ICCJ. Decizia nr. 1356/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1356/2015
Dosar nr. 1061/1/2015
Şedinţa publică din 21 mai 2015
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe roiul Judecătoriei Târgu Jiu la 16 martie 2005 şi declinată ulterior spre competentă soluţionare Tribunalului Gorj, reclamanţii P.G. şi P.C. au solicitat ca, prin sentinţa ce se va pronunţa în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Târgu Jiu, să se dispună retrocedarea suprafeţei de 460 m.p., situată în Târgu Jiu, str. 14 O.
După mai multe cicluri procesuale, prin sentinţa civilă nr. 696 din 12 decembrie 2006, Tribunalul Gorj a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii P.G. şi P.C., împotriva pârâţilor Primăria Municipiului Târgu Jiu şi Consiliul Local Târgu Jiu şi în contradictoriu cu moştenitorii R.M. şi R.I., a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Asociaţia de proprietari nr. 72 Târgu Jiu şi a obligat pe pârâţi să retrocedeze reclamanţilor suprafaţa de 347 mp, situată în Târgu Jiu, str. 14 O., având configuraţia din schiţa la raportul de expertiză întocmit de expert C.D., notată cu X.l şi vecini N - K.I., E - Aleea de acces la blocul nr. 6, Sud - Ş.S. şi drumul public Zona Blocuri, V - B.V. (fost rest proprietate reclamanţi).
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că din terenul expropriat nu este afectată de utilităţi suprafaţa de 347 mp menţionată în schiţa anexă a raportului de expertiză.
Împotriva sentinţei civile nr. 696 din 12 decembrie 2006 a Tribunalului Gorj au declarat apel reclamanţii P.G., P.C., reclamanţii-moştenitori R.I. şi R.M., iar pârâţii Primăria Municipiului Târgu Jiu şi Consiliul local Târgu-Jiu au formulat cerere de aderare la apel, solicitând admiterea acţiunii doar faţă de moştenitorii Iui R.S., de la care s-a expropriat terenul, respectiv R.M. şi R.I.
Prin decizia civilă nr. 624 din 23 mai 2007 a Curţii de Apel Craiova, au fost admise apelurile declarate de reclamanţii P.G., P.C., reclamanţii moştenitori R.I., R.M. şi cererea de aderare la apel formulată de pârâţii Primăria Municipiului Târgu-Jiu şi Consiliul local Târgu Jiu împotriva sentinţei civile nr. 696 din 12 decembrie 2006 a Tribunalului Gorj, a fost desfiinţată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
Recursul declarat împotriva acestei decizii a fost admis prin decizia civilă nr. 2321 din 8 aprilie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, casată decizia recurată şi trimisă cauza spre rejudecarea apelului.
Prin decizia nr. 407 din 16 decembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, au fost respinse apelurile declarate de reclamanţii P.G., P.C. şi reclamanţii moştenitori R.l., R.M., a fost admisă cererea de aderare la apel, schimbată, în parte, sentinţa în sensul admiterii, în parte, a cererii formulată de reclamanţii R.M. şi R.l., şi obligaţi pârâţii să le retrocedeze reclamanţilor R.M. şi R.l., suprafaţa de 347 mp situată în Tg. Jiu, str. 14 O., având configuraţia din schiţa la raportul de expertiză întocmit de expert C.D., notată cu X.l şi vecini N - K.I., E - Aleea de acces la blocul nr. 6, Sud - Ş.S. şi drumul public Zona Blocuri, V - B.V., a fost respinsă acţiunea faţă de reclamanţii P.G., P.C. şi menţinută sentinţa în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de intervenţie.
Împotriva deciziei civile nr. 407 din 16 decembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova au declarat recurs reclamanţii P.G., P.C., R.M. şi R.l., care a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 2783 din 6 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel a reţinut în mod corect că în speţă nu este întrunită condiţia impusă de dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, potrivit cărora dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, iar lucrările nu au fost începute, foştii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.
