ICCJ. Decizia nr. 861/2014. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 861/2014
Dosar nr. 10792/2/2011
Şedinţa publică de la 5 martie 2014
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a civilă, la data de 17 decembrie 2008, sub număr de Dosar nr. 48563/3/2008, reclamantul N.L. a chemat în judecată Statul Român prin M.F. şi Guvernul României, solicitând instanţei pronunţarea unei sentinţe prin care să se constate că, prin sentinţă, a fost discriminat de pârâţi, care nu au respectat principiile prevăzute de art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, când au emis actele de înstrăinare a acţiunilor deţinute de Statul Român la B.C.R.; să fie obligaţi pârâţii să îi vândă în aceleaşi condiţii şi la acelaşi preţ un număr egal cu cel al acţiunilor oferite şi vândute fostului preşedinte al B.C.R. - N.D. şi să repare gravul prejudiciu moral şi material pe care l-au produs reclamantului prin această discriminare.
Prin sentinţa civilă nr. 97 din 23 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a lll-a civilă, s-a declarat nulă cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul N.L. a declarat apel, care, prin Decizia civilă nr. 106/ A din 15 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, (rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5773 din 2 noiembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală), a fost admis, a fost desfiinţată sentinţa atacată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, apreciindu-se că instanţa de fond, constatând lipsa semnăturii reclamantului pe cererea de chemare în judecată, era obligată să dispună citarea acestuia în vederea suplinirii acestei lipse, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 alin. (1) C. proc. civ., şi numai dacă acesta nu s-ar fi prezentat pentru a suplini această lipsă, putea constata nulitatea acţiunii.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a lll-a civilă, sub număr de Dosar nr. 48563/3/2008.
Prin sentinţa civilă nr. 1645 din 7 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a lll-a civilă, în baza art. 133 C. proc. civ., s-a declarat nulă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul N.L., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin M.F.P. şi Guvernul României, pentru lipsa semnăturii, tribunalul constatând că, deşi legal citat cu menţiunea de a semna cererea de chemare în judecată sub sancţiunea nulităţii cererii pentru lipsa semnăturii, la termenul din 20 mai 2011, pentru termenul din 7 octombrie 2011, reclamantul nu s-a prezentat în instanţă pentru a îndeplini această obligaţie legală.
Prin Decizia civilă nr. 106/ A din 19 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 10792/2/2011, s-a constatat perimat apelul formulat de reclamantul N.L. împotriva sentinţei civile nr. 1645 din 7 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a lll-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Statul Român prin M.F.P. şi Guvernul României.
În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamantul N.L. a declarat recurs, invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 4, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Cum problema timbrajului este prioritară oricăror excepţii, cereri sau motive de casare, Înalta Curte, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi completată, şi la dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora „la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepţia netimbrarii cererii de recurs şi a reţinut:
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate, atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii", iar conform dispoziţiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar „cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite şi înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. în cazul nerespectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru".
Recurentul - reclamant N.L. a fost legal citat pentru termenul de astăzi, 5 martie 2014, cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei şi 0,15 lei timbru judiciar (fila 14 dosar recurs), dar acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală a timbrării recursului.
Constatând că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată din 5 martie 2014, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 şi va anula recursul declarat de reclamantul N.L., ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul N.L. împotriva Deciziei civile nr. 106/ A din 19 martie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 850/2014. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 862/2014. Civil. Actiune în daune... → |
|---|
