ICCJ. Decizia nr. 984/2014. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 984/2014
Dosar nr. 2483/113/2013
Şedinţa publică din 26 martie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 809 din 19 noiembrie 2009 pronunţată în Dosar nr. 1094/228/2008, Judecătoria Făurei a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului F.A.G. formulată în contradictoriu cu pârâţii Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Brăila, Prefectura Brăila - Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra clădirilor Brăila, Comisia Locală de fond funciar Cireşu, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, având ca obiect revendicarea imobilului conac şi teren aferent în suprafaţă de 4,4 ha situat în Brăila, comuna Cireşu, precum şi a terenului în suprafaţă de 6 ha ce a avut destinaţia de orezărie, situat în comuna Cireşu, sat Batogu.
Prin Decizia nr. 172 din 19 mai 2010 pronunţată în aceiaşi dosar, Tribunalul Brăila a admis recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei sus-menţionate şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că aceasta trebuia să facă demersurile necesare pentru a stabili dacă este vorba despre o acţiune în revendicare sau o plângere funciară.
Prin Sentinţa nr. 210 din 3 martie 2011 pronunţată în Dosar nr. 1014/228/2010, Judecătoria Făurei a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, raportat la împrejurarea că reclamantul a solicitat anularea Hotărârii nr. 153/2006, a solicitat retrocedarea bunurilor menţionate în acţiune, a formulat notificări şi a întemeiat cererile pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, Legii nr. 247/2005 şi Legii nr. 1/2009.
Prin Sentinţa nr. 1721 din 23 noiembrie 2011 pronunţată în Dosar nr. 1014/228/2010, Tribunalul Brăila, secţia I civilă, a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâtele Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Brăila, Prefectura Brăila - Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra clădirilor Brăila, Comisia Locală de fond funciar Cireşu, Primăria comunei Cireşu, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis acţiunea în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice; a constatat că notificatorii F.A.G. şi F.M. sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri băneşti în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul situat în Brăila, sat Batogu, format din teren în suprafaţă de 4,4 ha şi construcţii (casă pentru personal de serviciu cu 8 încăperi - 88 mp, grajduri cu 4 încăperi - 198 mp, porumbar - 80 mp, 2 fântâni în stare de funcţionare, magazie - 270 mp, atelier - 76 mp; a respins notificarea din 8 august 2005, ca fiind tardiv formulată.
Prin Decizia nr. 243/R din 2 mai 2012 pronunţată în Dosar nr. 1014/228/2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a constatat nul recursul reclamantului F.A.G. împotriva sentinţei anterior menţionate; a admis recursul pârâtului Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva aceleiaşi hotărâri, pe care a casat-o numai în ceea ce priveşte suprafaţa de 29.290 mp teren din comuna Cireşu, trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Prin Sentinţa civilă nr. 1456 din 1 noiembrie 2012 pronunţată în Dosar nr. 1014/228/2010 în rejudecare, Tribunalul Brăila, secţia I civilă, a admis cererea cu privire la terenul în suprafaţă de 29.290 mp; a constatat că notificatorii sunt persoane îndreptăţite şi a stabilit măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri băneşti în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi pentru terenul în suprafaţă de 29.290 mp, inclus în suprafaţa totală de 4,4 ha identificat în tarlaua x, localitatea Batogu, comuna Cireşu, judeţul Brăila.
Prin Decizia civilă nr. 162/R din 19 martie 2013 pronunţată în Dosar nr. 1014/228/2010*, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a admis recursurile declarate de reclamantul F.A.G. şi de către pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice; a casat Sentinţa civilă nr. 1456 din 1 noiembrie 2012 a Tribunalului Brăila şi a reţinut cauza pentru rejudecare.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că prin Decizia civilă nr. 243 din 2 mai 2012 a Curţii de Apel Galaţi fusese casată în parte Sentinţa civilă nr. 1721/2011 a Tribunalului Brăila, numai în ceea ce priveşte suprafaţa de 29.290 mp care se află în domeniul privat al Comunei Cireşu, judeţul Brăila.
Cum această unitate deţinătoare nu avusese calitatea de parte, în procesul de la fond, Curtea a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Brăila pentru soluţionarea notificării, în contradictoriu cu deţinătoarea terenului.
Întrucât prin Sentinţa civilă nr. 1721 din 23 noiembrie 2011 a Tribunalului Brăila nu au fost respectate dezlegările obligatorii din recurs, prin Decizia civilă nr. 162/R din 19 martie 2013, Curtea de Apel Galaţi a casat pentru a doua oară soluţia instanţei de fond.
