ICCJ. Decizia nr. 1353/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1353 /2015
Dosar nr. 10802/63/2013
Şedinţa publică din 21 mai 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 25 ianuarie 2011, reclamanta SC M.C.I. SRL, a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii - Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se stabilească cuantumul corect al despăgubirilor pentru suprafaţa expropriată de 99 mp, teren intravilan, situată în Municipiul Calafat, având nr. cadastral C1 şi obligarea pârâtului la plata acestor sume.
Prin H.G. nr. 127/2010, s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică "Pod peste fluviul Dunărea-la Calafat-Vidin" şi s-a dispus declanşarea procedurii de expropriere pentru acest obiectiv.
În baza Legii nr. 198/2004, Comisia a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul în suprafaţă de 99 m.p., la 25 euro/m.p., nerealistă în raport de valoarea de piaţă a imobilelor din zonă.
În drept, a invocat dispoziţiile Legii nr. 198/2004 şi ale Legii nr. 33/1994.
Prin încheierea de şedinţă în 15 aprilie 2012, s-a admis excepţia de conexitate şi s-a conexat la prezenta cauză Dosarul nr. 3696/63/2011, în conformitate cu art. 164 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 108 din 16 mai 2014, pronunţată în al doilea ciclu procesual, Tribunalul Dolj a respins cererile de chemare în judecată conexate, formulate de reclamanta SC M.C.I. SRL, şi a obligat pe reclamantă la 2.100 RON, cheltuieli de judecată, către pârât, reţinând următoarele:
Prin hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 127 şi nr. 128 din 26 iulie 2010, emise de comisia constituită conform Legii nr. 198/2004, s-a dispus exproprierea suprafeţelor de teren intravilan de 25 mp, (nr. cadastral C2), respectiv, 99 m.p., (nr. cadastral C1), proprietatea SC M.C.I. SRL, aprobându-se consemnarea despăgubirii aferente acestor terenuri, stabilită în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 198/2004 la suma de 25 euro/m.p., rezultând o sumă de 625 euro (echivalentul a 2.665,13 RON) pentru suprafaţa de 25 m.p., şi o sumă de 2.475 euro (echivalentul a 10.553,90 RON) pentru suprafaţa de 99 m.p., care urmau a fi consemnate la C. Bank SA - Sucursala Calafat, în termen de cel mult 90 de zile de la data emiterii hotărârii, cursul de schimb valutar la care s-a calculat echivalentul în RON al despăgubirilor fiind cel comunicat oficial de Banca Naţională a României, valabil pentru ziua emiterii celor două hotărârii, 26 iulie 2010.
Fiind nemulţumit de cuantumul despăgubirilor stabilite de către statul expropriator, expropriatul SC M.C.I. SRL, a contestat separat în instanţă cele două hotărâri menţionate anterior, formându-se Dosarele nr. 3695/63/2011 şi nr. 3696/63/2011, care au fost conexate prin încheierea de şedinţă din 15 aprilie 2011, pronunţată în cauza cu număr mai mic.
Prin decizia nr. 2305 din 18 aprilie 2013, pronunţată în primul ciclu procesual, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de părţi împotriva deciziei civile nr. 81 din 23octombrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, a casat această hotărâre, precum şi sentinţa civilă nr. 152 din 11 mai 2012 a Tribunalului Dolj, ambele pronunţate în prezenta cauză în primul ciclu procesual, şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond, Tribunalul Dolj.
Motivul pentru care instanţa de recurs a casat hotărârile pronunţate anterior în cauză priveşte modul de aplicare a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, reţinându-se că modul de stabilire a despăgubirilor constând în valoarea reală a imobilelor expropriate nu respectă cerinţele şi exigenţele art. 26 din această lege, impunându-se refacerea raportului de expertiză tehnică pentru a se determina cuantumul despăgubirilor în raport de preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, terenuri de aceeaşi natură în zona în care se află imobilele expropriate.
În acest fel, Înalta Curte a infirmat metodele de calcul folosite de experţii P.I., S.G. şi A.M.L., respectiv, metoda comparaţiei prin bonitate şi metoda capitalizării veniturilor din chirii, dar şi orice alte metode teoretice de calcul.
În rejudecare, tribunalul a dispus efectuarea unei alte expertize tehnice de specialitate de către experţii C.G., D.D. şi B.D., ţinând cont de statuările deciziei de casare, respectiv, de modul de calcul al cuantumului despăgubirilor stabilit chiar prin lege - art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Aceşti experţi au identificat şi selectat informaţiile posibile comparabile de pe internet, respectiv, patru oferte recente, din acestea selectând trei comparabile menţionate în raportul de expertiză vizând suprafeţe de teren de acelaşi fel şi având valorile de 12, 15 şi 25 euro/m.p.
