ICCJ. Decizia nr. 1283/2015. Civil
| Comentarii |
|
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
R O M Â N I A
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1283/2015
Dosar nr. 6635/30/2012
Şedinţa publică din 14 mai 2015
Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 20 iulie 2012, reclamanţii S.C.O., D.A., D.M., C.M. şi C.N., au chemat în judecată pârâtul Consiliul Local Giarmata, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună modificarea Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 119 din 23 septembrie 201, emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 din cadrul Consiliului Local Giarmata, obligând parata la plata sumei de 293.884,7 lei, reprezentând o justa contravaloare a imobilului expropriat din patrimoniul reclamanţilor, cu cheltuieli de judecată.
Pentru termenul din 07 noiembrie 2012, reclamantele şi-au precizat acţiunea sub aspectul cadrului procesual pasiv, arătând că înţeleg să se judece în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman, reprezentat de M.T.I. prin CN A.D.N.R. SA, în calitate de expropriator. Totodată, a solicitat scoaterea din cauză a Consiliului Local Giarmata pentru lipsa calităţii procesuale pasive în cauză.
Prin încheierea pronunţată la termenul de judecată din data de 07 noiembrie 2012, instanţa, raportat la prevederile art. 2 alin. (2) şi alin. (3) lit. a) din Legea nr. 255/2010, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliul Local Giarmata şi a dispus, faţă de precizarea de acţiune formulată de reclamanţi, introducerea în cauză, în calitate de pârât a Statul Roman, reprezentat de M.T.I. prin CN A.D.N.R. SA.
Prin sentinţa civilă nr. 1183 din 19 mai 2014, Tribunalul Timiş a respins acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamanţii S.C.O., D.A., D.M., C.M. şi C.N., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat de M.T.I., prin CN A.D.N.R. SA, şi a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
în motivare, prima instanţă a reţinut că, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 119 din 23 septembrie 2011, emisă de CN A.D.N.R. SA - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea suprafeţei de 7.079 mp livadă, situată în com. Giarmata, judeţul Timiş, şi s-a aprobat acordarea de despăgubiri în valoare de 29.388,47 lei, reclamantelor S.C.O., D.A., D.M., C.M. şi C.N.
În vederea stabilirii despăgubirilor, potrivit criteriilor prevăzute de art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994, instanţa a dispus efectuarea unei expertize, specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare.
Instanţa a constatat că valoarea de 20.240 lei, stabilită de expertul tehnic judiciar U.I.R., prin metoda comparaţiei, corespunde exigenţelor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, valoarea de 267.903 lei (171.665 lei + 96.237 Iei), stabilită de experţii G.M.A. şi P.I., bazată pe o metodă ce nu corespunde prevederilor imperative mai sus menţionate, neputând fi avută în vedere la stabilirea despăgubirilor pentru parcela expropriată.
Mai mult decât atât, în ceea ce priveşte acordarea de despăgubiri pentru parcela rămasă în proprietatea reclamantelor, prin răspunsul la obiecţiuni depus la dosar la termenul de judecată din data de 31 martie 2014, experţii G.M.A. şi P.I., au menţionat că accesul la această parcelă este posibil în prezent pe rute ocolitoare, această parcelă nefiind complet izolată, aşa cum experţii au susţinut prin răspunsul la obiecţiuni depus la termenul de judecată din data de 23 septembrie 2013 (fila 165).
Tribunalul a constatat că valoarea stabilită conform prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, de către expertul U.I.R. (20.240 lei), este inferioară celei stabilite de expropriator potrivit Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 119 din 23 septembrie 2011, emisă de CN A.D.N.R. SA - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 255/2010 (29.388,47 lei).
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii S.C.O., D.A., D.M., C.M. şi C.N.
Au susţinut că instanţa, deşi majoritatea experţilor stabilesc justa valoare a despăgubirilor, în mod superficial a îmbrăţişat opinia separata a expertului pârâtei, respingând astfel, acţiunea reclamanţilor. Evaluările pe piaţa imobiliară tranzacţionează teren similar la valoarea de 15-20 euro/mp de teren, iar părţile, au avut oferta de 18 euro/mp de la investitori străini interesaţi a cumpăra suprafeţe extinse de teren în zona G.
Prin Decizia nr. 12 din 3 februarie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a admis apelul declarat de reclamanţii S.C.O., D.A., D.M., C.M. şi C.N. împotriva sentinţei civile nr. 1183/PI din 19 mai 2014 pronunţată de Tribunalul Timiş, pe care a schimbat-o în sensul că a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi, a dispus anularea Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 119 din 23 septembrie 2011 şi a procesului-verbal din 23 septembrie 2011 ambele emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, Consiliul Local Giarmata în partea privind cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamanţilor, a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamanţilor pentru terenul expropriat în suprafaţă de 7.079 mp situat în com. Giarmata la suma de 31,148 lei şi a obligat pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA la plata către reclamanţi a acestei sume. A respins în rest acţiunea şi a obligat pe pârât să plătească reclamanţilor suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli parţiale de judecată.
