ICCJ. Decizia nr. 912/2014. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 912 /2014
Dosar nr. 3424/111/2011
Şedinţa publică de la 10 martie 2014
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 10 martie 2011 pe rolul Tribunalului Bihor, reclamanta SC U.O.O. SRL cu sediul în Biharia, judeţul Bihor, în contradictoriu cu pârâtele SC L.R.F. SRL (anterior SC L.R. I.F.N. SA) cu sediul în Oradea, judeţul Bihor, prin administrator judiciar B.M., Cabinet Individual de insolvenţă, cu sediul în Oradea, judeţul Bihor şi SC B.C.C. SA Sucursala Zalău, cu sediul în Zalău, judeţul Sălaj, a solicitat obligarea pârâtelor la predarea către reclamantă a cărţilor de identitate, în original, pentru următoarele autovehicule:
- autoutilitara de culoare alb multicolor şi semiremorca de culoare alb-galben.
- autoturism de culoare roşie.
- autoturism de culoare roşie.
A mai solicitat obligarea pârâtelor la radierea din arhiva electronică de garanţii reale mobiliare a autovehiculelor sus menţionate.
În drept, au fost invocate dispoziţiile C. civ., C. com., C. proc. civ. şi O.G. nr. 51/1997.
Pârâta SC B.C.C. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în temeiul prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 suspendarea judecării cauzei, întrucât faţă de SC L.R.F. SRL (anterior L.R. I.F.N. SA) s-a deschis procedura insolvenţei.
Totodată, a solicitat obligarea reclamantei la plata taxei de timbru în funcţie de valoarea pretenţiilor.
În ceea ce priveşte fondul pretenţiilor, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, motivat de faptul că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată, conform notificărilor de debitor cedat aceasta având o restanţă de plată până în data de 8 septembrie 2011 în sumă de 39.779,23 lei. Pârâta arată că până când nu i se plăteşte această sumă nu se vor elibera cărţile de identitate solicitate.
A solicit obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ce reprezintă onorariu avocaţial.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115 şi următoarele C. proc. civ., art. 969 şi art. 1361 C. civ.
Prin încheierea din data de 27 septembrie 2011 Tribunalul Bihor a respins cererea pârâtei SC B.C.C. SA Sucursala Zalău privind suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, întrucât prin prezenta acţiune reclamanta nu urmăreşte realizarea unei creanţe asupra averii debitorilor ci se urmăreşte predarea unor înscrisuri respectiv cărţi de identitate ale unor autovehicule.
Prin încheierea din data de 22 noiembrie 2011 instanţa a respins, ca nefondată, excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Tribunalului Bihor excepţie invocată de pârâta SC B.C.C. SA Sucursala Zalău.
Prin sentinţa nr. 59/ COM din 31 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Bihor a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei SC L.R.F. SRL (anterior Leasing Rom I.F.N. SA) prin administrator judiciar B.M. Cabinet Individual de Insolvenţă.
A fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC U.O.O. SRL, în contradictoriu cu pârâţii SC L.R.F. SRL (anterior L.R. I.F.N. SA) prin administrator judiciar B.M. Cabinet Individual de Insolvenţă şi, în consecinţă, au fost obligate pârâtele la predarea către reclamantă a cărţilor de identitate, în original, pentru următoarele autovehicule:
- autoutilitara de culoare alb multicolor şi semiremorca de culoare alb-galben.
- autoturism de culoare roşie.
- autoturism de culoare roşie.
A fost obligată pârâta SC B.C.C. SA Sucursala Zalău la radierea din arhiva electronică de garanţii reale mobiliare a autovehiculelor sus menţionate.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâtele au fost obligate la plata către reclamantă a sumei de 1.008,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivare, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, prima instanţă a constatat că societatea reclamantă a încheiat trei contracte de leasing operaţional cu pârâta SC L.R.F. SRL (anterior L.R. I.F.N. SA) respectiv contractele din 14 noiembrie 2007 şi din 15 noiembrie 2007, pentru autoutilitara de culoare alb multicolor şi semiremorca de culoare alb-galben, pentru un autoturism de culoare roşie şi pentru un autoturism de culoare roşie.