În final, au fost evaluat suprafeţele de teren în litigiu la suma de 2.600 euro, echivalentul a 11.700 RON (99 m.p., x 4,4949 RON la cursul oficial al Băncii Naţionale a României din 20 martie 2014), respectiv, la suma de 700 euro, echivalentul a 3.100 RON (25 m.p., x 4,4949 RON, la cursul oficial al Băncii Naţionale a României din 20 martie 2014), rezultând, aşadar, o valoare de 26 euro/m.p., potrivit anexelor nr. 2 şi nr. 3 ale raportului de expertiză, obţinută prin abordarea prin piaţă şi pe baza informaţiilor avute la dispoziţie, astfel cum au explicat experţii.
În primul rând, s-a constatat o eroare de calcul în ceea ce priveşte valoarea suprafeţei de 25 m.p., corect fiind 650 euro, echivalentul a 2.921,68 RON, în loc de 700 euro sau 3.100 RON, cum în mod greşit s-a consemnat în raportul de expertiză şi anexa nr. 3.
Este evident că experţii au avut în vedere valoarea de 26 euro/m.p., pentru ambele suprafeţe de teren expropriate de la reclamantă, aceasta fiind, aşadar, valoarea reală, de piaţă, în opinia experţilor.
La baza întocmirii raportului de expertiză a stat, spre exemplu, şi un contract de vânzare-cumpărare din 06 martie 2014, aflat la dosar, potrivit căruia în aceeaşi zonă a fost vândut un teren intravilan în suprafaţă de 400 m.p., cu preţul de 9.000 RON, rezultând un preţ de 5 euro/m.p.
Este evident că valoarea de piaţă reală de care experţii trebuia să ţină cont este cea de 25 euro/m.p., care reprezintă valoarea cea mai mare dintre cele trei oferte comparabile, nefiind astfel justificată suma de 26 euro/m.p., deoarece nu are vreo bază factuală, respectiv, nu se întemeiază pe un anumit preţ de piaţă la care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel din cele avute în vedere la efectuarea expertizei (preţurile comparabile fiind de 12, 15 sau 25 euro/m.p., nicidecum de 26 euro/m.p.). Această valoare de 26 euro/m.p. reprezintă doar o încercare a experţilor (echivalentul unui "mic ajutor" oferit expropriatului) de a face admisibile cererile reclamantei, având în vedere că expropriatorul a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 25 euro/m.p., situaţie în care dacă valoarea stabilită prin expertiză nu depăşeşte această sumă nu se mai justifică admiterea cererilor conexate.
De aceea, având în vedere materialul documentar ce a stat la baza expertizei efectuate de experţii C.G., D.D. şi B.D., Tribunalul a apreciat că valoarea de piaţă a suprafeţelor de teren expropriate, ce reprezintă cuantumul despăgubirilor, este de 25 euro/m.p., aceeaşi ca şi cea calculată de expropriator.
În aceste condiţii, dovedindu-se în procedura judiciară că valoarea despăgubirii stabilită de expropriator este chiar valoarea reală de piaţă din momentul respectiv, care nu este mai mare nici la momentul actual, Tribunalul a apreciat că sunt neîntemeiate cererile formulate de reclamantă şi le-a respins.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a avut în vedere şi dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, care îi dau dreptul să aprecieze şi să hotărască după ce va compara valoarea stabilită prin expertiză cu cea oferită de expropriator şi cea solicitată de expropriat, nefiind deci obligatoriu a se ţine cont numai de concluziile raportului de expertiză.
S-a observat, că în niciun moment, pe parcursul judecării acestui proces, reclamanta nu a fost în măsură să indice sau să propună din partea sa o anumită valoare (cuantum al pretenţiilor) pe care ar fi considerat-o reală, evident superioară celei oferite de expropriator. Aceasta s-a mulţumit doar să invoce dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi să solicite efectuarea unei expertize în cauză.
