ICCJ. Decizia nr. 575/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 575/2014
Dosar nr. 953/214/2010
Şedinţa din camera de consiliu din 18 februarie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 5 mai 2010, reclamanţii N.C.D. şi N.D.P. au solicitat în contradictoriu cu pârâta P.M., ieşirea din indiviziune asupra unor bunuri imobile, respectiv două terenuri, în suprafaţă de 2 ha şi 7996 mp situat în extravilanul, şi respectiv de 4304 mp situat în intravilanul satului Strâmbeni, Comuna Suseni, jud. Argeş, precum şi asupra unei case de locuit, în suprafaţă de 28 mp, din aceeaşi localitate, motivând că autorul lor, S.F., a dobândit cota de 1/1 din respectivele imobile, în temeiul titlului de proprietate din data de 15 septembrie 1994 eliberat de Comisia Judeţeană Argeş pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, cealaltă cotă de 1/1 fiind dobândită de pârâta P.M.; cota deţinută de autorul S.F. s-a transmis, în cote egale, către cei doi reclamanţi, în temeiul certificatului de moştenitor din data de 11 mai 2009, emis de către BNP - M.I.
Prin sentinţa civilă nr. 687/2011 din data de 29 iunie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 953/214/2010, Judecătoria Costeşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
În motivare, instanţa a reţinut că, prin acţiunea formulată, reclamanţii au solicitat ieşirea din indiviziune asupra bunurilor imobile dobândite de la autorul lor, S.F., şi enumerate în certificatul de moştenitor din 11 mai 2009, care la rândul său le dobândise împreună cu pârâta, P.M., conform titlului de proprietate din 15 septembrie 1994, eliberat în condiţiile Legii nr. 18/1991, titlu emis pe numele autorului comun A.T., la rubrica moştenitori fund menţionaţi descendenţii acestuia din urmă.
A mai reţinut instanţa că autorul comun A.T. a decedat ia data de 29 aprilie 1977, ultimul domiciliu fiind situat pe raza sectorului 3, Bucureşti, iar reclamanţii au acceptat succesiunea de pe urma lui S.F., decedat ia data de 9 februarie 2009, cu ultimul domiciliu situat în Bucureşti, sectorul 2, în calitate de moştenitori testamentari, aşa cum se evidenţiază în certificatul de moştenitor din 11 mai 2009, întocmit de B.N.P. - M.I.
Judecătoria Costeşti a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 14 C. proc. civ, iar nu prevederile art. 13 C. proc. civ, Deşi reclamanţii au solicitat ieşirea din indiviziune asupra unor imobile, cerere care aparent ar atrage incidenţa dispoziţiilor art. 13 C. proc. civ, în raport de locul situării acestora, operaţiunea de partajare nu este posibilă iară a se stabili mai întâi cotele coindivizarilor şi implicit, Iară a se analiza cele două succesiuni, provenite de ia cei doi autori comuni. Reţinând caracterul de ordine publică al prevederilor art. 14 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti în a cărei rază teritorială a fost situat ultimul domiciliu al autorului comun, A.T.
Prin sentinţa civilă nr. 5478 din 26 martie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 33345/301/2011, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a invocat din oficiu necompetenţa teritorială de a soluţiona cauza şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.
A motivat instanţa de judecată că art. 14 C. proc. civ. se referă la ultimul domiciliu al defunctului, iar nu la locul de deces şi potrivit menţiunilor din certificatul de deces, aflat la fila 51 în dosarul Judecătoriei Costeşti, ultimul domiciliu ai autorului comun A.T., decedat în Bucureşti, sectorul 3, a fost in Bucureşti, str. Avrig nr. 2, adresă ce a făcut parte din sectorul 2, începând cu anul 1979, iar anterior, începând cu anul 1968, tot din acest sector, motiv pentru care Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti ii revine competenta de soluţionare a litigiului ce are ca obiect o cerere de partaj succesoral.
Prin sentinţa civilă nr. 5372 din data de 2 aprilie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 33791/300/2012, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătorie Costeşti.
Instanţa a reţinut că la data de 28 septembrie 2010, reclamanţii au depus o precizare de acţiune, prin care au solicitat ieşirea din indiviziune asupra terenurilor arătate în cererea introductivă, bunuri ce au aparţinut autorilor comuni A.T. şi S.F., iar la data de 1 aprilie 2013, în faţa Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, pârâta P.M. a depus cerere reconvenţională, prin care a solicitat anularea testamentului din 28 ianuarie 2009 ai defunctului S.F., pentru lipsă de discernământ şi, în consecinţă, anularea certificatului de moştenitor din 11 mai 2009, iar la termenul de judecată din data de 2 aprilie 2013, instanţa a calificat obiectul cererii deduse judecăţii ca fiind partaj judiciar, ieşire din indiviziune în raport de cotele de proprietate stabilite conform certificatului de moştenitor menţionat, şi a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei sector 2 Bucureşti.