Valoarea totală a celor trei contracte de leasing este de 293.605,82 lei.
După perfectarea acestor contracte, între cele două pârâte a intervenit câte un contract de cesiune de creanţă pentru contractele de leasing operaţional sus menţionate, respectiv contractele din 16 noiembrie 2007, din 16 noiembrie 2007 şi din 16 noiembrie 2007.
S-a reţinut, în esenţă, că reclamanta şi-a onorat toate obligaţiile de plată, fapt recunoscut şi de către pârâta SC L.R.F. SRL (anterior L.R. I.F.N. SA), care a menţionat prin adresa trimisă reclamantei în data de 1 martie 2011 că, din evidenţele contabile ale pârâtei, rezultă că reclamanta a achitat integral sumele de bani aferente celor trei contracte de leasing din 14 noiembrie 2007 şi din 15 noiembrie 2007, inclusiv valoarea reziduală în contul deschis la pârâta SC B.C.C. SA Sucursala Zalău.
Cartea de identitate a unui autoturism reprezintă dovada proprietăţii pe care persoana o are asupra autoturismului respectiv. În cazul creditului auto, banca finanţatoare înscrie gajul asupra autoturismului în A.E.G.R.M.
S-a apreciat că pârâta SC B.C.C. SA Sucursala Zalău a recunoscut că are în posesie cele trei cărţi de identitate pentru autoutilitară şi cele două autoturisme, iar refuzul predării acestora către reclamantă este neîntemeiat în condiţiile în care şi pârâta SC L.R.F. SRL, societatea cu care s-au încheiat contractele de leasing recunoaşte că reclamanta a achitat contravaloarea autovehiculelor.
Pârâta SC B.C.C. SA Sibiu a declarat apel şi prin Decizia nr. 98/ CA din 6 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis apelul declarat împotriva sentinţei nr. 59 din 31 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Bihor, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost respins capătul de cerere formulat de reclamanta SC U.O.O. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC L.R.F. (fost L.R. I.F.N. SA) prin administrator Judiciar G.E.F.I.N. Insolv Ipurl Oradea şi SC B.C.C. SA, prin care se solicita radierea din arhiva electronică de garanţii reale mobiliare a autovehiculelor. Prin aceeaşi decizie au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei sub aspectul dezlegării date excepţiei şi primului capăt de cerere. A fost redus proporţional cuantumul cheltuielilor de judecată până la concurenţa sumei de 504 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a apreciat ca fiind nefondată excepţia necompetenţei teritoriale invocată de reclamantă, astfel că aceasta a fost respinsă, motivat de faptul că, în speţă, competenţa este una alternativă şi, potrivit art. 9 C. proc. civ., când cererea este îndreptată împotriva a doi pârâţi, ea poate fi adresată instanţei de la sediul oricăruia dintre ei, iar în cauză, una dintre pârâte, respectiv SC L.R.F. SRL, are sediul în Oradea şi ca atare, în mod corect s-a reţinut că Tribunalul Bihor este competent în soluţionarea cererii.
Sub aspectul excepţiei netimbrării acţiunii instanţa de apel a constatat că aceasta nu este o acţiune în pretenţii, astfel cum a susţinut apelanta, reclamanta insistând în a reitera şi în apel că a învestit instanţa cu o cerere prin care tinde a stabili în sarcina pârâtelor obligaţii de a face, astfel că, în baza principiului disponibilităţii părţilor ce guvernează procesul civil, instanţa de apel a reţinut că taxa de timbru este corect achitată, excepţia fiind neîntemeiată.
