ICCJ. Decizia nr. 2214/2014. Civil. Strămutare. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Încheierea nr. 2214/2014
Dosar nr. 2663/1/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 17 septembrie 2014
S-a luat în examinare cererea de strămutare formulată de petentul D.V.
La apelul nominal, se prezintă petentul D.V. personal şi asistat de avocat C.C., avocat N.G. pentru intimat H.D., lipsind intimatul A.A.
Ministerul Public este reprezentat de procuror L.N.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se referă de magistratul asistent că, potrivit programului de evidenţă informatizată a instanţelor, dosarul ce face obiectul cererii de strămutare a fost soluţionat la data de 7 mai 2014.
Se mai referă că, se solicită prin aceeaşi cerere de către petenţi strămutarea Dosarelor nr. 20440/302/2012 şi nr. 24700/302/2012.
Avocat C.C. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru şi timbrul judiciar şi, la solicitarea instanţei, precizează că Dosarul nr. 1298/302/2012 este acelaşi cu Dosarele nr. 20440/302/2012 şi nr. 24700/302/2012, având numere de dosare diferite în funcţie de stadiile procesuale parcurse.
Avocat C.C. invocă excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea prezentei cereri de strămutare, a cărei judecată, în opinia sa, este guvernată de dispoziţiile Noului Cod de procedură civilă, sens în care competentă a soluţiona cauza este Curtea de Apel Bucureşti.
Avocat N.G. solicită respingerea excepţiei şi arată că nu există un dosar pe rolul instanţelor în raport de care să se aprecieze competenţa materială.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de necompetenţă materială, întrucât raportat la data înregistrării iniţial a dosarului, incidente în cauză sunt dispoziţiile vechiului cod de procedură civilă, sens în care instanţa competentă în soluţionarea cererii este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, după deliberare, respinge excepţia necompetenţei materiale motivat de faptul că cererea dedusă judecăţii este un incident procedural în legătură cu un dosar înregistrat pe rolul instanţelor anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor noului Cod de procedură civilă, judecata acesteia fiind astfel guvernată de dispoziţiile vechiului Cod de procedură civilă.
Avocat C.C. pentru petent, având cuvântul în dezbaterea cererii de strămutare, solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.
Avocat N.G. solicită respingerea cererii de strămutare, cu acordarea cheltuielilor de judecată conform actelor doveditoare pe care le depune la dosarul cauzei.
Reprezentanta Ministerul Public solicită respingerea cererii de strămutare.
Referitor la solicitarea intimatului H.D. privind cheltuielile de judecată, se reţine, în raport de dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., că temeiul acordării acestora părţii care a câştigat procesul este culpa procesuală a adversarului său, căzut în pretenţii.
Or, respingerea cererii de strămutare nu demonstrează culpa procesuală şi nu reprezintă o „cădere în pretenţii", în sensul textului menţionat.
Astfel, cererea de strămutare este un incident procedural, pus de legiuitor la îndemâna părţii care are îndoieli asupra imparţialităţii instanţei pe rolul căreia se află litigiul.
Ca atare, raptul că judecătorii învestiţi cu cererea de strămutare au apreciat că soluţionarea acesteia poate fi făcută în condiţii de obiectivitate la instanţa iniţial sesizată, nu înseamnă că petenţii au culpa procesuală la care se referă art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
De asemenea, respingerea cererii de strămutare nu presupune că părţile care au cerut strămutarea au căzut în pretenţii, deoarece, fiind incident procedural, judecata acestuia nu antamează fondul pretenţiilor deduse judecăţii.
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge cererea formulată de petentul D.V. privind strămutarea Dosarelor nr. 1298/302/2012, nr. 20440/302/2012 şi nr. 24700/302/2012 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Respinge cererea formulată de intimatul H.D. privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2176/2014. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2216/2014. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
