ICCJ. Decizia nr. 868/2014. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 868/2014
Dosar nr. 7534/114/2012
Şedinţa publică din 14 martie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 18 martie 2013, urmare a declinării competenţei de către Tribunalul Buzău, prin Decizia civilă nr. 330 din 25 februarie 2013, Curtea de Apel Ploieşti a fost învestită cu soluţionarea cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 1464/9 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Buzău, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată de revizuentul A.Ş. în contradictoriu cu intimaţii A.L.C., A.A.C., Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Podgoria, în baza Legii nr. 18/1991 şi Comisia Judeţeană Buzău pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, în baza Legii nr. 18/1991.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că, prin Sentinţa civilă nr. 1349 din 27 mai 2011 a Judecătoriei Râmnicu Sărat (devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 624 din 5 octombrie 2011 a Tribunalului Buzău) s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A.L.C. şi s-a respins cererea acesteia de constatare a nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. 59807/20 din 20 aprilie 1995 emis de Comisia Judeţeană Buzău de aplicare a Legilor fondului funciar pe numele A.Ş., pentru suprafaţa de 2500 mp teren, situat în intravilanul localităţii Podgoria, judeţul Buzău.
Revizuentul a mai arătat că, ulterior, prin Sentinţa civilă nr. 911 din 11 mai 2012 a Judecătoriei Râmnicu Sărat (devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1464 din 9 noiembrie 2012 a Tribunalului Buzău) a fost admisă acţiunea formulată de intimaţii A.A.C. şi A.L.C. şi s-a constatat nulitatea absolută, parţială, a titlului de proprietate nr. 59807/20 din 20 aprilie 1995 emis pe numele său, A.Ş., în ceea ce priveşte suprafaţa de teren de 2500 mp, situată în intravilanul localităţii Podgoria, judeţul Buzău, tarlaua 106.
Revizuentul a precizat că cea de-a doua hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat, astfel cum s-a reţinut în opinia minoritară a Deciziei civile nr. 1464 din 9 noiembrie 2012 a Tribunalului Buzău, astfel că se impune anularea acestei din urmă hotărâri.
Intimata Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor în baza Legii nr. 18/1991 Podgoria, prin întâmpinare, a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, pe considerentul că hotărârile invocate ca fiind potrivnice nu evocă fondul.
Curtea de Apei Ploieşti, secţia I civilă, prin Decizia nr. 1728 din 11 iunie 2013 a respins, ca neîntemeiate, atât excepţia inadmisibilităţii cât şi cererea de revizuire.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii, că deşi art. 322 alin. (1) C. proc. civ. (forma în vigoare la data introducerii acţiunii) prevede posibilitatea revizuirii unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, la nivel jurisprudenţial s-a decis că, în situaţia definită la pct. 7 al aceluiaşi articol, pot fi supuse revizuirii chiar şi acele decizii ale instanţelor de recurs care nu evocă fondul litigiului.
Pe fondul cererii de revizuire, instanţa a reţinut că posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de împrejurarea ca în cadrul celui de-al doilea proces să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra obiecţiilor în legătură cu existenţa acelei hotărâri, în sensul de a nu fi soluţionat excepţia puterii de lucru judecat.
Reţinând că în cadrul celui de-al doilea proces, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 3531/287/2031 al Judecătoriei Râmnicu Sărat (soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 911 din 11 mai 2012, devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1464 din 9 noiembrie 2012 a Tribunalului Buzău) a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri (Sentinţa civilă nr. 1349 din 27 mai 2011 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 624 din 5 octombrie 2011 a Tribunalului Buzău) stabilindu-se că această excepţie nu este incidenţă în cauză, instanţa a constatat că nu sunt întrunite condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. întrucât s-ar nesocoti autoritatea lucrului judecat a celei de-a doua hotărâri, ceea ce ar fi împotriva finalităţii urmărită de lege.
Împotriva acestei hotărâri, revizuentul A.Ş. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La termenul din 14 martie 2014, Înalta Curte a pus în discuţie, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de dispoziţiile art 328 alin. (1) C. proc. civ., faţă de împrejurarea că hotărârea supusă revizuirii este pronunţată în recurs.
Examinând cu prioritate această excepţie, Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:
Regula în materia căii de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii date asupra revizuirii este aceea că o astfel de hotărâre este supusă căii de atac prevăzută de lege pentru hotărârea revizuită (art. 328 alin. (1) C. proc. civ.). în consecinţă, hotărârea dată asupra cererii de revizuire care are ca obiect o decizie a instanţei de recurs este irevocabilă, aşa încât ea nu mai poate fi atacată cu recurs.
Art. 328 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepţia cazului în care instanţa de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cărei hotărâre este irevocabilă".
Această dispoziţie procedurală nu este însă de natură a deschide calea unui recurs la recurs, aplicându-se şi în această ipoteză regula prevăzută la alin. (1) al art. 328 C. proc. civ., în sensul că, dacă hotărârea supusă revizuirii pe temeiul art. 322 pct. 7 din acelaşi Cod este irevocabilă, acelaşi caracter îl va avea şi hotărârea pronunţată în revizuire.
Din interpretarea prevederilor art. 328 alin. (2) C. proc. civ. reiese că intenţia legiuitorului a fost aceea de a elimina calea de atac a apelului, atunci când hotărârea a cărei revizuire se cere este supusă atât apelului, cât şi recursului, şi nu aceea de a deschide calea recursului şi în situaţia în care hotărârea supusă revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este pronunţată în recurs.
În speţă, Decizia nr. 1464/2012 a Tribunalului Argeş, a cărei revizuire s-a solicitat, este o hotărâre irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., nefiind susceptibilă de recurs. În aplicarea regulii prevăzute la art. 328 alin. (1) C. proc. civ., Decizia nr. 1728 din 11 iunie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin care s-a soluţionat cererea de revizuire îndreptată împotriva deciziei irevocabile sus-menţionate este, la rândul său, irevocabilă, recursul declarat de revizuent fiind, aşadar, inadmisibil.
În consecinţă, pentru considerentele reţinute mai sus, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul A.Ş. împotriva Deciziei nr. 1728 din 11 iunie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 martie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 867/2014. Civil. Expropriere. Obligaţie de a... | ICCJ. Decizia nr. 869/2014. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