Cât priveşte fondul litigiului dedus judecăţii, s-a reţinut că apelanta a invocat, în esenţă, faptul că intimata - reclamantă nu a efectuat plăţi în perioada 2008 - 2009 în contul indicat în notificarea de debitor cedat, astfel că, neîndeplinindu-şi obligaţiile ce decurg în sarcina sa în urma cesiunii, nu este îndreptăţită să se radieze garanţiile din arhiva de garanţii şi nici să i se predea cărţile de identitate ale autovehiculelor.
Instanţa de apel a constatat că între SC U.U.O. SRL şi SC L.R.F. SRL (fostă L.R. I.F.N. SA), aflată în insolvenţă, s-au încheiat contractele de leasing operaţional din 14 noiembrie 2007 şi din 15 noiembrie 2007 pentru autoutilitara, semiremorca şi autoturismele.
După perfectarea acestor trei contracte, între societatea de leasing şi finanţator, s-au încheiat trei contracte de cesiune de creanţă şi anume contractele toate la data de 16 noiembrie 2007.
În raport de înscrisurile aflate la filele 18 - 22 din dosarul de fond, s-a reţinut că cesiunea a fost notificată debitorului cedat, notificările purtând semnătura reprezentantului SC U.U.O. SRL, ocazie cu care acesta a fost înştiinţat că, de la data cesiunii - 16 noiembrie 2007 plata ratelor se va face în contul indicat deschis la SC B.C.C. Sucursala Zalău.
Totodată, din înscrisurile depuse, a rezultat că în urma cesiunii au fost cedate băncii ratele de leasing din anexa 1 (36 rate), cele din anexa 2 rămânând de plată direct la societatea de leasing, însă reclamanta a achitat ratele aferente creditului în contul de la SC B.C.C SA Sucursala Zalău numai din 8 iulie 2009, până atunci achitând în alte bănci, ceea ce înseamnă că nu şi-a îndeplinit în raport cu noul său creditor obligaţiile ce îi reveneau conform termenilor cesiunii.
Pârâta SC L.R.F. SRL prin lichidator a confirmat că din evidenţele contabile ale acesteia rezultă că reclamanta a achitat integral sumele de bani aferente celor trei contracte de leasing din 14 şi 15 noiembrie 2007, însă aceasta adresă vizează exclusiv raporturile contractuale cu societatea de leasing şi nu cu banca.
Ca atare, în urma cesiunii şi notificării acesteia cu debitorul cedat, acestuia din urmă îi revenea obligaţia de plată a ratelor în contul indicat în notificare, deoarece cum în mod corect a invocat apelanta, plata sumelor în alt cont, sau la dispoziţia cedentului (creditorul iniţial) nu stinge plata şi nu descarcă pe debitor.
Prin urmare, obligaţia de plată faţă de bancă nu s-a stins astfel că, instanţa de apel a apreciat că reclamanta nu este îndreptăţită la radierea garanţiilor din arhiva de garanţii, fiind fondată critica adusă sub acest aspect.
Cât priveşte solicitarea intimatei reclamante de a i se preda cărţile de identitate ale autovehiculelor, în concordanţă cu cele reţinute de instanţa de fond, s-a arătat că nu există niciun temei legal sau contractual care să îndreptăţească pe pârâta să le reţină, nefiind prezentate nici în apel argumente pertinente, astfel că în mod corect prima instanţă a admis acest capăt de cerere.
În termen legal, împotriva acestei decizii, atât reclamanta SC U.O.O. SRL, cât şi pârâta SC B.C.C. SA Sibiu, au declarat recurs.
În motivarea recursului, reclamanta SC U.O.O. SRL a susţinut, în esenţă, că potrivit principiului disponibilităţii, instanţele de judecată sunt obligate să se pronunţe în limitele în care au fost învestite prin cererea de chemare în judecată şi prin eventuale cereri reconvenţionale sau de intervenţie, or, în cauză, pentru prima dată în faza de judecată a apelului apare SC B.C.C. SA Sibiu cu sediul în Sibiu, judeţul Sibiu, în timp ce SC B.C.C. SA Sucursala Zalău are în apel calitatea de intimat alături de celelalte părţi procesuale .
