ICCJ. Decizia nr. 1325/2015. Civil. îndreptare eroare materială. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1325/2015
Dosar nr. 53966/3/2011
Şedinţa publică din 19 mai 2015
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 30 ianuarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, a admis cererea formulată de petentul P.N.Ţ.C.D. şi a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul încheierii de şedinţă din 27 iunie 2012 şi a Deciziei civile nr. 1379/ R din 10 iulie 2012, în sensul că denumirea contestatorului şi a intimatului este P.N.Ţ.C.D. şi nu P.N.C.D., cum din eroare s-a trecut.
Împotriva încheierii de şedinţă din data de 30 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţată în Dosarul nr. 53966/3/2011, M.L. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 14 ianuarie 2014.
La termenul din data de 18 februarie 2014, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părţile nu s-au prezentat la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă.
Cauza a fost repusă din oficiu pe rol, în vederea discutării perimării cererii de recurs, fixându-se termen la data de 19 mai 2015.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Ca urmare, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din data de 18 februarie 2014, stabilit pentru soluţionarea recursului şi, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna dintre părţi nu a cerut judecarea în lipsă.
În raport de aceste considerente şi având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecăţii pricinii, timp în care nici una dintre părţi nu a solicitat continuarea judecăţii recursului, iar în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de recurenta M.L. împotriva încheierii de şedinţă din data de 30 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţată în Dosarul nr. 53966/3/2011.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1324/2015. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1326/2015. Civil. Marcă. Recurs → |
|---|