Faptul că de la data pronunţării hotărârilor nr. 126 şi nr. 127 din 26 iulie 2010, până la momentul actual cursul leu-euro s-a modificat, rezultând în prezent o valoare mai mare a monedei europene în raport cu moneda românească, ceea ce presupune evident că valoarea în RON a sumei de 25 euro/m.p. este mai mare în momentul de faţă, nu are relevanţă în cauză, din moment ce la data emiterii celor două hotărâri valoarea de piaţă a fost exprimată tot în moneda europeană, ca şi în cauză de faţă prin expertiza efectuată, monedă care evident că a determinat, determină şi va mai determina fluctuaţii ale monedei naţionale. Acest aspect nu este de natură să conducă la ideea că valoarea de piaţă este diferită din moment ce în cauză este vorba tot de preţul de 25 euro/m.p., deci această împrejurare nu poate justifica admiterea cererilor conexate.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc, civ., fiind în culpă procesuală, reclamanta a fost obligată la plata sumei de 2.100 RON, către pârât, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariile celor 3 experţi (700 RON fiecare), achitate potrivit documentelor bancare din prezentul dosar.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin decizia nr. 5090 din 12 decembrie 2014, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă SC M.C.I. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 108 din 16 mai 2014, pronunţată de Tribunalul Dolj, reţinând în esenţă, următoarele;
Prin hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 127 şi nr. 128 din 26 iulie 2010, emise de Comisia constituită conform Legii nr. 198/2004, s-a dispus exproprierea suprafeţelor de teren intravilan de 25 m.p., cu nr. cadastral C2, respectiv, 99 m.p., cu nr. cadastral C1, aflate în proprietatea apelantei reclamante, aprobându-se consemnarea despăgubirii aferente acestor terenuri în raport de echivalentul în RON a sumei de 25 euro/m.p., potrivit cursului Băncii Naţionale a României din data de 26 iulie 2010.
Instanţa de fond, în mod corect, a apreciat că acesta reprezintă un preţ corect, iar suma de 26 de euro/mp, propusă de comisia de experţi nu are corespondent în sursele de informare, fiind superioară celui mai mare preţ din ofertele de vânzare avute în vedere.
S-a mai reţinut, că nu se poate lua în considerare nici preţul de 30 euro/mp, reţinut în Dosar nr. 9.033/63/2010, deoarece acest preţ a fost stabilit tot de către o comisie de experţi dar pentru alte suprafeţe de teren, iar evaluatorii din prezenta cauză au arătat considerentele pentru care nu au avut în vedere acel preţ, respectiv, că este vorba de o evaluarea făcută la o altă dată, în anul 2011, şi că până la data efectuării evaluării în prezentul dosar piaţa imobiliară a fost într-o scădere continuă.
Curtea a constatat că din actele depuse la dosarul de fond, precum şi din răspunsul la obiecţiunile formulate în faza de judecată a apelului, rezultă că preţul maxim pentru metru pătrat de teren în zonă este de 25 de euro, calculat conform surselor de informare avute în vedere de experţi şi de statuările cuprinse în decizia de casare, sumă care coincide cu preţul oferit de expropriator.
Susţinerea apelantei că despăgubirile trebuiau stabilite în raport de valoarea de 50 euro/mp, preţ menţionat în oferta depusă la dosarul de apel, este nefondată, deoarece aceasta este doar o ofertă de vânzare, iar la stabilirea preţului pentru un metru pătrat de teren în zonă experţii nu au preluat pur şi simplu preţul cel mai mare din ofertele de vânzare, ci au efectuat o analiză comparativă a acestora prin raportare la toate sursele de informare: oferte de vânzare, contracte de vânzare-cumpărare, având în vedere şi cele zece elemente de comparaţie, respectiv, drepturile de proprietate transmise, condiţiile de finanţare, condiţiile de piaţă (timpul), localizare (poziţie în cadrul localităţii), caracteristicile fizice, cum sunt dimensiunea, condiţia, starea, etc., pentru ca, în final, să opteze pentru cel mai mare preţ existent în sursele de informare.
De asemenea, s-a reţinut că, potrivit răspunsului la obiecţiuni depus la dosarul cauzei, experţii au analizat comparativ preţul pentru un metru pătrat de teren şi şi-au manifestat opţiunea pentru preţul din ofertele de vânzare, deoarece tranzacţiile efective cu privire la care s-au depus copii ale contractelor de vânzare cumpărare nu au vizat suprafeţe de 25 mp, sau 99 mp, cum sunt cele care formează obiectul prezentei cauze, ci se referă la suprafeţe de teren mai mari, situate în alte zone, preţul pe metru pătrat de teren astfel tranzacţionat fiind mult mai mic.
Având în vedere aceste argumente, instanţa de apel a concluzionat că dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994, republicată, au fost respectate, iar despăgubirea astfel stabilită poate fi apreciată dreaptă în sensul dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, în acord cu art. 1 din Primul Protocol adiţional la CEDO.
