinut şi faptul că susţinerile apelantei referitoare la literatura de specialitate în legătură cu înstrăinarea bunului de către un coindivizar nu pot fi primite întrucât vizează chestiuni diferite şi nu pot fi aplicate prin analogie.
Asta pentru că, odată cu ieşirea din indiviziune, dreptul cumpărătorului fie se consolidează, fie este rezolvit, după cum bunul cade sau nu în lotul coindivizarului vânzător. În cadrul contractului de ipotecă, garanţia grevează bunul în mâinile oricui s-ar afla, iar o eventuală executare a ipotecii ar priva de drept, în substanţa sa, pe oricare din proprietari, chiar în lipsa acordului său de voinţă la constituirea ipotecii.
De asemenea, instanţa de apel a statuat că nici prevederile art. 36 din Legea nr. 7/1996 nu sunt aplicabile cauzei, aşa cum susţine apelanta întrucât aceasta nu este un dobânditor de drepturi reale care a încheiat contractul de ipotecă bazându-se cu bună-credinţă pe înscrisurile din cuprinsul cărţii funciare. În fapt, aceasta a putut constata calitatea de coindivizari a reclamanţilor asupra bunului garantat, dar şi faptul că procura nu le mai conferea mandatarilor împuternicirea de a încheia un contract de ipotecă, având în vedere ca în cartea funciară era deja înscrisă o ipotecă în favoarea B.L.R.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. SA, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta B. SA a criticat decizia instanţei de apel, prin aceea că întinderea mandatului, puterile acestuia şi condiţiile cuprinse în cele două procuri, a fost dat "să încheie contracte de credit, ipotecă, gajare a bunurilor sau contracte de fidejusiune".
Or, în speţă, cele două procuri nu au fost revocate, reclamanţii nefăcând dovada notificării revocării mandatului în conformitate cu art. 1554 C. civ., revocarea nefiind opozabilă terţilor, decât după ce a fost adusă la cunoştinţa acestora. Până la notificarea revocării mandatului, mandantul răspunde faţă de terţii de bună-credinţă (mandat aparent), având drept de regres contra mandatarului incorect.
Recurenta arată că a fost de bună-credinţă la încheierea contractului de ipotecă mai sus menţionat, susţinerile instanţei în sensul că a cunoscut faptul că imobilul în discuţie a fost ipotecat în favoarea B.L. în baza aceleiaşi procuri neputând fi reţinute, în extrasul de carte funciară care se solicită la acordarea creditului nefiind menţionată decât instituirea ipotecii în favoarea B.L., nu şi procura în baza căreia a fost acordată.
De altfel, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, obligaţia de verificare a dreptului de reprezentare al părţilor revine notarului care a încheiat contractul de ipotecă, banca neputând aloca resurse şi personal de specialitate juridică pentru încheierea tuturor acestor contracte. Astfel, potrivit art. 59 din legea mai sus menţionată "(1) Pentru autentificarea unui act, notarul public verifică şi stabileşte, în prealabil, identitatea părţilor. (2) Părţile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică. În această situaţie, notarul este obligat să verifice în Registrul naţional notarial dacă acea procură a fost revocată, iar în cazul revocării va respinge cererea de autentificare."
Mai mult decât atât, în caz de încetare a mandatului din orice cauză mandatarul este obligat să restituie procura primită, contractele încheiate de mandatar cu terţii de bună-credinţă fiind valabile şi opozabile mandantului. (art. 1558 din C. civ.).
De asemenea, motivarea instanţei în sensul că susţinerile pârâtei referitoare la înstrăinarea bunului de către un coindivizar "nu pot fi primite întrucât vizează chestiuni diferite şi nu pot fi aplicate prin analogie" este eronată, în condiţiile în care în ambele situaţii efectele sunt aceleaşi.
Chiar în situaţia în care s-ar fi aflat în situaţia unei nulităţi absolute parţiale cu privire la consimţământul reclamanţilor, apreciază că întregul contract de ipotecă nu poate fi afectat decât, cel mult, de o nulitate relativă caracteristică ipotecării bunului de un coproprietar fără consimţământul celorlalţi. În consecinţă, nu s-a făcut dovada efectuării partajului motiv pentru care, ca şi în cazul unei vânzări, contractul de ipotecă trebuie menţinut cel puţin până la momentul la care se va cunoaşte efectul partajului, conform principiului ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet.
A mai precizat că nu poate fi reţinută convenţia frauduloasă a băncii sau a reprezentanţilor acesteia, întrucât nu s-a făcut o dovadă expresă în acest sens; că obligaţia verificării procurilor revenea notarului; chiar din conţinutul procurilor, rezultă fără dubiu că este vorba despre credite.