În motivare, curtea de apel a reţinut că valoarea de piaţă a imobilului expropriat se impunea a fi determinată în raport de toate caracteristicile bunului, prin raportare la amplasamentul acestuia, destinaţia terenului la momentul evaluării, categoria localităţii, poziţionarea faţă de localităţi şi căile de acces, echiparea tehnică edilitară a zonei, restricţii de folosire, iar nu perspectiva unei dezvoltări viitoare
Curtea de apel a constatat că expertiza întocmită de tribunal nu a avut în vedere preţul cu care s~au vândut imobile similare ia data întocmiri raportului de expertiză, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Prima instanţă era obligată să dispună efectuarea unei expertize potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, experţii trebuind, în cadrul metodei comparaţiilor directe, să utilizeze comparabile cu adevărat similare, respectiv terenuri cu aceleaşi caracteristici.
Pentru aceste considerente, instanţa de apel a dispus completarea probatoriului prin solicitarea de depunere a unor contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri similare şi prin efectuarea unui supliment îa raportul de expertiză întocmit de către cei trei experţi numiţi de prima instanţă, care să stabilească despăgubirea conform art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 rap. la art. 26 din Legea nr. 33/1994. După depunerea suplimentului la raportul de expertiză la dosar, pârâtul a formulat obiecţiuni (critici) cu privire la această lucrare ştiinţifică, obîecţiuni ce au fost respinse de instanţă, ca nefîind utile, pretinente şi concludente în cauză.
Din raportul de expertiză întocmit în etapa procesuală a apelului, a rezultat că cei trei experţi au determinat valoarea terenului expropriat prin comparaţia vânzărilor unor imobile similare în baza contractelor de vânzare-cumpărare puse la dispoziţia lor, ajungând la concluzia că această valoare este de 31.148 lei (fila 57), valoare ce urmează a fi avută în vedere de instanţa de apel la stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanţilor pentru terenul expropriat.
În ceea ce priveşte daunele pretins suferite de proprietar ca urmare a exproprierii, constând în cheltuieli suplimentare de transport, contravaloarea producţiei agricole, a subvenţiei acordate pentru aceasta ori a lipsei veniturilor pe un an de zile, calculate de experţi, curtea a constatat că aceştia au evaluat aceste daune, stabilind o despăgubire totală de 41.341 lei.
Cu privire la acest aspect, instanţa a reţinut şi că în mod greşit experţii au inclus daunele pentru lipsa veniturilor pe un an de ziie, cea pentru terenuri greu de utilizat şi pentru dobândirea aceleiaşi suprafeţe de teren, având în vedere că reclamanţii nu au probat că terenul rămas este greu de exploatat sau nu poate fi exploatat şi nu s-a probat că la momentul exproprierii terenul ar fi fost cultivat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român.
În cuprinsul criticilor, întemeiate în drept pe art. 304 pct 9 C. proc. civ., a susţinut că a fost greşit aplicat art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
A arătat şi că despăgubirile acordate reclamantelor prin Hotărârea contestată sunt juste şi au avut în vedere situaţia de fapt. Recurentul a susţinut că instanţa nu a respectat criteriile stabilite în mod imperativ de art. 25 din Lege, pentru că experţii au aplicat valorii unitare de despăgubire coeficienţi de corecţie abuziv şi neconform cu textul de lege.
Analizând excepţia de nulitate a recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 3023 alin. (1) lit c) C. proc. civ., „cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor".
Conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică ce pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs".
De asemenea, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ. „indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ."
În cauză, recurentul pârât a formulat critici referitoare la raportul de expertiză întocmit în cauză, susţinând că experţii au aplicat valorii unitare de despăgubire coeficienţi de corecţie abuziv şi neconform cu textul de lege. Aceste susţineri nu vizează argumentele legale prezentate de instanţa de apel în susţinerea soluţiei pronunţate, ci se referă la administrarea şi interpretarea probelor de către instanţa de apel.
Motivarea recursului, înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală.
Pentru a conduce la modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greşelilor anume imputate instanţei de apel; o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează.
În acest sens, trebuie menţionat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii.
În consecinţă, văzând că în speţă nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de M.T.I. prin CN A.D.N.R. SA împotriva Deciziei civile nr. 12 din 3 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1280/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1284/2015. Civil → |
|---|
