ICCJ. Decizia nr. 918/2014. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 918/2014
Dosar nr. 5207/1/2013
Şedinţa publică din 19 martie 2014
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4.887 din 27 iunie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis recursurile declarate de reclamanta F.I. şi de pârâţii Oraşul Eforie prin Primar şi Primăria Oraşului Eforie împotriva Deciziei nr. 343/C din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a casat decizia atacată, precum şi Sentinţa nr. 904 din 13 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia civilă şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de fond.
În considerente s-a reţinut că nelegalitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1259/2001 trebuie să fie analizată de către instanţe în raport de temeiul juridic invocat de către parte, respectiv cauza ilicită şi frauda la legea specială, reţinerea că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, întrucât aceste dispoziţii nu pot retroactiva, fiind greşită în raport de temeiul juridic al cererii de constatare a nulităţii invocate de către parte, instanţele având obligaţia să analizeze acţiunea în raport de temeiul juridic invocat de reclamantă.
Faptul că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu erau în vigoare dispoziţiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, care au prevăzut în mod expres indisponibilizarea bunului, nu împiedică instanţa să analizeze legalitatea actului de înstrăinare în raport de cauzele de nulitate invocate; pe de altă parte se impunea analiza probatoriului administrat, fapt ce nu s-a realizat.
De asemenea, s-a constatat că instanţele nu au analizat legalitatea celorlalte contracte de vânzare-cumpărare, în raport de cauzele de nulitate invocate, reţinând în mod greşit că buna-credinţă a părţilor trebuie raportată la momentul depunerii notificării şi nu la momentul intrării în vigoare a legii.
Instanţa de recurs a mai constatat că deşi instanţa de fond a fost sesizată şi cu privire la constatarea nulităţii absolute a Contractului de vânzare-cumpărare nr. 934 din 31 martie 2008, aceasta a omis să se pronunţe asupra acestui capăt de cerere.
Împotriva deciziei instanţei de recurs au formulat cerere de revizuire pârâţii D.A. şi M.F. care au susţinut că au luat cunoştinţă despre înscrisurile depuse la dosar de partea adversă, respectiv actele doveditoare ale transferului dreptului de proprietate asupra imobilului şi ale decesului reclamantei F.I., la data de 11 octombrie 2013, când au aflat şi de existenţa acestui litigiu. Aceştia au învederat că pe parcursul derulării procesului nu au fost citaţi legal, astfel încât nu au putut lua cunoştinţă de înscrisurile respective la termenul din 29 noiembrie 2012, când au fost depuse la dosar.
Revizuenţii au invocat dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. solicitând revizuirea deciziei; au susţinut că înscrisurile doveditoare, menţionate în cererea de revizuire au fost ascunse de apărătorul reclamantei şi de cumpărătorii drepturilor succesorale şi că din aceste înscrisuri rezultă faptul că recursul a fost promovat de o persoană fără capacitate de folosinţă şi a fost soluţionat în contradictoriu cu o persoană fără capacitate de folosinţă.
Faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., conform cărora instanţa are obligaţia de a se pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, Înalta Curte va analiza, cu prioritate, îndeplinirea condiţiei de inadmisibilitate a cererii de revizuire prevăzută de art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs se poate cere atunci când aceasta evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite în oricare din ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.
Prin urmare, din analiza textului legal citat, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus o condiţie imperativă şi anume, ca această instanţă să fi evocat fondul.
Condiţia ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac care este o cale de retractare, prin care se cere instanţei de judecată care a soluţionat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunţării hotărârii.
Hotărârile instanţelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanţele admit recursul şi, rejudecând cauza dedusă judecăţii, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, nefăcând obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost admis, iar cauza trimisă spre rejudecare, în această ipoteză calea de atac fiind inadmisibilă.
Dacă s-ar admite formularea unei cereri de revizuire şi împotriva deciziilor pronunţate în recurs prin care nu s-a evocat fondul, s-ar ajunge să se încalce principiul legalităţii căilor de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege şi în condiţiile prevăzute de aceasta.
În speţă, cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei decizii pronunţate de o instanţă de recurs, decizie prin care recursul a fost admis, iar decizia casată cu trimitere spre rejudecare, fără a se putea reţine faptul că instanţa de recurs a pronunţat ea însăşi o hotărâre asupra fondului cauzei.
Pentru argumentele expuse, cererea de revizuire se va respinge ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii D.A. şi M.F. împotriva Deciziei nr. 4.887 din 27 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. 7195/118/2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 917/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 928/2014. Civil → |
|---|