Conchide prin aceea că, cauza contractului de ipotecă este garantarea unui contract de credit, care are caracterul unui contract cu titlu oneros, iar drepturile creditorului dobânditor al unui drept de ipotecă ar trebui protejate în aceeaşi manieră în care sunt protejate cele ale unui dobânditor cu titlu oneros ale unui alt drept real decât dreptul de ipotecă, acesta din urmă fiind tot un drept real, accesoriu creanţei.
În consecinţă, recurenta a precizat că dreptul de ipotecă al băncii a fost înscris cu mai mult de 3 ani înainte de formularea acţiunii în rectificare.
Astfel, condiţia bunei-credinţe rezultă din argumentele arătate anterior, banca efectuând toate verificările aferente prin concursul notatului, legal abilitat să facă astfel de verificări.
Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate şi temeiul de drept invocat se constată că recursul este nefondat.
Critica privind întinderea mandatelor încredinţate coindivizarilor P.E. şi P.C.I. prin procurile autentificate vizează o chestiune de fapt, respectiv stabilirea obiectului celor două mandate m raport de voinţa exprimată în cuprinsul actelor autentice şi se încadrează în motivul de modificare prevăzut de pct. 8 al art. 304 C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că această critică nu este fondată, întrucât în mod corect instanţa de apel a stabilit întinderea obiectelor celor două mandate în concordanţă cu clauzele stipulate în cuprinsul procurilor.
În acest sens, atât prin procura nr. x/2006, cât şi prin procura nr. y/2006 coindivizarii P.C.I. şi P.E. au fost împuterniciţi să garanteze cu cotele indivize ale reclamanţilor I.E.C. şi P.P.D. din imobil, un împrumut/credit acordat beneficiarei SC S. SRL, iar în finalul celor două procuri s-a menţionat explicit că acestea sunt valabile numai până la realizarea obiectului lor.
Raportat la modul în care a fost descris obiectul celor două procuri, înţelesul acestora este clar şi neîndoielnic sub aspectul puterilor conferite mandatarilor, care au fost împuterniciţi să garanteze un singur împrumut cu imobilul ai cărui coproprietari sunt reclamanţii, astfel că instanţa de apel a interpretat procurile în concordanţă cu natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic ce rezultă din cuprinsul lor, dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nefiind incidente în cauză.
Susţinerea recurentei privind faptul că puterile conferite mandatarilor nu s-au limitat la garantarea unui singur împrumut, raportându-se la formularea de la alin. (3) al celor două procuri potrivit căreia mandatul a fost dat "să încheie contracte de credit, ipotecă, gajare a bunurilor sau contracte de fidejusiune", este nefondată.
Termenul de "contracte" se referă la diferitele tipuri de garanţii ce puteau fi constituite de mandatari, cum au fost exemplificate în cuprinsul procurilor (ipotecă, gaj, fidejusiune), folosirea pluralului în acest context neputând fi disociată de enumerarea care îi succed şi care se referă la mai multe tipuri de contracte de garanţie, iar nu la un număr de contracte de acelaşi tip. Astfel, nu poate fi reţinută susţinerea recurentei în sensul că mandatarii puteau încheia un număr nelimitat de contracte de garanţie imobiliară, contrar limitărilor expres formulate în alineatele precedente ale procurilor, care se referă la garantarea unui singur împrumut/credit.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1535 şi 1536 alin. (2) din vechiul C. civ., aceste dispoziţii legale nu pot fi reţinute întrucât în cauză nu a fost contestat caracterul special al celor două procuri, ci a fost contestată existenţa valabilă a procurilor la momentul încheierii contractului de ipotecă cu recurenta în raport de împrejurarea că obiectul mandatelor era limitat la garantarea unui singur împrumut şi că acest obiect fusese realizat înainte de încheierea contractului contestat.
De asemenea, nu pot fi reţinute nici susţinerile recurentei în sensul că procurile nu au fost revocate printr-un act care să-i fi fost notificat, întrucât nu s-a pus problema încetării mandatelor încredinţate de reclamanţi prin revocare, ci efectele mandatelor au încetat prin aducerea la îndeplinire a obiectului lor, conform clauzelor stipulate în cuprinsul procurilor în sensul că mandatele sunt valabile numai până la realizarea obiectului lor, semnăturile mandatarilor fiind opozabile reclamanţilor doar în limita puterilor încredinţate.
Nefondate sunt şi susţinerile recurentei referitoare la valabilitatea contractului de ipotecă contestat pe considerentul că acest contract ar fi fost încheiat cu un terţ de bună-credinţă, care nu ar fi cunoscut cauza de ineficacitate a mandatelor invocată de reclamanţi.
