ICCJ. Decizia nr. 916/2014. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 916/2014
Dosar nr. 1243/54/2013
Şedinţa publică din 19 martie 2014
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin Decizia nr. 7.418 din 8 iulie 2013 Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a admis recursul declarat de pârâta SC C.I. SA împotriva Sentinţei civile nr. 3.805 din 18 aprilie 2013 a Tribunalului Dolj pe care a modificat-o în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul H.C. privind plata unor drepturi salariale, respectiv salariul suplimentar pentru anii 2009 şi 2010 şi ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de Crăciun pentru anii 2009 şi 2010 şi de Paşte pentru anul 2010.
Prin cererea formulată la data de 9 august 2013 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamantul H.C. a solicitat revizuirea deciziei pronunţate în recurs, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susţinând că, în speţă, nu s-a respectat principiul egalităţii în drepturi al tuturor cetăţenilor, iar decizia atacată este în contradicţie cu alte hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Craiova în cauze similare în care au figurat salariaţii intimatei, respectiv Decizia 6.224 din 6 iunie 2013, Decizia 6.225 din 6 iunie 2013, Decizia 6.226 din 6 iunie 2013, Decizia 6.223 din 6 iunie 2013 şi Decizia 5.343 din 21 mai 2013.
Prin Decizia nr. 8740 din 7 octombrie 2013 Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în raport de dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., conform cărora instanţa are obligaţia de a se pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, Înalta Curte va analiza, cu prioritate, îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire.
Astfel, art. 322 pct. 7 C. proc. civ. prevede că se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituţia puterii lucrului judecat reglementată de art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii cumulativ: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să fi existat tripla identitate de obiect, cauză şi părţi, hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite, în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia de lucru judecat sau dacă a fost invocată să nu se fi discutat şi să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.
În speţă, revizuentul a susţinut că decizia supusă revizuirii este potrivnică hotărârilor definitive şi irevocabile ce au fost pronunţate în cauze similare de aceeaşi curte de apel.
Astfel, cauzele soluţionate prin Deciziile civile nr. 6.224 din 6 iunie 2013, nr. 6225 din 6 iunie 2013, nr. 6226 din 6 iunie 2013, nr. 6223 din 6 iunie 2013 şi nr. 5343 din 21 mai 2013 au avut ca părţi, în calitate de reclamanţi pe O.G., D.C., G.I., R.N. şi M.C.M., iar ca pârât SC C.I. SA.
Aşa fiind, rezultă că procesele soluţionate prin hotărârile invocate, cu titlu generic, a fi potrivnice cu decizia menţionată sunt similare numai ca obiect şi cauză, neexistând identitate de părţi.
Aşadar, soluţiile diferite au fost date în cauze similare, dar distincte în privinţa reclamanţilor, hotărârea dată în fiecare dosar producând efecte numai între părţile din acea cauză şi neavând autoritate de lucru judecat asupra altei pricini similare doar prin obiect şi cauză, motiv pentru care dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în raportul juridic dedus judecăţii de către revizuent.
A admite contrariul ar însemnă că instanţa de revizuire să se transforme într-o instanţă de control judiciar care să aprecieze care dintre hotărârile sunt greşite, ceea ce excede competenţei sale, limitată conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., doar la anularea hotărârii care încalcă autoritatea lucrului judecat dată de o hotărâre anterioară pronunţată în aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate, fără a face alte aprecieri şi fără a putea extrapola această posibilitate prevăzută de lege la situaţii care vizează aplicarea inegală a legii pe întreg teritoriul ţării, ca cea din speţă.
Având în vedere că pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de admisibilitate sus-menţionate, neîndeplinirea condiţiei triplei identităţi, în speţă cu referire la reclamanţi, atrage inadmisibilitatea cererii de revizuire.
Aşa fiind, cererea se va respinge ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibila, cererea de revizuire formulată de revizuentul H.C. împotriva Deciziei nr. 7.418 din 8 iulie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. 24244/63/2012.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 915/2014. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 917/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