Având în vedere dispoziţiile imperative ale art. 312 alin. (6) C. proc. civ., aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, nemaifiind posibilă o a doua trimitere spre rejudecare pentru lipsa de procedură, instanţa de apel a dispus casarea cu reţinere şi introducerea, în calitate de pârâtă, a Comunei Cireşu.
Prin Decizia civilă nr. 384/R din 17 iunie 2013 pronunţată după casare cu reţinere în Dosar nr. 1014/228/2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a admis cererea cu privire la terenul în suprafaţă de 29.290 mp; a constatat că notificatorii sunt persoane îndreptăţite la restituirea în natură a suprafeţei de 29.290 mp situată în Comuna Cireşu şi a obligat pârâta Comuna Cireşu, prin primar, să emită dispoziţie de restituire în natură a acestei suprafeţe de teren, pentru argumentele pe larg expuse în considerentele acestei decizii.
Împotriva acestei decizii a declarat apel reclamantul F.A.G., înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila, secţia I civilă sub nr. 2483/113/2013.
Prin Decizia civilă nr. 306 din 6 noiembrie 2013 pronunţată în Dosar nr. 2483/113/2013, Tribunalul Brăila a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând că, potrivit art. 4 C. proc. civ., această instanţă are competenţa de a soluţiona căile de atac de reformare declarate împotriva deciziilor curţilor de apel.
Analizând cererea, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 4 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă "recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Acest text legal trebuie însă coroborat cu dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară, care prevede că "secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel". În ceea ce priveşte completele de judecată, potrivit art. 314 alin. (1) din aceeaşi lege, "Completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiaşi secţii".
Se constată că, în reglementarea dispoziţiilor Codului de procedură civilă şi ale Legii nr. 304/2004 anterior menţionate, Înaltei Curţi nu i-au fost atribuite competenţe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condiţiile în care legile procesuale şi de organizare judiciară nu menţionează expres o astfel de posibilitate.
Pe de altă parte, hotărârea împotriva căreia reclamantul F.A.G. a declarat o atare cale de atac (Decizia nr. 384/R din 17 iunie 2013), a fost pronunţată de către Curtea de Apel Galaţi, ca instanţă de recurs, în rejudecarea pe fond a cauzei (astfel cum a fost dispusă prin Decizia civilă nr. 162/R din 19 martie 2013 a aceleiaşi instanţe), raportat la dispoziţiile art. 312 alin. (61) C. proc. civ. introdus prin Legea nr. 202/2010, potrivit cărora "casarea cu trimitere poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului pentru cazul în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, pentru cazul în care judecată s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, respectiv pentru cazul casării pentru lipsă de competenţă. În cazul în care, după casarea cu trimitere potrivit alin. (5) sau (6), intervine o nouă casare în aceeaşi cauză, tribunalele şi curţile de apel vor rejudeca în fond cauza, dispoziţiile alin. (4) fiind aplicabile".
Scopul modificării legislative a fost acela de a accelera judecarea cauzelor prin limitarea numărului de casări cu trimitere spre rejudecare, chiar dacă astfel se poate ajunge, cum este cazul în speţă, la situaţia judecării fondului, în primă şi în ultimă instanţă, de către instanţa de recurs, fără ca prin aceasta să fie încălcat principiul dublului grad de jurisdicţie.
În acest sens, dispoziţiile art. 377 alin. (21) pct. 4 C. proc. civ. statuează că sunt hotărâri irevocabile "hotărârile date în recurs chiar dacă prin aceasta s-a soluţionat fondul pricinii".
Or, Decizia nr. 384/R din 17 iunie 2013 este pronunţată de Curtea de Apel Galaţi ca instanţă de recurs ce a reţinut cauza spre rejudecare pe fond, astfel încât nu este supusă nici căii de atac a apelului nici căii de atac a recursului.
Pe de altă parte, chiar dacă reclamantul ar fi declarat recurs împotriva Deciziei nr. 384/R din 17 iunie 2013, acesta ar fi fost, de asemenea, inadmisibil, întrucât conform argumentelor deja expuse, prin reţinerea pentru rejudecare impusă de dispoziţiile art. 312 alin. (61) C. proc. civ. astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 202/2010, caracterul irevocabil al hotărârii instanţei de recurs se menţine, aşa cum rezultă şi din dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. anterior citate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel" declarată de F.A.G. împotriva Deciziei nr. 384/R din 17 iunie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel" de F.A.G. împotriva Deciziei nr. 384/R din 17 iunie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2014.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 983/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 986/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