Buna sau reaua-credinţă a părţilor contractante la încheierea unui act juridic reprezintă o chestiune de fapt şi ţine de interpretarea probelor, iar modul în care instanţa de apel a dezlegat această problemă nu poate fi cenzurat prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Cum în cauză instanţa de apel a reţinut reaua-credinţă a recurentei pe considerentul că, raportat la înscrisurile din cartea funciară, pârâta a avut posibilitatea de a constata că obiectul procurilor fusese adus la îndeplinire prin încheierea unui contract anterior de ipotecă în favoarea L.B. SA, această chestiune de fapt nu mai poate fi discutată în recurs.
Susţinerea recurentei-pârâte potrivit căreia ar fi fost de buna-credinţă la încheierea contractului de ipotecă contestat este nefondată, întrucât din lecturarea procurilor folosite la încheierea contractului rezultă că mandatarii au fost împuterniciţi să garanteze în numele reclamanţilor un singur credit, iar din evidenţele de carte funciară şi din cuprinsul contractului contestat rezultă că pârâta a cunoscut faptul ca imobilul mai fusese ipotecat în favoarea L.B. SA în temeiul aceloraşi procuri, conform contractului de ipotecă nr. x/2006, depus la Biroul de carte funciară la data înscrierii ipotecii anterioare. Astfel, pârâta avea obligaţia de a solicita originalul procurilor respective care, faţă de limitele puterilor încredinţate, nu ar fi putut fi folosite în alt scop, ori neîndeplinirea acestei obligaţii şi încheierea contractului de ipotecă în baza unor copii ale procurilor relevă neglijenţa pârâtei, neglijenţă care exclude buna-credinţă invocată.
Contrar susţinerilor recurentei, situaţia de fapt dedusă judecăţii nu se circumscrie ipotezelor prevăzute de art. 1558 raportat la art. 1557 din vechiul C. civ. întrucât nevalabilitatea mandatelor la data încheierii contractului contestat nu s-a datorat decesului mandanţilor sau vreunuia din cazurile de desfiinţare prevăzute de lege, ci s-a datorat faptului că mandatele încredinţate încetaseră anterior prin aducerea lor la îndeplinire.
Nu este fondată nici critica potrivit căreia contractul de ipotecă ar fi valabil prin prisma teoriei condiţiei rezolutorii, chiar în situaţia în care reclamanţii nu au consimţit în mod valabil la încheierea contractului.
Teoria valabilităţii sub condiţie rezolutorie a actului de vânzare-cumpărare încheiat doar de o parte din coindivizari este fundamentată pe teza potrivit căreia vânzarea poate avea ca obiect şi bunuri viitoare, pe care coindivizarii vânzători le pot dobândi ca urmare a efectuării partajului ori acest raţionament este exclus în materia contractului de ipotecă, deoarece dispoziţiile art. 1775 din vechiul C. civ. consacră expres regula potrivit căreia bunurile viitoare ale debitorului nu pot fi ipotecate.
Astfel, împrejurarea că un coindivizar care a constituit o ipotecă asupra bunului indiviz, fără acordul celorlalţi coproprietari, ar putea dobândi ulterior întregul bun în urma efectuării partajului, nu este de natură să înlăture nulitatea ce derivă din nesocotirea art. 1775 din vechiul C. civ., soluţia de recunoaştere a valabilităţii actului de ipotecă constituit asupra unui bun viitor al debitorului fiind contrară reglementării menţionate.
Soluţia pronunţată de instanţa de apel este legală şi sub aspectul dispoziţiei de radiere din cartea funciară a dreptului de ipotecă înscris cu privire la cotele indivize ale reclamanţilor din imobilul în litigiu întrucât dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 7/1996 nu sunt incidente speţei. Astfel, în mod corect s-a statuat că, în speţă, pârâta nu este un dobânditor de drepturi reale care a încheiat contractul de ipotecă cu bună-credinţă pe baza înscrisurilor din cuprinsul cărţii funciare, întrucât înscrierea dreptului de ipotecă în favoarea sa s-a întemeiat pe un act juridic încheiat în numele reclamanţilor, care sunt proprietarii tabulari ai cotelor indivize de câte 1/4 ce au format obiectul actului juridic contestat, aceasta având posibilitatea de a constata calitatea de coindivizari a reclamanţilor dar şi faptul că procura nu conferea mandatarilor împuternicirea de a încheia un contract de ipotecă.
În acest context se constată că hotărârea nu este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind întrunite condiţiile cerute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B. SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 37 din 15 iunie pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Faţă de culpa procesuală a recurentei-pârâte, în temeiul art. 274 C. proc. civ., aceasta va fi obligată la plata sumei de 885 RON reprezentând cheltuieli de judecată către reclamanţii I.E.C. şi P.P.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B. SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 37 din 15 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă pe recurenta-pârâtă B. SA Bucureşti la plata sumei de 885 RON reprezentând cheltuieli de judecată către reclamanţii I.E.C. şi P.P.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2542/2013. Civil. Anulare incident plată.... | ICCJ. Decizia nr. 639/2013. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