În ceea ce priveşte prejudiciul cauzat proprietarului terenului expropriat ca urmare a dificultăţilor privind fluxul de intrare-ieşire a maşinilor de transport, instanţa a reţinut că solicitarea este nefondată, deoarece, în răspunsul la obiecţiuni, comisia de experţi a constatat că nu poate fi cuantificat un astfel de prejudiciu, ci, dimpotrivă, construirea şoselei reprezintă un mare câştig pentru zonă, deoarece, se pune în valoare mai bine fabrica de confecţii SC M.C.I. SRL.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC M.C.I. SRL, care, indicând art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea criticilor formulate, a arătat următoarele;
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., reclamanta a arătat că instanţa de apel a stabilit, pe de o parte, că preţul de 30 euro/mp., acordat în Dosar nr. 9.033/63/2010, vizează altă suprafaţă de teren, iar evaluarea s-a făcut în anul 2011, etapă de la care piaţa imobiliară se află în continuă scădere şi că, la finalul soluţiei, când se motivează respingerea cererii privind acordarea prejudiciului cauzat proprietarului, se argumentează că această şosea, pentru care s-a făcut exproprierea, „reprezintă un mare câştig pentru zonă, deoarece se pune în valoare mai bine fabrica de confecţii SC M.C.I. SRL.
În fapt, terenul expropriat în prezenta cauză şi cel care a format obiectul Dosarului nr. 9.033/63/2010 sunt practic o singură suprafaţă şi formează împreună frontul stradal al „subscrisei recurente”.
Sub acest aspect, s-a arătat că argumentele Curţii de Apel nu pot fi primite, întrucât nu se poate înlătura un preţ stabilit în mod irevocabil şi să se valideze un alt preţ stabilit de experţii în cauză pe bază de oferte şi nu pe bază de vânzări concrete.
Mai mult, preţurile imobilelor nu au scăzut, ci au crescut, întrucât prin construirea podului Calafat-Vidin traficul s-a multiplicat, aşa cum era, de altfel, şi firesc, iar şoseaua pentru a cărei construire a fost expropriată deserveşte tocmai acest pod.
Indicând nelegalitatea deciziei în raportat de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta a arătat că instanţele de fond au exprimat o opinie proprie, înlăturând lucrarea ştiinţifică efectuată de comisia de experţi desemnată în cauză, conform legislaţiei în vigoare.
Experţii în cauză au stabilit un preţ de 26 euro/mp, deci cu 1 euro mai mult decât preţul acordat de expropriator, iar instanţa de apel a reţinut că preţul de 26 euro/mp, propus de comisia de experţi, nu are corespondent în sursele de informare, fiind superior celui mai mare preţ din ofertele de vânzare avute în vedere.
Ori, acest lucru nu este adevărat, întrucât ofertele prezentate sunt mai mari decât suma acordată. Mai mult, la acestea au fost aplicaţi indici de corecţie şi astfel a rezultată o valoare de 26 euro/mp.
Examinând decizia recurată în limita criticilor de nelegalitate formulate de recurenta reclamantă, instanţa constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente;
Reclamanta a indicat ca temei legal al criticilor formulate dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit cărora modificarea unei hotărâri se poate cere când aceasta „nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.”
Situaţiile cuprinse în acest motiv de recurs vizează de fapt una şi aceeaşi chestiune, şi anume nemotivarea hotărârii.
Or, prin criticile formulate, reclamanta nu a invocat niciuna din situaţiile prevăzute de acest text de lege, ceea ce conduce la concluzia că aceasta a indicat formal ca temei de drept al de recursului art. 304 pct. 7 C. proc. civ., situaţie în care analiza legalităţii deciziei recurate nu se va face în raport de această dispoziţie legală.
În ceea ce priveşte criticile formulate de recurenta-reclamantă întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că sunt nefondate, pentru cele ce succed:
Reclamanta a arătat că greşit instanţele de fond au exprimat o opinie proprie, înlăturând „lucrarea ştiinţifică efectuată de comisia de experţi desemnată în cauză, conform legislaţiei în vigoare, prin care s-a stabilit un preţ de 26 euro/mp” și că ”nu se poate înlătura un preț stabilit în mod irevocabil și să se valideze un alt preț stabilit de experții în cauză pe bază de oferte și nu pe bază de vânzări concrete”.
Deşi nu a arătat expres, prin sintagmele „înlăturând lucrarea ştiinţifică efectuată de comisia de experţi desemnată în cauză, conform legislaţiei în vigoare” și că instanța de apel a ”validat un alt preț stabilit de experții în cauză pe bază de oferte și nu pe bază de vânzări concrete”, reclamanta a susţinut implicit că decizia recurată s-a dat cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum şi instanța vor ţine seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceștia”, în sensul că, greșit, la stabilirea despăgubirii nu s-a ţinut seama de preţul propus prin expertiză, de 26 euro/mp, întrucât ofertele prezentată sunt mai mari decât suma acordată, de 25 euro/mp, și nici de prețul de 30 euro/mp, reținut în Dosar nr. 9033/2010, prin hotărâre irevocabilă.
