ICCJ. Decizia nr. 989/2014. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 989/2014
Dosar nr. 903/54/2013
Şedinţa publică din 26 martie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 8943 din 19 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosar nr. 9487/63/2012 s-a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei U.F.L. având ca obiect drepturi băneşti, formulată în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL.
Prin Decizia civilă nr. 5308 din 20 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în acelaşi dosar, s-a admis recursul reclamantei împotriva sentinţei mai sus menţionate, s-a modificat sentinţa în sensul admiterii acţiunii, cu consecinţa obligării pârâtei la plata drepturilor băneşti reprezentând diferenţa dintre diurna datorată de 35 euro/zi şi cea plătită, pentru perioada 24 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2010 şi la plata sumei de 284 euro reprezentând garanţie; a fost obligată pârâta la 1.500 RON cheltuieli de judecată fond şi recurs, onorariu apărător redus conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, la data de 10 iunie 2013, SC A. SRL a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 7 C. proc. civ., ce a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova.
Referitor la capătul de cerere întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuenta a arătat, în esenţă, că instanţa de recurs a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv, a acordat dreptul la diurnă în cuantum de 35 euro pentru o perioadă prescrisă faţă de reclamantă şi a aplicat, pentru perioade de timp diferite, temeiuri de drept diferite, în condiţiile în care, atât pentru perioada aferent căreia i s-au acordat reclamantei drepturile salariale solicitate, cât şi pentru perioada ulterioară, temeiul de drept era acelaşi.
Referitor la capătul de cerere întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenta a arătat că între SC A. SRL şi diverse persoane ce au avut calitatea de angajaţi au acestei societăţi s-au purtat procese identice, având ca şi obiect aceleaşi solicitări, prezenta decizie fiind potrivnică unor decizii similare pronunţate la nivelul Curţii de Apel Craiova.
Prin Decizia civilă nr. 8305 din 18 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în Dosar nr. 903/54/2013, a fost respinsă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. şi a fost declinată competenţa de soluţionare a capătului de cerere întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din acelaşi cod în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 7 noiembrie 2013 sub nr. 903/54/2013.
Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, faţă de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte urmează a o respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia.
Retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte grave pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.
Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.
Motivele de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şi impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiţii specifice.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea este posibilă "dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat va fi admisă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice şi să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat".
În acest sens, tripla identitate ca şi condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire trebuie analizată în raport de dispoziţiile art. 1201 C. civ., conform căruia "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate".
Cerinţele legale prevăzute de art. 1201 C. civ. nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece revizuenta apreciază că hotărârea supusă revizuirii este potrivnică unor hotărâri pronunţate în speţe similare de către Curtea de Apel Craiova, în cadrul unor litigii în care însă reclamanta U.F.L. nu a figurat în calitate de parte.
Or, textul legal sus-menţionat impune ca judecata să aibă loc "între aceleaşi părţi, făcute de ele sau în contra lor în aceeaşi calitate", condiţie care nu se regăseşte în speţa dedusă judecăţii, întrucât nu este vorba de litigii în cadrul cărora reclamanta din prezenta cauză să fi participat anterior şi să fi fost obţinută o soluţie contrară celei din hotărârea supusă revizuirii.
Hotărârile la care revizuenta face referire în sensul că ar fi potrivnice Deciziei nr. 5308 din 20 mai 2013 a Curţii de Apel Craiova, reprezintă, aşa cum de altfel şi aceasta arată, practică judiciară în materie, iar împrejurarea că prin aceste hotărâri s-au adoptat soluţii opuse celei pronunţate prin hotărârea atacată, nu poate constitui premisa promovării unei cereri de revizuire.
Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 5308 din 20 mai 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2014.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 988/2014. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 990/2014. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire... → |
|---|