Apreciază că, în mod greşi, instanţa de apel a reţinut faptul că apelanta a exercitat calea de atac în mod legitim, întrucât nu există temei legal pentru ca un apel să fie formulat de o persoană care nu a avut calitatea de parte la judecata în fond.
Prin urmare, cadrul procesual de la care nu se poate deroga fiind stabilit în fata instanţei de fond, intimata apelanta nefigurând ca parte în procesul iniţial în fond de pe rolul Tribunalului Bihor, este evident că intimata apelantă nu are calitate procesuală în formularea si susţinerea apelului, apelul acesteia fiind inadmisibil, motiv pentru care se impunea, respingerea acestuia ca fiind formulat de o persoana fără calitate procesuală.
Tot legat de soluţionarea excepţiei invocate, consideră recurenta, instanţa de apel a încălcat şi a aplicat în mod greşit prevederile legale.
Sub un alt aspect, apreciază că într-un mod cu totul lipsit de temei legal şi cu încălcarea şi greşita aplicare a legii, ignorând şi actele existente la dosar care fac dovada plăţii, instanţa de apel a admis în parte apelul în ceea ce priveşte cererea de radiere din arhiva electronică, reţinând fără temei legal şi cu încălcarea şi greşita aplicare a legii, faptul că practic creditul nu este achitat în întregime, întrucât reclamanta ar fi achitat ratele aferente creditului în contul de la SC B.C.C. SA Sucursala Zalău numai din 8 iulie 2009 până atunci achitând în alte bănci şi faptul că plata sumelor în alt cont sau la dispoziţia cedentului nu stinge plata şi nu descarcă pe debitor.
Având în vedere dispoziţiile legale în ceea ce priveşte stingerea obligaţiilor, atât art. 1093 din vechiul C. civ., cât şi art. 1472 C. civ. în vigoare, este cert că, oricine, până chiar şi o persoană neinteresată, poate achita o anumită datorie a unui debitor, plata încasată astfel de creditor fiind liberatorie pentru debitor, fiind o plată perfect valabilă.
În prezenta cauză, susţine recurenta, a fost dovedită încasarea integrală de către creditoare a sumelor datorate în baza actului adiţional.
Astfel, în aceste condiţii, a dovezilor existente în dosar, şi mai ales în contextul prevederilor legale exprese în materia stingerii datoriilor, reţinerile instanţei de apel sunt lipsite de temei legal, respectiv cu încălcarea şi cu greşita aplicare a legii.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi s-a solicitat modificarea Deciziei nr. 98/ CA, pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Oradea şi implicit şi a încheierii de şedinţă pronunţate în şedinţa publică din 11 septembrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a apelantei SC B.C.C. SA Sibiu pentru formularea apelului şi implicit respingerea apelului ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală; modificarea în parte a Deciziei nr. 98/ CA, pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, în ceea ce priveşte schimbarea în parte a sentinţei nr. 59 din 31 ianuarie 2012 a Tribunalului Bihor cu privire la capătul de cerere formulat de reclamantă în contradictoriu cu SC L.R.F. SA (fost Leasing Rom I.F.N. SA) prin administrator Judiciar G. Insolv Ipurl Oradea şi cu SC B.C.C. SA - Sucursala Zalău prin care a solicitat radierea din arhiva electronică de garanţii reale mobiliare a autovehiculelor: autoutilitara, pentru semiremorca şi autoturisme.
În motivarea recursului declarat de pârâta SC B.C.C. SA Sibiu, susţine, în esenţă, că reclamanta intimata nu şi-a respectat obligaţiile de plată faţă de pârâta societate bancară la data de 8 septembrie 2011, SC U.O.O. SRL având de achitat suma de 39.779,23 lei.Conform art. 1361 C. civ., arată recurenta - pârâtă, principala obligaţie a debitorului (SC U.O.O. SRL) este obligaţia de plată.
