ICCJ. Decizia nr. 1287/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1287/2015
Dosar nr. 4347/2/2014
Şedinţa publică din 14 mai 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 16 februarie 2015, a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti cererea de apel formulată de contestatoarea C.J.P. Teleorman împotriva Deciziei civile nr. 1556 din 29 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, dosarul fiind înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În sinteză, partea a susţinut că, în mod greşit, prin decizia atacată, a fost respinsă, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei civile nr. 262 din data de 10 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 3065/87/2013, deşi a respectat dispoziţiile art. 506 C. proc. civ., ce reglementează termenul în care se poate introduce contestaţie în anulare.
Contestatoarea a mai invocat că, în temeiul dispoziţiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., decizia civilă atacată este supusă căii de atac de reformare a apelului, de competenţa instanţei superioare celei care a pronunţat cererea.
Analizând calea de atac formulată, Înalta Curte urmează să o respingă, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată la data de 25 iulie 2013, reclamantul T.D. a solicitat obligarea C.J.P. Teleorman la plata diferenţelor de pensie dobândite prin Decizia civilă nr. 2326/R/2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, actualizate cu indicele de inflaţie.
Prin sentinţa civilă nr. 2670 din 23 octombrie 2013 a Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ fiscal, complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă acţiunea şi obligată pârâta să plătească drepturile de pensie calculate conform O.U.G, nr. 4/2005 şi Deciziei civile nr. 2326 R/2012, pronunţată de Curtea de Apei Bucureşti, începând din data de 10 mai 2009 şi până la 23 mai 2013.
Prin Decizia civilă nr. 262 din 10 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 2670 din 23 octombrie 2013 a Tribunalului Teleorman, a fost schimbată, în parte, sentinţa apelată şi au fost respinse pretenţiile aferente perioadei 10 mai 2009 - 24 iulie 2010, ca prescrise, decizie definitivă.
Prin Decizia civilă nr. 1556 din 29 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea C.J.P. Teleorman împotriva deciziei civile nr. 262 din 10 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca tardiv formulată, decizie definitivă.
Împotriva acestei decizii a declarat apel contestatoarea C.J.P. Teleorman.
Cu caracter prealabil, Înalta Curte reţine că, având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 25 iulie 2013, dispoziţiile noului cod de procedură civilă sunt aplicabile cererii pendinte.
Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
Totodată, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".
În temeiul art. 483 alin. (3) C. proc. civ., teza a II-a "de asemenea, nu simt supuse recursului, hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., publicată în M. Of. din data de 12 februarie 2013, prevede că „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate (...) în cererile privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale (...)."
Faţă de cele de mai sus, fiind vorba despre un litigiu de asigurări sociale început după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, hotărârea pronunţată de instanţa de apel în soluţionarea unei contestaţii în anulare în legătură cu litigiul având obiectul indicat, este definitivă, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Principiul legalităţii căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. în afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
În raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, Decizia civilă nr. 1556 din 29 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apei Bucureşti, este definitivă, nefiind supusă niciunei căi de atac de reformare.
Pentru aceste motive, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatoarea C.J.P. Teleorman, cu sediul în Alexandria jud. Teleorman, în contradictoriu cu intimatul T.D., domiciliat în com. Izlaz, jud. Teleorman, împotriva Deciziei civile nr. 1556 din 29 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1285/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1293/2015. Civil → |
|---|