Faţă de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză şi ale procesului-verbal încheiat cu prilejul cercetării locale, din care rezultă că o parte din terenul solicitat nu reprezintă un teren liber, ci este afectat de amenajări de utilitate publică aferente cartierului de locuinţe edificat în vederea realizării scopului exproprierii, în mod legal s-a stabilit că a fost realizat scopul exproprierii, fiind imposibil să se restituie întreaga suprafaţă cât timp amenajarea actuală a accesului în blocurile de locuinţe şi a spaţiului ce deserveşte unităţile locative nu poate fi dislocată din ansamblul edilitar al zonei fără a fi afectată funcţionalitatea acesteia.
Aşa cum a reţinut instanţa de apel, raporturile de drept material au fost stabilite între expropriator, în speţă unitatea administrativ teritorială, conform art. 12 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 şi expropriat, adică persoana care deţinea imobilul în proprietate la data exproprierii. Transmisiunea intervenită ulterior, în anul 1995, între foştii proprietari şi reclamanţii P. nu poate fi opusă expropriatorului, care nu poate fi obligat să restituie imobilul unei persoane cu care la data exproprierii nu avea stabilit un raport juridic.
Referitor la susţinerea potrivit căreia în mod nelegal instanţa de apel a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Asociaţia de proprietari nr. 72 Târgu Jiu, s-a constatat că nici aceasta nu este justificată, întrucât din raportul de expertiză şi procesul verbal de cercetare locală a rezultat că, din totalul suprafeţei de teren expropriate, suprafaţa de teren de 76 mp-notată cu X.2, precum şi suprafaţa de teren de 29 mp-notata cu X.3 sunt ocupate de utilităţile blocurilor de locuinţe nr. 6 şi 8 şi reprezintă terenul betonat aferent spaţiului dintre blocuri cu destinaţia de parcare, terenul ocupat de aleea de acces la bl. nr. 6, spaţiul verde din spatele bl. nr. 6 şi o porţiune dintr-un garaj.
Împotriva deciziei nr. 2783 din 6 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, au formulat cerere de revizuire reclamanţii P.G., P.C., R.M. şi R.l. prin care au arătat, în esenţă, că au fost lezaţi în reconstituirea dreptului de proprietate, de abuzurile instanţei (din care care a făcut parte şi M.D. condamnată penal) care nu a ţinut cont de apărările formulate. În drept au fost invocate dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
Cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Se observă că deşi revizuenţii au invocat dispoziţiile noului C. proc. civ., în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, acţiunea reclamanţilor fiind pornită înainte de 15 februarie 2013 .
Potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanţa de apel, prin neapelare, sau dacă a fost dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul
Din textul citat rezultă că, pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţe de recurs, legiuitorul a impus o condiţie specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei
O instanţă de recurs evocă fondul atunci când ea reapreciază dovezile administrate în cauză de instanţele ierarhic inferioare, precum şi temeiurile de drept incidente, schimbând deci situaţia de fapt stabilită de instanţele ale căror hotărâri au fost casate, pronunţând o soluţie proprie şi diferită de cele anterior date în aceeaşi cauză.
În categoria hotărârilor care evocă fondul intră toate hotărârile prin care instanţele rejudecă fondul după casare. Per a contraria, nu au acest caracter şi nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul, prin care s-a dispus casarea cu trimitere sau prin care recursul s-a constatat nul.
În speţă, prin prezenta cerere de revizuire se atacă hotărârea pronunţată de o instanţă de recurs prin care a fost respinsă calea de atac, neevocându-se deci fondul cauzei.
Aşa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiţie impusă de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., şi anume, aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul.
Având în vedere considerentele reţinute, cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii P.G., P.C., R.M. şi R.I. împotriva deciziei nr. 2783 din 6 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1353/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1357/2015. Civil → |
|---|