Se constată, că instanţele de fond şi apel au apreciat că suma de 26 euro/mp, propusă de comisia de experţi, nu are corespondent în sursele de informare, fiind superioare celui mai mare preţ din ofertele de vânzare avut în vedere, întrucât tranzacţiile efective cu privire la care s-au depus copii ale contractelor de vânzare cumpărare nu au avut în vedere imobile de ”acelaşi fel” cu imobilele expropriate.
În condițiile în care pentru stabilirea despăgubirii nu s-au putut produce probe în sensul art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv, contracte de vânzare cumpărare pentru terenuri similare, se constată că la stabilirea despăgubirii ce i se cuvine reclamantei pentru terenurile expropriate, corect, instanțele de fond au luat în considerare ofertele de vânzare pentru terenuri de ”același fel”, respectiv, cu aceleași caracteristici ca ale terenurilor expropriate.
Cele trei oferte comparabile avute în vedere de către experţi au vizat terenuri de acelaşi fel cu valori de 12, 15 şi 25 euro/mp, iar suma propusă de experţi, de 26 euro/mp, nu a avut nicio bază factuală, respectiv, nu s-a întemeiat pe un anumit preţ de piaţă la care să se fi vândut imobilele de acelaşi fel cu imobilele expropriat sau pe o ofertă de vânzare pentru un teren cu aceleași caracteristici ca cele ale terenurilor în litigiu, astfel că în mod corect instanţele de fond nu au omologat varianta propusă de experţi prin care preţul unui m.p., de teren expropriat era stabilit la 26 euro.
Reclamanta a susţinut că greşit nu a reţinut instanţa de apel preţul de 26 euro/mp, propus de comisia de experţi, și pentru că ofertele prezentate sunt mai mari decât suma acordată, însă, aşa cum au stabilit instanţele de fond cu privire la situaţia de fapt, ce nu poate fi reevaluată în recurs faţă de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., din ofertele prezentate s-au luat în considerare trei comparabile, deoarece numai acestea vizau „imobilele de acelaşi fel din unitatea administrativ-teritorială” cu imobilele expropriate, cu respectarea exigenţelor art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Chiar dacă experţii au avut la dispoziţie un contract de vânzare-cumpărare potrivit căruia un teren în suprafaţă de 400 mp, situat în aceeaşi zonă cu terenurile în litigiu, s-a vândut în anul 2014 cu un preţ de 5 euro/mp, se constată că instanţele de fond, cu respectarea dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, au menţinut cuantumul despăgubirii propuse de expropriator - de 25 euro/mp.
În ceea ce priveşte criticile formulate de reclamantă potrivit cărora greşit s-a reţinut de către instanţa de apel că preţul de 30 euro/mp, acordat în Dosar nr. 9033/693/2010, vizează altă suprafaţă de teren, deşi atât acest teren, cât şi cel expropriat sunt practic o singură suprafaţă de teren ce formează frontul stradal al reclamantei, şi că la stabilirea despăgubirii nu s-a ţinut seama de preţul stabilit prin hotărâre irevocabilă, se constată următoarele;
Aceste critici sunt nefondate, câtă vreme terenul pentru care s-a stabilit această despăgubire nu are aceleași caracteristici ca cele ale terenurilor în litigiu, iar evaluarea acestuia s-a făcut la o altă dată, respectiv, în anul 2011, aşa cum au stabilit instanţele de fond cu privire la situaţia de fapt şi care nu poate fi reevaluată în recurs faţă de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Pe de altă parte, criticile formulate de reclamantă potrivit cărora greşit s-a reţinut că despăgubirea de 30 euro/mp, vizează altă suprafaţă de teren, deşi acest teren, cât şi cele expropriate sunt practic o singură suprafaţă de teren, formând frontul stradal al reclamantei, se constată că privesc netemeinicia deciziei recurate, respectiv, greşita stabilire a situaţiei de fapt, cu referire la amplasamentul acestor terenuri, ceea ce nu se circumscrie niciunuia din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar sancţiunea este aceea a neanalizării lor.
Pentru considerentele expuse, instanţa, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.C.I. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.C.I. SRL, împotriva deciziei nr. 5090 din data de 12 decembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1352/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1356/2015. Civil → |
|---|