În opinia recurentei, instanţele, în mod greşit, nu au ţinut cont de următoarele aspecte:
1. Nu există dovada plăţii integrale a preţului, conform Anexei 1.
2. SC U.O.O. SRL nu este proprietarul bunurilor ci un utilizator şi în consecinţă acţiunea este inadmisibilă.
3. Extrasele de cont ale SC L.R.F. SRL depuse de SC U.O.O., SA arată că nu au existat plăţi ale SC U.O.O. SRL în contul falitei SC L.R.F. SRL, ci doar depuneri făcute de SC L.R.F. SA.
4. Din extrasele de cont se poate observa că firmele care au efectuat plăţi în contul indicat prin Notificările de debitor cedat, apar cu încasare O.P./ SC (…) SRL. La o verificare simplă se poate observa că intimata reclamantă nu apare cu astfel de plaţi.
5. Extrasul de la A.E.G.R.M., depus de intimata reclamantă, dovedeşte că avea cunoştinţă de faptul că bunurile pe care le utiliza sunt în garanţie la pârâta bancă prin Sucursala Zalău şi în consecinţă până la achitarea integrală a sumei garantate cele trei contracte de cesiune (precitate) sunt înscrise în A.E.G.R.M. şi ca urmare a cesiunii, recurenta este noul creditor al SC U.O.O. SRL.
Recurenta-pârâtă apreciază că instanţa de apel a reţinut, în mod corect, faptul că obligaţia de plata faţă de bancă nu s-a stins şi că reclamanta nu este îndreptăţită la radierea garanţiilor din A.E.G.R.M. Consideră că, în ceea ce priveşte solicitarea intimatei reclamante de a i se preda cărţile de identitate ale autovehiculelor, cerere admisă de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, această solicitare este neîntemeiată, deoarece cartea de identitate a autovehiculelor este păstrata de către recurenta-pârâtă în baza contractului cadru din 2007.
Astfel, instanţele în mod nelegal au admis cererea reclamantei de a I se preda cărţile de identitate motivând că nu există nici un temei legal sau contractual care s-a îndreptăţească pe pârâtă să le reţină.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi s-a solicitat admiterea recursului şi pe fond respingerea, în totalitate, a cererii de chemare în judecată.
În temeiul dispoziţiilor art. 308 C. proc. civ., reclamanta SC U.O.O. SRL a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâta SC B.C.C. SA Sibiu, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului declarat de pârâtă.
Pârâta SC B.C.C. SA - Sucursala Zalău a depus note de şedinţă prin care a invocat excepţia lipsei capacităţii sale procesuale de exerciţiu.
Pârâta SC B.C.C. SA Sibiu a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamanta SC U.O.O. SRL prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei SC B.C.C. SA - Sucursala Zalău şi a solicitat, în esenţă, respingerea, ca nefondat a recursului declarat de reclamantă.
Examinând decizia atacată, în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată următoarele:
Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţiile lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu şi lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei SC B.C.C. SA - Sucursala Zalău reţine următoarele:
Referitor la capacitatea de exerciţiu a Sucursalei Zalău a SC B.C.C. SA Sibiu, Înalta Curte constată că art. 7 pct. 31 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului prevede următoarele: „sucursală - orice unitate operaţională dependentă din punct de vedere juridic de o instituţie de credit sau de o instituţie financiară, care efectuează în mod direct roate sau unele dintre activităţile acesteia”.
De asemenea, art. 43 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale stipulează că: „(1) Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor comerciale şi se înregistrează, înainte de începerea activităţii lor, în registrul comerţului din judeţul în care vor funcţiona”.
Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară prevede aceleaşi dispoziţii, la art. 3 pct. 4,că sucursala este unitatea operaţională fără personalitate juridică a unei instituţii de credit care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activităţile instituţiei de credit, în limita mandatului dat de aceasta.
Din analiza textelor de lege precizate rezultă că Sucursala Zalău este o unitate operaţională a SC B.C.C. SA Sibiu care a efectuat în mod direct activităţile unei instituţii de credit, în limita mandatului dat de aceasta.
