ICCJ. Decizia nr. 1332/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1332/2015
Dosar nr. 5076/301/2013*
Şedinţa din camera de consiliu din 19 mai 2015
Asupra conflictului de competenţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 06 februarie 2013 pe rolul Judecătoriei Sector 3 Bucureşti sub nr. 5076/301/2013, reclamanta C.R.D. a chemat în judecată pe pârâtul R.D., solicitând instanţei să dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei şi constatarea unui drept de creanță cu privire la îmbunătăţirile aduse apartamentului situat în Bucureşti.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul din data de 14 iulie 2007 până în data de 07 decembrie 2011, când prin Sentinţa civilă nr. 17627 a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti s-a dispus desfacerea căsătoriei prin divorţ. În timpul căsătoriei, cu banii proveniţi dintr-un credit ipotecar, a fost achiziţionat un imobil apartament situat în Bucureşti. La acesta părţile au făcut mai multe îmbunătăţiri, astfel că se impune obligarea copărtaşului căruia îi va fi atribuit bunul la suportarea sumelor cheltuite de celălalt copărtaş în acest scop. Acest apartament a fost mobilat corespunzător şi dotat cu bunuri electrocasnice, bunuri a căror împărţire o solicită şi pe care le-a evaluat provizoriu la 2.000 RON. Cu privire la capătul III de cerere a arătat că societatea înfiinţată de pârât în timpul căsătoriei, SC E.A. SRL, deţine un număr de 20 părţi sociale şi încă de la înfiinţare, anul 2008, a înregistrat profit . Prin urmare, a solicitat obligarea pârâtului la plata unei sulte în raport de valoarea reală a părţilor sociale şi a profiturilor, faţă de contribuţia la dobândirea bunurilor comune, pe care o apreciază ca fiind egală.
Prin Sentinţa civilă nr. 5052 din 29 martie 2013 pronunţată de Judecătoria Sector 3 Bucureşti a fost admisă excepţia nulităţii cererii şi anulată cererea, ca nesemnată.
Prin Decizia civilă nr. 2556 din 23 octombrie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis recursul declarat de reclamanta C.R.D. , a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare.
În rejudecare, la data de 14 mai 2014 reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare în sensul sistării stării de indiviziune cu privire la bunurile mobile ce se regăsesc în imobilul situat în oraşul Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea.
Prin Sentinţa civilă nr. 8951 din 25 iunie 2014 Judecătoria Sector 3 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reţinând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din noul C.proc.civ., faţă de cererea precizatoare depusă de reclamantă cu privire la domiciliul pârâtului
Învestită prin declinare, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a pronunţat Sentinţa nr. 1056 bis din 05 februarie 2015, prin care şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi, constatând ivit conflictul de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării regulatorului de competenţă.
Instanţa a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 117 din noul C.proc.civ. potrivit cărora cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul. Îmbunătăţirile efectuate la un apartament sunt bunuri imobile prin destinaţie, iar constatarea valorii acestora şi atribuirea sultei corespunzătoare unui copărtaş formează obiectul unei acţiuni reale imobiliare. Înainte de a pune în discuţie admisibilitatea cererii de împărţire a îmbunătăţirilor unui imobil în lipsa unei cereri de împărţeala propriu-zisă a imobilului bun comun, instanţa este obligată să-şi verifice, din oficiu, competenţa şi doar în situaţia în care aceasta constată ivit un caz de necompetenţă absolută, în baza art. 130 trebuie să o invoce din oficiu şi să îşi decline competenţa în mod corespunzător. Necompetenţa prevăzută de art. 117 din noul C.proc.civ. este una teritorială exclusivă cu privire la care părţile nu pot deroga. Necompetenţa teritorială de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, iar nu de instanţă din oficiu. Astfel, Judecătoria Sector 3 Bucureşti dacă a apreciat că îmbunătăţirile apartamentului nu ar fi bunuri imobile, nu putea faţă de dispoziţiile art. 130 alin. (3) din C.proc.civ. să invoce, din oficiu, propria necompetenţă şi să decline competenţa în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, ci trebuia să păstreze cauza spre competentă soluţionare, cu atât mai mult cu cât pârâtul nu numai că nu a ridicat excepţia necompetenţei ci a şi pus concluzii de respingere a acesteia.
Asupra conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 06 februarie 2013, pe rolul Judecătoriei Sector 3 Bucureşti reclamanta C.R.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul R.D., partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei şi constatarea unui drept de creanţă cu privire la îmbunătăţirile aduse apartamentului situat în Bucureşti.
Potrivit art. 24 din noul C.proc.civ. „dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.”
Noul C.proc.civ. a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, iar cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 la data de 06 februarie 2013.
Drept urmare, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile noului C.proc.civ., aşa cum au reţinut instanţele aflate în conflict, aplicabile fiind prevederile C.proc.civ. în vigoare la momentul depunerii cererii de chemare în judecată.
Judecătoria sectorului 3 Bucureşti este competentă să soluţioneze cauza, în considerarea argumentelor ce succed:
Pentru a declina competenţa de soluţionare a cauzei, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a aplicat dispoziţiile art. 107 alin. (1) din noul C.proc.civ. care sunt similare normelor de drept comun din vechiul C.proc.civ., respectiv art. 5, potrivit căruia cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului.
Necompetenţa invocată de către instanţă, din oficiu, este de ordine privată, iar aceasta putea fi pusă în discuţie doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare, potrivit art. 1591 alin (3) din vechiul C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2015.
| ← CSJ. Decizia nr. 1371/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1354/2015. Civil. Rectificare carte funciară.... → |
|---|