A motivat instanţa că reclamanţii au solicitat ieşirea din indiviziune asupra unor imobile, iar din cuprinsul certificatului de moştenitor din 11 mai 2009 eliberat de BNP - M.I. din Bucureşti şi Titlului de proprietate din 15 septembrie 1994 eliberat de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Argeş reiese că părţile deţin cote indivize determinate cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilelor, nefiind necesară vreo dezbatere succesorală anterioară soluţionării cererii de ieşire din indiviziune, motiv pentru care devin incidente dispoziţiile art. 13 alin. (1) C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 1255 din data de 11 decembrie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 953/214/2010, Judecătoria Costeşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti şi, constând ivit conflictul negativ de competenţă, a declinat competenţa a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă,
Instanţa a apreciat că sunt incidente prevederile art. 14 C. proc. civ., motivat de faptul că ieşirea din indiviziune asupra imobilelor indicate în cererea introductivă de instanţă nu se poate face distinct în condiţiile în care certificatul de moştenitor vizează doar succesiunea unui singur defunct, respectiv S.F., iar pe de altă parte, la data de 1 aprilie 2013, în faţa Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, pârâta a formulat cerere reconvenţională pentru anularea respectivului certificat. Faţa de faptul că ambii defuncţi au avut domiciliul în Bucureşti, sectorul 2, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.
Asupra conflictului negativ de competenţă,, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Potrivit cererii introductive de instanţă, astfel cum a fost precizată la Judecătoria Costeşti, prin înscrisul aflat la fila 29 în Dosarul nr. 953/214/2010 precum şi oral, la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, conform încheierii din 1 aprilie 2013 pronunţată în Dosar nr. 33791/300/2012, precum şi la Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, conform celor consemnate în practicaua sentinţei civile nr. 5487 din 26 martie 2012, reclamanţii au înţeles să sesizeze instanţa de judecată cu o cerere de partajare a unor bunuri imobile pentru a pune capăt stării de indiviziune născute de pe urma defuncţilor A.T. şi S.F., invocând cotele de proprietate stabilite în conţinutul titlului de proprietate din data de 15 septembrie 1994 eliberat de Comisia Judeţeană Argeş pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, precum şi în certificatul de moştenitor din 11 mai 2009 eliberat de B.N.P. - M.I. din Bucureşti.
Înalta Curte mai observă că nu a fost contestată de partea potrivnică cererea principală, introductivă de instanţă, în privinţa cotelor de proprietate, aspect ce rezultă din întâmpinarea depusă în cauză şi aflată la fila 27 în Dosarul nr. 953/1/2010 al Judecătoriei Costeşti.
Faţă de obiectul juridic al acţiunii principale, respectiv partaj judiciar al unor bunuri imobile, Înalta Curte reţine ca incidente în cauză prevederile art. 13 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora«cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilele » ce reglementează o competenţă absolută, de ordine publică în sensul art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în legătură cu cererile referitoare la imobile, pe care părţile nu o pot înlătura.
Între părţi nu există un litigiu principal privitor la moştenire care să atragă incidenţa prevederilor art. 14 pct. 2 C. proc. civ. «În materie de moştenire, sunt de competenţa instanţei cehii din urmă domiciliu al defunctului: (...) 2. cererile privitoare la moştenire, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia».
Formularea cererii reconvenţionale de pârâta P.M., prin care se solicită anularea dispoziţiilor testamentare, cu consecinţa anulării certificatului de moştenitor de care se prevalează reclamanţii, nu atrage după sine aplicarea, în privinţa cererii principale, a dispoziţiilor art. 14 pct. 1 C. proc. civ. potrivit cărora « În materie de moştenire, sunt de competenţa instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: L cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare ».
Cererea reconvenţională este, ca natură juridică, o cerere incidentală, aflată în strânsă legătură cu cererea principală, a cărei soluţionare este de competenţa instanţei de judecată care judecă cererea principală, operând prorogarea legală de competenţă în favoarea acestei din urmă instanţe, în temeiul dispoziţiilor art. 17 C. porc. civ. potrivit cărora « cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală ».
Înalta Curte, pentru toate aceste motive, văzând faptul că imobilele a cărora partajare se solicită se află în comuna Suseni, judeţul Argeş, constată că îi revine Judecătoriei Costeşti, competenţa de soluţionare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costeşti.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 567/2014. Civil. Marcă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 579/2014. Civil → |
|---|