Astfel fiind, în situaţia în care SC B.C.C. SA Sibiu a mandatat Sucursala Zalău să încheie în calitate de cesionar contracte de cesiune de creanţă, în temeiul cărora cedentul SC L.R. I.F.N. SA a cesionat contractele de leasing operaţional încheiate cu debitorul cedat SC U.O.O. SRL, precizându-se în acest contracte că debitele se vor achita în contul deschis la Sucursala Zalău, este evident că sucursala are capacitate de exerciţiu şi calitate procesuală pasivă într-un eventual litigiu generat de contractul de cesiune, în care nu se face vorbire despre capacitatea sucursalei numai de a încheia contractul şi a încasa sumele datorate de debitorul cedat, fără însă a avea eventuală capacitate de exerciţiu şi implicit calitate procesuală pasivă şi în consecinţă aceste excepţii vor fi respinse ca nefondate, fiind evident că au fost invocate pro causa.
Potrivit principiului qui potest plus potest minus şi pentru aceleaşi considerente, este evident că SC B.C.C. SA poate mandata sucursala să încheie contracte şi să aibă, în consecinţă eventuală calitate procesuală pasivă raportat la aceste contracte şi totodată să fie, de plano, parte în toate litigiile în care sucursala este parte, ca urmare a mandatului încredinţat acestei sucursale şi în consecinţă motivul de recurs formulat de reclamanta SC U.O.O. SRL privind calitatea procesuală a SC B.C.C. SA Sibiu este nefondat şi urmează a fi respins.
Motivele de recurs pe fondul cauzei, formulate de cele două recurente SC U.O.O. SRL şi SC B.C.C. SA Sibiu, vor fi analizate împreună, în scopul soluţionării unitare a celor două recursuri, deoarece au acelaşi obiect şi anume îndeplinirea condiţiilor privind stingerea debitului debitorului cedat SC U.O.O. SRL faţă de creditor SC B.C.C. SA Sibiu - Sucursala Zalău, ca urmare a plăţilor făcute noului creditorului.
Potrivit susţinerilor reclamantei din cererea de chemare în judecată, necontestate de pârâtă, reclamanta a încheiat trei contracte de leasing operaţional, pentru o autoutilitară cu remorcă şi două autoturisme, care au fost cesionate de societatea de leasing SC L.R. SA în calitate de cedent, către cesionarul SC B.C.C. SA - Sucursala Zalău, astfel:
- pentru contractul de leasing operaţional din 14 noiembrie 2007, a intervenit contractul de cesiune din data de 16 noiembrie 2007.
- pentru contractul de leasing operaţional din 15 noiembrie 2007, a intervenit contractul de cesiune din data de 16 noiembrie 2007.
- pentru contractul de leasing operaţional din 15 noiembrie 2007, a intervenit contractul de cesiune din data de 16 noiembrie 2007.
Ca urmare a cesiunii, pentru fiecare dintre cele trei contracte s-au emis notificări, semnate de SC B.C.C. SA - Sucursala Zalău, în calitate de cesionar, de cedentul SC L.R. SA şi de debitorul cedat SC U.O.O. SRL prin care noul creditor comunica debitorului cedat obligaţia de a achita în acelaşi deschis la SC B.C.C. SA - Sucursala Zalău, sumele datorate pentru cele trei contracte cesionate, în total suma de 293.605,82 lei.
Potrivit principiului ad actori incumbit probatio, reclamanta are obligaţia de a dovedi efectuarea plăţilor datorate ca urmare a încheierii contractelor de leasing, pe care susţine că le-a achitat în totalitate, invocând în acest sens şi situaţia din evidenţele contabile ale societăţii de leasing, însă, în speţă reclamanta nu a dovedit efectuarea plăţii întregii sume datorate noului creditor SC B.C.C. SA, deoarece nu a depus la dosar înscrisuri care să ateste îndeplinirea acestei obligaţiei, potrivit celor trei notificări emise de bancă la data de 16 noiembrie 2007, care au fost semnate (fapt necontestat) şi de reclamanta debitor.
Astfel fiind, susţinerile reclamantei că şi-a îndeplinit obligaţia de plată a ratelor din contractele de leasing, în totalitate, potrivit evidenţei din contabilitatea societăţii de leasing, sunt irelevante în cauză deoarece reclamanta avea obligaţia de a achita, după primirea şi semnarea notificărilor precitate, ratele aferente contractelor de leasing în contul indicat de creditorul cesionar, de la Sucursala Zalău a SC B.C.C. SA Sibiu, după data notificării şi anume 16 noiembrie 2007.
Lipsa de diligenţă a reclamantei privind îndeplinirea acestei obligaţii în sensul că a efectuat plăţi în alte conturi decât contul expres precizat de creditor nu o îndrituieşte pe reclamantă să pretindă îndeplinirea obligaţiei, cu consecinţa obligării băncii de a-i preda cărţile de identitate ale autovehiculelor şi radierea din A.E.G.R.M. a autovehiculelor.
Instanţa de a apel a reţinut, în mod legal,că în urma cesiunii şi notificării ei debitorului cedat, acesta avea obligaţia de plată a ratelor în contul indicat de noul creditor în notificare, deoarece plata în alt cont sau la dispoziţia cedentului (creditorul iniţial) nu stinge plata şi nu descarcă pe debitor şi în consecinţă admiţând apelul băncii a schimbat, în parte, sentinţa în sensul respingerii capătului de cerere privind radierea din A.E.G.R.M. a autovehiculelor, însă a greşit menţinând obligaţia pârâtei de a preda reclamantei cărţile de identitate ale celor trei autovehicule dispusă de tribunal, deoarece constatând că debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a debitului, trebuia să aprecieze şi că acesta nu este îndrituit să solicite cărţile de identitate ale autovehiculelor, în care figurează ca proprietar creditorul care nu şi-a încasat creanţa, întrucât este de notorietate că numai după achitarea ratelor contractului de leasing, societatea de leasing (sau cesionarul ca în speţă) predă utilizatorului originalul cărţii de identitate a autovehiculului, în vederea radierii şi reînscrierii în circulaţie pe numele noului proprietar.
În concluzie, executarea obligaţiei de plată de către utilizator, în contractul de leasing, îi conferă acestuia dreptul de a solicita de la finanţator (societatea de leasing sau banca în calitate de cesionar) predarea cărţii de identitate a autovehiculului care a constituit obiectul contractului şi totodată radierea autovehiculului din A.E.G.R.M., numai după achitarea în totalitate a preţului, în contul stipulat în contractul de leasing sau cel indicat de finanţatorul cesionar, ca în speţă.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 312 (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul reclamantei SC U.O.O. SRL este nefondat şi urmează a fi respins, iar recursul pârâtei SC B.C.C. SA Sibiu este fondat şi urmează a fi admis cu consecinţa modificării, în parte, a deciziei recurate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei, urmând să se menţină din decizia recurată şi sentinţa apelată doar dispoziţiile referitoare la soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC L.R.F. SRL prin lichidator Judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă G.E.F.I.N. Insolv Ipurl .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţiile lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu şi lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei SC B.C.C. SA - Sucursala Zalău.
Respinge recursul declarat de reclamanta SC U.O.O. SRL împotriva Deciziei nr. 98/ CA din 6 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de pârâta SC B.C.C. SA Sibiu împotriva Deciziei nr. 98/ CA din 6 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Modifică în parte decizia atacată, în sensul că admite apelul declarat de pârâta SC B.C.C. SA Sibiu împotriva sentinţei nr. 59/ Com din 31 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă în parte, în sensul că, respinge acţiunea formulată de reclamanta SC U.O.O. SRL. Menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate şi deciziei recurate privitoare la soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei SC L.R.F. SRL prin lichidator Judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă G.E.F.I.N. Insolv Ipurl .
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 878/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 913/2014. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs → |
|---|
